?Frumuse?ea naturii n-are margini cand e lini?te ?n jur,” murmur? Sephir, melancolic?, ?n timp ce st?tea a?ezat? pe acela?i pietroi pe care ?ezuser? ?i Nathaniel ?i Samaya cand fuseser? la Cascada Licuricilor. ??i e atat de lini?te!”

  ?i avea de ce s? se simt? astfel, c?ci ea nicicand nu se sim?ise atat de lini?tit?. ?n acele clipe ?ns?, avand acea splendoare ?n fa?a ochilor, era cat se poate de calm? privind la imaginea apei albastre care curgea lini?tit? ?n acel mic lac de lang? pietroi ?n ciuda faptului c? era o cascad? ?i-ar fi trebuit s? fie zgomotoas?, la jocul licuricilor deasupra apei ?i chiar ?i la acei copaci seculari ce cre?teau de cealalt? parte a cascadei, ?n acea parte de p?dure ?n care aproape ??i pierduse via?a.

  De asta ?i se ?ncrunt? apoi ?i murmur?: ??i totu?i e ciudat! Cum poate fi acest loc atat de superb cand ?n partea cealalt? de p?dure a fost nu demult pr?p?dul? Mi se pare o minciun?!” ?i, din cauza furiei pe care o sim?ea ?n suflet ?n acele clipe, ochii ?i devenir? dintr-o dat? negri ca smoala, permi?and totodat? ?i licuricilor s? se reflecte mai clar ?n ei.

  Totu?i noaptea ?i frumuse?ea ei, precum ?i ?mbr??i?area cald? a aerului ?n ciuda faptului c? era ?nc? prim?var?, o calmar? pe tan?r?. Apoi, privind ?n jur, Sephir inspir? acel aer pl?cut ce se sim?ea dinspre Nord ?i care mai p?stra ?n haina lui boarea iernii. ?i zambi ?n timp ce ?optea: ??i totu?i e frumos aici. E cald ?i pl?cut, de parc? te-ai sim?i mole?it ?i cople?it de atata frumuse?e.”

  Zgomotul apelor ce ?ncepu s? se aud? dintr-o dat? atat de clar ?n jurul ei, de?i pan? atunci abia se auzeau, o f?cu pe Sephir s? tresar? ?i s? priveasc? cascada. Apoi zambi: ?erai tu!” Spuse ea ?i privi ?n dreapta ei, unde-l v?zu pe Arion stand ?n picioare, pe aceea?i roc?. Numai c? el privea zarea de unde se ?ntoarser? nu demult ?i nu cascada la fel ca Sephir. ?Era din cauza ta c? aceste ape nu erau zgomotoase. Avusesei tu grij? s? le ??nghe?i.”

  Arion zambi: ?m?car un pic de lini?te dup? furtun?! Merit?m, nu?” Dup? care o privi pe Sephir ?i v?zu, ?n lumina cald? a inelului de pe al s?u deget, cum ochii ei devenir? din nou alba?tri de?i fuseser? negri ca smoala pan? ?n acel moment. ??i ai dreptate: e ciudat aici. ?n special acest loc ce pare incredibil de frumos, cand nu-i decat o mocirl?.”

  ?O mocirl?? La ce te referi?” ?l ?ntreb? tan?ra, ridicandu-se ?i ea ?n picioare ?i privind ?n aceea?i direc?ie ca el, ?ncercand s? vad? dincolo de aparen?e ?i de acea culoare a nop?ii ce dansa asemeni umbrelor.

  ?La aceast? cascad? care nu-i decat un fals. Probabil trebu?oara lui Tenebre, c?ci, ?nainte s? afl?m c? e?ti ?n pericol, noi ?i maestrul Dike am mers s? cercet?m cealalt? parte de p?dure. Dar, trecand pe aici, cand am luminat zarea la cererea maestrului, acest loc ni s-a ar?tat cu adev?rata lui fa??. ?i… e doar o mocirl?, iar ace?ti licurici nu-s decat scantei al unui foc invizibil.”

  ?Dar ?n aceste clipe arat? atat de frumos, chiar dac? inelul t?u str?luce?te.”

  ?E din cauza c? suntem doar noi aici. Iar ce ?ine de inel… el doar lumineaz? ?ntunericul, pe cand singurul care-i ?n stare s? rup? o asemenea vraj? puternic? e maestrul Dike. De aceea acest loc arat? atat de viu, cand nu-i decat o iluzie creat? de Tenebre pentru ai ?ine pe curio?i departe de barlogul ei.”

  ?Chiar ?i a?a, Arion, uneori e mai bine s? tr?im cu iluzia, decat cu realitatea.” Apoi, zambind trist, se a?ez? iar pe roc? ?i privi la ape. ??tii… am nimerit ?n capcana ?arpelui tocmai pentru c? am vrut s? v?d realitatea ?nc? odat?, pentru c? am crezut ?n vise ?i am vrut s? simt, fie ?i m?car pentru ?nc? odat?, al ei parfum.”

  ?S? sim?i al ei parfum? Al cui anume?”

  ?Al mamei, Arion, al mamei,” spuse Sephir oarecum obijduit?. ?Anume imaginea ei ?n ale mele vise a folosit-o Ian Gyar ca s? m? ademeneasc? acolo. De aceea am mers ?n al s?u barlog singur?, de?i ?tiam c? pot fi ?n pericol. Dar… m-am l?sat fermecat? de-o iluzie ?i-am fost la un pas s? ?mbr??i?ez moartea ?n cele din urm?. ?i i-a? fi sim?it parfumul acelei mor?i la sigur de n-a?i fi venit voi.”

  ?Oricum, eu mare lucru n-am f?cut, c?ci maestrul Dike ?i Fenrir m-au trimis totu?i s?-l anun? pe Zeu Boor despre cele ?ntamplate. Dar… au reu?it ei s? te salveze pan? s? pot face eu ceva concret.”

  ?Cel pu?in tu ai fost acolo. Tata ?ns? n-a venit. Probabil pentru c? era sup?rat pe mine pentru c? iar nu l-am ascultat ?i m-am avantat de una singur? ?n P?durea Mortor.”

  Arion o privi ?ndelung. Apoi, v?zand c? Sephir se cufunda ?n ganduri sumbre, decise s-o scoat? de acolo ?i-i spuse: ?nu-l ?nvinov??i pentru asta, Sephir, c?ci nu-i chiar a?a cum crezi. Zeu Boor avea s? vin? dup? tine, doar c? pan? l-am g?sit eu totul se terminase. De aceea n-avea rost s? vin? ?ntr-acolo cand voi v? ?ntorcea?i teferi deja. ?i…,” apoi surase, v?zand dou? bra?e albe ?i puhave ?nf??urandu-se ?n jurul gatului lui Sephir. De asta ?i t?cu ?i privi iar zarea.

  Sephir ?ns?, de?i sim?i acea dulce mangaiere ?n jurul gatului ei ?i sim?i ?i acel dulce parfum care-i era atat de cunoscut, nu ?ntoarse capul s?-l vad? pe cel sau cea ce-i d?dea mangaiere ?n acele clipe. De fapt nici n-avea de ce s? se uite ?n urm?, c?ci ?tia c? era anume Zeal, c?ci numai ea putea fi atat de rece chiar ?i pe vreme cald?. De asemenea erau b?t?ile inimii ei: atat de repezi c? te ?nfiorai mai ales sim?ind acea r?ceal? pe piele. Dar te f?cea totu?i s? zambe?ti acea senza?ie ?i s? te ?ntrebi: ?cum e posibil ca cineva s? nu fie ?n stare s?-?i controleze pulsa?iile inimii?” Pentru asta era ?ns? doar un r?spuns: Zeal, care era un Spirit de Ap? ?i de asemenea avea puteri extraordinare precum cea de-a ?mblanzi cobrele, care era un dar primit totu?i de la Gaea. De aceea, pentru a fi ascultat? de acele fiare cu sange rece trebuia s? fie atat de similar? lor.

  ?i, zambind, aducandu-?i aminte toate aceste detalii despre a ei sor? mijlocie, caracteristici pe care Sephir aproape c? le uitase despre Zeal, zambi ?i atinse bra?ele surorii ei cu ambele palme. Pe urm?, cand Zeal ??i lipi obrazul de capul ei ?i-i ?opti la ureche: ?s? ?tii c? chiar ?i dac? e?ti o mare pacoste pe capul meu, dandu-mi adesea dureri de cap, eu totu?i te iubesc, Sephir. ?i-s atat de fericit? c? te-ai ?ntors cu bine,” Sephir ?nchise ochii ?i se l?s? prad? acelui moment.

  Dar totu?i spuse dup? cateva clipe: ?chiar ?i durerile de cap pot fi uneori benefice. Te ajut? s? realizezi c? e?ti ?nc? ?n via??. De aceea o s? iau cuvintele tale ca pe un compliment.”

  ?Crezi tu asta?” ?i spuse Zeal cu voce inocent?. ?Nu ?ncercam decat s? leg un cap?t de vorb?!” ?i ambele pufnir? ?n ras.

  Nu doar ele ?ns? se veselir? acolo. Zambea ?i Arion v?zandu-le vesele. Totu?i ceva ?l nelini?tea. De asta continua s? priveasc? ?int? spre p?durea de dincolo de ape, unde sim?ea o und? stranie de r?u. Apoi, de parc? ar fi auzit o chemare interioar?, privi mai spre stanga ?i v?zu ?n sfar?it o umbr? ascunzandu-se dup? un copac, pandindu-i. De asta ??i spuse ?n sinea lui: ?mereu ne d? tarcoale. Chiar ?i ?n aceste locuri.”

  De aceea, tocmai pentru c?-?i dorea s-o alunge de acolo ca s? nu le strice seara, Arion ?ntoarse spatele cascadei cu gand s? se transforme pe nev?zute ?n calul ?naripat ?i s-o ia pe Tenebre prin surprindere. Numai c?, atunci cand se ?ntoarse, se mir? s?-i vad? pe Dike ?i Island acolo. De asta ?i privi apoi ?i mai mirat spre ape, c?ci nu putea ?n?elege cum vraja nu se rupse cand Dike era acolo.

  Se calm? ?ns? auzind glasul lui Island ?n urechea lui interioar?: ?doar bucur?-te de sear?, Arion. Nu-i necesar s?-?i faci atatea griji. ?i, ce ?ine de Tenebre: d?-i pace! Se va s?tura ?ntr-un final de privit ?i va pleca singur?. Nu v?d rostul s? cheltuim energie pe nimicuri.”

  ?i Arion t?cu, de?i avea o mul?ime de ganduri ?n cap. Apoi se apropie de cei doi Titani, ?n t?cere, c?ci v?zu semnul lor abia observat ca s? nu dea de ?n?eles fetelor c? erau ?i ei acolo ?i astfel s?-?i ?ntrerup? ciripitul melodios, c?ci ?ntr-adev?r rasul lor cristalin se auzea pretutindeni ?n timp ce p?rea s? aib? o discu?ie ca ?ntre fete.

  ??i-i pl?cut s? le vezi bucurandu-se,” spuse Island zambind. ?Ce fericire.” Dar ??i aduse aminte dintr-o dat? c?-?i spusese c-o va ?mbr??i?a pe Sephir de imediat ce se va ?ntoarce. Numai c? se luaser? cu alte treburi, precum acela c? Samaya continua s? doarm?, ?i uitase. Dar ?mai e timp” ??i spuse Island ?i iar surase.

  Dike ?ns?, spre deosebire de Island care era melancolic, continua s-o priveasc? ?int? pe Tenere, care p?rea s?-i fi observat ?i ea. De aceea Titanul privi la la Arion care-l ?ntrebase: ?ce crede?i c? caut? de data asta, Maestre? La sigur nu ceva bun, c?ci nu-mi place a ei privire neagr? ca smoala ?i faptul c? vraja ei nu s-a rupt nici m?car ?n prezen?a dvs.”

  ?Totu?i a f?cut ?i ea un lucru bun,” spuse Dike dintr-o dat? c-o voce calm?, ceva ce-l mir? pan? ?i pe Island care-l privi atent. ?M? refer la cascad? ?i c? a ascuns acest loc putred cu imaginea unuia de basm. De aceea spun c? chiar de-o duce capul doar la rele face ?i ea m?car uneori lucruri bune chiar dac?-s sigur c? a f?cut asta pentru c-a avut de ca?tigat de pe urma acestei vr?ji.”

  ?Probabil ave?i dreptate! Spuse Arion, de?i nu era de tot convins. Privi ?ns? la Island cand acela spuse:

  ?Maestrul nostru mereu are dreptate. ?n special ?n lucruri ce ?in de adev?r, c?ci… nu poate min?i deloc.” Apoi t?cur? to?i trei, cand observar? c? fetele ?ncepur? s? se joace cu apa, de parc? ar fi uitat complet de griji ?i s-ar fi ?ntors ?n copil?rie. ?Iaca de asta cred eu c? exist? ?nc? magie, c?ci chiar ?i dup? o vreme grea firea uman? g?se?te putere ?i pentru copil?rii ?i joac?.”

  ?Chiar ?i a?a, Island, cred c? Arion are dreptate,” spuse Dike cu voce grav? de data asta. ??i cred c? Tenebre e aici cu un scop. Ori caut? ceva.” De aceea ?i ?nchise el ochii ?i ?ncerc? s? vad? dincolo de aparen?e. D?du ?ns? peste un loc sumbru, ?nconjurat de umbre, ceva ce-l f?cu s? se simt? ciudat ?i de asta se ?ntoarse cat de curand ?n lumea real?. Dar acea senza?ie de nelini?te ?i ap?sa ?n continuare pieptul. ??i totu?i miroase a putred ?i moarte pe aici.” ?i, ?ntorcand spatele acelui loc, vru s? intre ?n p?dure.

  Se opri ?ns? dintr-o dat? ?i privi atent la Sephir, care, luminat? de licurici ?i de lumina inelului lui Arion, p?rea atat de frumoas?. Dar nu asta-i atrase aten?ia, ci acea viziune a ei ?n bra?ele lui Fenrir, undeva ?n adancul acelei p?duri. ?i era ?ntr-adev?r ciudat? acea viziune, c?ci era ceva ce nu se ?ntamplase ?nc? ?i, dup? p?rerea lui, nu trebuia s? se ?ntample. De aceea vru s? se apropie de Sephir ?i s?-i spun? despre asta. Dar se opri ?i privi cu aten?ie ?n ochii lui Island cand acesta ?l apuc? de bra? ?i-i spuse telepatic: ?nu noi suntem ?n stare s? decidem acest destin, Dike.”

  ?Dar totu?i, Island, nu pot accepta nebunia Parc?i. Nu astfel. ?i… nu pot s? cred c? ?tiai despre asta ?i nu mi-ai spus,” ?i r?spunse Titanul tot telepatic.

  ?E pentru c-am decis s? nu fiu eu cel care ia decizii pentru al?ii, Titane. ?i acela?i lucru te sf?tui ?i pe tine: las?-i pe ei s?-?i decid? soarta, c?ci chiar dac? Parca a pl?nuit asta ?i-?i dore?te asta atat de mult, ea totu?i n-are puterea s? le influen?eze deciziile. De aceea, de Sephir ?i Fenrir vor decide s? mearg? pe aceea?i cale ?i s?-?i asculte vocea inimii, permite-le s? fac? asta. ?i… ai ?ncredere ?n fecior, Dike, c?ci chiar dac?-i tan?r el e destul de ?n?elept.”

  ??i totu?i vorbim aici de…”

  ?Cu dragostea ?i cu nebunia inimii nu te pui,” spuse Island ?n voce, zambind. Aceste cuvinte ?ns? ?l mirar? enorm pe Arion care nu auzise conversa?ia telepatic? a celor doi Titani. Dar nu ?ntreb? nimic. Doar d?du din cap c? ?n?elese cand Island ?i spuse: ?nu le l?sa singure, c?ci totu?i nu ?tim de ce-i Tenebre aici.” Apoi privi ?n urma lui Island ?i Dike care intrar? ?n p?dure.

  ***

  ?Au decis s? m? ignore, chiar dac? mi-au sim?it prezen?a,” murmur? Tenebre ?mbufnat?. Apoi, puf?ind zgomotos pe n?ri ca s?-?i arate nemul?umirea, ??i stranse cu putere pumnii ?i scra?ni din din?i. Totu?i a ei nemul?umire avea mai mult leg?tur? cu faptul c? Titanii reu?ir? s?-i strice planurile ?i-i ?ngr?dir? ?i calea c?tre Siari, c?ci ea venise acolo s? vad? ce se alesese de Samaya ?i de-i reu?ise al ei plan.

  Numai c?, ajuns? acolo, lang? Cascad?, v?zu cu stupoare c? nu poate trece. ?i, ca s? se asigure c? nu-i doar o fantezie a ei, ??i scoase Palantirul din manec? ?i privi ?n el la ce se ?ntampla ?n tab?ra Siarilor. Astfel v?zu c? ace?tia se ?ntorseser? deja ?n vechea lor tab?r? la ordinul lui Dike, de?i planul ini?ial fusese s? se baricadeze ?n acea veche Grot? unde ei ??i petreceau ?i iernile ?i care era un loc greu de atacat chiar ?i de cei cu puteri magice tocmai pentru faptul c? avea acel loc propria magie ascuns?. Plus la asta: acel loc nu-i pl?cea lui Tenebre tocmai pentru acel iz straniu care venea din interiorul grotei, ceva ce ei ?i amintea de iedera otr?vitoare, dar un iz totu?i pe care Siarii nu-l sim?eau se pare.

  ?i, v?zand asta ?n al ei Palantir, decise totu?i s? mai ?ncerce odat? ?i s? treac? peste apele cascadei, pe vechiul ei drum. Numai c?, surpriz?: abia atunci v?zu cu stupoare c? acel drum folosit de ea era luminat ?i ?n?elese c? doar Dike ?i Island puteau fi capabili de a?a ceva - de-a aduce lumin? ?ntr-o lume de umbre.

  De asta ?i marai Tenebre nemul?umit? v?zand asta: ?o munc? grea inutil? pan? la urm?,” ?i avea de ce s? fie c?tr?nit?, c?ci folosise destul? energie pentru a ascunde acea mocirl? de oameni ?i-a crea un loc de basm. Numai c?, pentru a se asigura c? va trece neobservat? spre tab?ra Siarilor ori de cate ori ?i va pofti inima, p?str? o mic? c?r?ru?? sub apa micului lac de lang? cascad?. ?i acea c?r?ru?? ascuns? era ?nconjurat? de ieder? otr?vitoare ?i alte buruieni rele care ascultau doar de ea. ?i, atunci cand ea-?i dorea s? treac? prin acele ape, acele buruieni sugeau la propriu apa din jur formand o potec? uscat?. Dar, ?n acele clipe, acele buruieni ?i iedera erau ?nghe?ate sau ?mpietrite ?i n-ascultau deloc a ei porunc?.

  Chiar ?i a?a decise s?-?i ?ncerce norocul. ?i, pentru a rupe vraja Titanilor ?ncerc? s? topeasc? ghea?a cu focul ie?ind din a ei palm?. Numai c? ghea?a nu se topi, iar focul trimis spre ea fu redirec?ionat spre surs? ?i Titanida mai nu-?i arse palmele ?ncercand asta. Acest e?ec ?ns? o f?cu s? r?cneasc?. Doar pe ?nfundate ?ns?, c?ci nu voia s?-i pun? pe Siari ?n alert?. De aceea decise apoi s? ?ncerce totu?i s? treac? pe acea c?r?ru??, c?ci ea era sigur? c? chiar de plantele ei erau ?mpietrite ?i ?nghe?ate ascultau totu?i doar de a ei porunc?. Dar, imediat ce puse piciorul pe acea c?r?ru??, iedera prinse via??, se ?nf??ur? ?n jurul piciorului ei ?i Tenebre fu cat de curand tras? ?n ap?.

  Fiind deja ?n adancuri, de?i nu se temea de ap?, Tenebre ?n?elese totu?i c? nimerise ?n capcana propriei viclenii. ?i… era totu?i pe cont propriu, c?ci apa dintre dou? lumi n-ascult? nicicand de nimeni ?i nu se supune nici magiei negre ?i nici celei albe, iar cea care crease acea ap? fusese anume Tenebre ?i totul doar ca s? poat? s?-?i fac? de cap dup? bunul ei plac.

  Dar mult timp de gandire n-avu, c?ci sim?ea cum iedera i se ridica pe picioare, ?nf??urandu-se tot mai mult ?i mai mult ?i tr?gand-o ?n adancuri. De aceea Tenebre recurse la ultimul vicle?ug posibil: scoase un mic cu?ita? pe care-l purta la cing?toare ?i t?ie adanc din trupul iederei care ?ncerca s?-i imobilizeze ?i mainile.

  ?i, imediat ce lama ascu?it? a cu?ita?ului t?ie adanc din trupul verde al iederei, planta scoase un ?ip?t ?nfior?tor ?i se retrase cat de curand spre ale ei r?d?cini. Astfel ?i d?du ?ansa lui Tenebre s? scape ?i s? ?ncerce s? ias? la suprafa?? ?i cat mai curand posibil, pan? ce iedera nu-?i va rec?p?ta for?a, atacand-o din nou. Dar, ?n clipa ?n care ?a?ni la suprafa?a apei, dou? maini mari ?i verzi, formate din apele acelei mocrile, o prinser? pe Tenebre de cing?toare ?i ?ncercar? s-o trag? ?n adancuri.

  Numai c? puterea apelor se lovi de acea a lui Tenebre, care era mult mai mare la suprafa??. De aceea, cand Tenebre arunc? foc peste acele ape ce ?ncepur? cat de curand s? ard? de parc? ar fi fost unse cu smoal? ?i apoi s? clocoteasc?, amenin?and s? sec?tuiasc? acel loc cat de curand, mainile-i d?dur? drumul taliei Titanidei ?i se re?ntoarse la matc?. Apoi, profitand de magia lui Island care ?nghe?ase acele plante de la fundul ei, suprafa?a apei ?nghe?? ?n secunde, iar focul lui Tenebre se stinse ?i el curand.

  Love this story? Find the genuine version on the author's preferred platform and support their work!

  V?zand asta, ?n timp ce era deja pe mal, Tenebre scra?ni din din?i ?i murmur? furioas?: ?numai Dike ?i Island puteau fi capabili de-o astfel de monstruozitate. Aceea de-a crea o capcan? dintr-alta ?i asta doar ca s? m? ?nving?. Dar… o s? pl?teasc? ei pentru asta,” ?i ?ntoarse spatele acelui loc cu gand s? se ?ntoarc? ?n a ei ascunz?toare ?i s? se gandeasc? ?ndelung la planul perfect. Se opri ?ns? locului ?i privi ?napoi cand o observ? pe Sephir apropiindu-se de ap?. De aceea se ?ntoarse cu totul spre ea ?i-o privi ?ndelung, murmurand: ?se ?ntampl? ceva ?ntre lupul cela negru ?i acest Spirit al Ploilor Toren?iale. E ceva magic, dar totu?i… cum e posibil ca ceva ce nicicand nu s-a ?ntamplat s? aib? loc acum?”

  Dar t?cu, cand ?l v?zu ?i pe Arion apropiindu-se. De aceea ?i se ascunse ?n spatele acelui copac, crezand c? ei n-au s-o vad? totu?i. ?i continu? astfel s?-i pandeasc?. Astfel v?zu ?i ea aceea?i viziune v?zut? de Dike: cea cu Sephir ?i Fenrir ?n ipostaze tandre ?n desi?urile ascunse ale acelei p?duri. De asta ?i zambi Tenebre avand acea viziune: ?era Parca. Ea a pl?nuit totu?i aceast? uniune. ?i… interesant, oare Gaea-i la curent cu asta? Nu, nu cred, altfel ar fi fost deja aici, c?ci ace?ti doi sunt adora?ia ei cea mai mare. Dar totu?i… ce dac? Mama P?mant e la curent cu planul Titanidei Sor?ii ?i-l accept?? C?ci e chiar ciudat c? nu-i aici cand ar fi trebuit, c?ci atat lupul, cat ?i fiica lui Boor au fost azi ?n pericol de moarte. De asta zic c?-i ciudat. Ori… nu-mi zi c?-?i linge r?nile pe undeva ?i n-o las? mandria s? vin?? Sau poate ne pande?te pe to?i de undeva?” ?i Tenebre privi cu aten?ie ?n jur.

  Dar, nev?zand nimic straniu, Tenebre-?i frec? palm? de palm?, satisf?cut?. Apoi p?r?si acel loc cu gand s? se ?ntoarc? ?n a ei vizuin? ?i s?-i spun? lui Eris despre ceea ce v?zuse, c?ci avea nevoie de un sfat bun de la a ei mam? ca s? ?tie ce rele s? mai pl?nuiasc? de acum ?n colo.

  ***

  Culcat? pe-o mare frunz? de lotus, ap?rut? pe acele ape datorit? puterii ei, Zeal c?sc? dulce ?i-?i puse pumni?orii sub cap, murmurand: ?simt c? m? las? puterile!” ?i avea de ce spune asta, c?ci st?tuse treaz? mai bine de dou? ore stand lang? Sephir, iar asta era ceva extrem de rar pentru Zeal. Apoi, c?scand dulce, se ?ntoarse cu spatele la Sephir, care-o privea cu ging??ie, ?i-i spuse acesteia: ?m? treze?ti de ceva.” Dup? care Zeal se cufund? ?ntr-un somn profund.

  V?zand-o deja adormit?, Sephir zambi, c?ci ??i ?tia prea bine sora mijlocie ?i a ei natur? schimb?toare, precum ?i faptul c? pur ?i simplu adora singur?tatea, ?n locul companiei de durat?, iar faptul c? petrecuse dou? ore cu ea era deja prea mult pentru Zeal. Dar chiar ?i a?a Sephir ?i era recunosc?toare c?-i fusese al?turi, c?ci sim?ea nevoia s? vorbeasc? cu a ei sor?, c?ci chiar dac? ?n timp ajunse apropiat? ?i de Bestla, mai ales dup? ce aceasta crescuse, totu?i Sephir se sim?ea mai liber? ?n preajma lui Zeal.

  Ce ?inea de Bestla: o adora, da, c?ci ?i era sor?. Dar diferen?a prea mare de varst? ?ntre cele dou? ??i spunea totu?i cuvantul. Apoi era ?i diferen?a de puteri, c?ci Bestla se identifica mai mult cu Samaya ?i de aceea cele dou? petreceau mai tot timpul ?mpreun?. Dar, ?i de se nimereau toate trei surorile, Bestla se plictisea repede, c?ci anume aici vedea ea similitudinile dintre cele dou? surori mai mari, care puteau sta cu orele ?i discuta despre ploi, vanturi, nori ?i ape, ceva ce ei i se p?rea al naibii de inutil. Apoi, cand Zeal ?ncepea s?-i povesteasc? Sephirei despre cobrele ei, c?ci Sephir era singura care-o asculta ca vr?jit?, Bestla pur ?i simplu d?dea din cap cu repro?, se ridica de jos ?i pleca, c?ci nu putea ea deloc ?n?elege obsesia lui Zeal pentru acele fiin?e reci, verzi ?i cu coad?. Pentru ea era mai logic s? vorbeasc? despre reflec?ii, despre ghea?? ?i alte lucruri m?runte, iar aici g?sea limb? comun? cu Samaya.

  ??i totu?i ele-s fericite,” murmur? Sephir dintr-o dat?, amintindu-?i de-ale ei surori. Apoi, privi iar la Zeal care dormea ca un copil ?i-o invidie. Pentru o clip? doar, c?ci spre deosebire de Zeal, care adormea oriunde nu s-ar fi culcat, nu se ?ntampla acela?i lucru cu Sephir, care era un spirit liber, n?valnic, ?i tocmai din aceast? cauz? era mai mereu treaz?. ?i, de se ?ntampla ?i s? adoarm?, avea somnul zbuciumat, avea co?maruri care-o f?ceau s? se agite, c?ci toate co?marurile ei erau legate de-a ei mam? pe care-o vedea plecand undeva, pe cand era doar o copili?? de 10 ani, ?i nicicand n-o vedea s? se ?ntoarc?.

  De asta oft? ?i-?i atinse ?ndurerat? pieptul, la fel cum sim?ea de fiecare dat? cand avea astfel de vise. Dar, dintr-o dat?, a ei minte alung? acele ganduri tulbure ?i Sephir ??i aduse aminte de prima dat? cand ea ?i Fenrir se v?zuser?, atunci cand o spionase sc?ldandu-se la rau, adolescent fiind.

  ?Un pu?tan care va deveni b?rbat odat?,” se surprinse Sephir murmurand. ?i sim?i o stranie melancolie ?i un straniu dor deodat?, acel sentiment pe care nicicand nu-l putuse ?n?elege de?i se gandise adesea la asta. Ba chiar ?ndr?znise s-o ?ntrebe odat? ?i pe Gaea despre asta, cand g?sise puterea ?i-?i c?lcase pe orgoliu, dar nici atunci nu afl? r?spunsul dorit. Atunci Gaea-i spusese doar c? va veni timpul cand va ?n?elege acea stranie chemare ?i s? nu gr?beasc? totu?i acel timp.

  ?i avu dreptate Mama P?mant spunandu-i asta, c?ci acel timp ?ntr-adev?r venise: atunci, cand fusese ?mbr??i?at? de ?arpele Ian Gyar ?i apoi se cufundar? ?mpreun? sub ape, avand ?n gand s-o fac? a sa so?ie cu for?a. Sephir ?ns? avuse noroc atunci ?i faptul c? ea se afund? ?n acea lume stranie, pe care Baradar o numi apoi al ei Purgatoriu inventat, se pare c-o salvase, c?ci nicicand nu-i deveni ?arpelui so?ie. Dar, anume ?n acele ape, dup? discu?ia cu Animus ?i Anima, Sephir ?n?elese c? de?i nicicand nu-?i dorise uniunea cu nimeni ?i-o dorea ?n acele clipe. ?i regret? a ei decizie de-a fi r?mas singur? atata amar de vreme, c?ci visase s? fie liber? mereu, dar Soarta o ?n?elase ?i vruse s-o dea de so?ie ?arpelui.

  ?Dar totu?i,” murmur? Sephir ganditoare. ?E adev?rat c? anume aceea?i Soart? m-a ajutat pan? la urm? ?i a mea uniune cu ?arpele n-a avut loc. Astfel, fiind ?nc? Fecioar?, pot alege singur? cu cine s?-mi ?mpart destinul ?i pe cine s?-l aleg s?-mi stea al?turi.”

  ?i iar??i cuvintele Gaeiei ?i r?sunar? ?n urechi: ?un pu?tan care va ajunge candva b?rbat.” ?i, cu aceste cuvinte r?sunandu-i ?n urechi, Sephir zambi, c?ci ??i aduse aminte cum ar?ta atunci Fenrir cand o v?zuse ?n toat? splendoarea trupului gol ?i cum ar?ta ?n acele clipe. ??i ?ntr-adev?r acel b?ietan a devenit acum b?rbat,” gandi ea.

  Sim?ind ?ns? mi?care ?n spatele ei, privi ?ntr-acolo ?i-l v?zu pe Arion stand de straj?. De aceea ?i zambi, c?ci se hot?rase s? plece, dar nu voia s-o lase singur? pe Zeal de team? s? nu i se ?ntample ?i surioarei ei ceea ce i se ?ntamplase ei ?n acea zi. ?i, ridicandu-se ?n picioare, ?i spuse lui Arion: ?ai grij? de Zeal, c?ci eu trebuie s? vorbesc ceva cu bunicul. ?i cred c? ar fi o idee bun? s?-i mut?m locul de somn, c?ci cu Tenebre prin preajm? aici nu-i un loc sigur.”

  ?Desigur, prin?es?!” Murmur? Arion, plecandu-?i u?or capul. Totu?i el nu se urni din loc decat atunci cand Sephir disp?ru ?n p?dure. Abia atunci se apropie de frunza de lotus ?i, ?mbr??i?and-o pe tan?r?, se ridic? apoi spre nori, ca un cal ?naripat pe al c?rui spate Zeal continua s? doarm? dulce.

  Totu?i ea murmur? prin somn cand sim?i c?ldura spatelui calului: ?am ?ncredere ?n tine, Arion. A?a c? po?i s? m? duci unde-?i va spune inima!” Apoi, cand ajunser? printre noi, Arion o l?s? pe pernele moi ale lui Palar, dandu-i acestuia ?n grij? s? o vegheze, iar mai apoi se ?ntoarse pe p?mant ca s? vegheze tab?ra Siarilor.

  ***

  Era o lini?te stranie ?n tab?ra Siarilor, o lini?te rar ?ntalnit? ?n ultima vreme, c?ci nici cainii nu se auzeau l?trand ?i nici fiarele p?durii urland ?n jur. Doar panza corturilor se mi?ca u?or suflat? de-o boare cald? ?n timp ce ?ntreaga tab?r? era cufundat? ?ntr-un somn adanc.

  ?n corturi ?ns? era ?i mai cald ?i chiar mai lini?te decat de obicei. De asta ?i c?sc? Fenrir dulce ?i se ?ntoarse cu spatele la intrarea ?n cort, murmurand: ?e cald ?i bine aici. Nu ca ?n acel palat de ape.” Apoi, c?scand iar, ??i puse palmele sub cap ?i se preg?ti s? se cufunde ?n somn.

  Numai c? tres?ri sim?ind panza cortului, cea care servea de u??, dandu-se ?ntr-o parte. Nu privi ?ns? ?ntr-acolo, crezand c?-i Dike cu care ?mp?r?ea cortul. Totu?i, o ciudat? senza?ie, dar totu?i pl?cut?, i se sim?i pe piele, mai ales cand auzi pa?ii cuiva apropiindu-se de el ?i ?ncercand s? fac? cel mai pu?in zgomot.

  Asta i se p?ru ciudat, c?ci Dike nicicand nu ?ncerca s? nu fac? zgomot. ?i, chiar dac? nu f?cea el asta special, Fenrir mereu auzise zgomotul pa?ilor lui ?i-i cuno?tea destul de bine. De asta, tocmai pentru c? pa?ii tat?lui ?i erau atat de cunoscu?i, deveni oarecum alert ?i se ridic? pe ?ezute, privind spre cel ce se apropia. F?cu ?ns? ochi mari v?zand-o pe Sephir stand la doar doi pa?i de el. De asta ?i privi speriat ?n jur, c?ci nu ?n?elegea ce face ea acolo, ?n plin? noapte ?i cand e el singur.

  Dar ??i a?inti privirea asupra ochilor ei alba?tri care-l priveau insistent. ?i i se p?ru extrem de ciudat? acea privire, ceva ce nicicand nu v?zuse la ea, de parc? un straniu interes ar fi clipit ?n ei ?n acele clipe. Apoi era modul ?n care ar?ta ea ?n acele clipe: purtand o rochie lung? ?i alb?, c-o panglic? ro?ie legat? chiar sub sanii ?mboboci?i ce se z?reau conturandu-se prin panza fin?. Dar cel mai evident fu anume t?ietura adanc? ce pornea de la jum?tatea coapsei stangi ?i care cobora pan? la poalele rochiei. Apoi, era p?rul lui Sephir, l?sat pe spate ?i piept?nat lin, f?r? s? fie prins cu nicio podoab? a?a cum obi?nuia ea de obicei s?-l poarte. ?i… era descul??, iar un parfum ?mbietor, de iasomie adia dinspre pielea ei.

  Asta-l ?nt?rat? pu?in, trezindu-i instincte crezute adormite. Dar totu?i, ?tia c? nu-i corect s? simt? asta ?i de aceea d?du s? se ridice ?n picioare. Se opri ?ns? locului, cand Sephir, pe nea?teptate, ??i ridic? pu?in poalele rochiei ?i i se a?ez? lui ?n poal?, iar apropierea corpurilor lor ?l f?cu pe bietul tan?r, a c?rui obraji erau ca macii ?n floare, s? sughi?e.

  ?i avea de ce s? se simt? straniu, mai ales c? vedea doar ale ei buze de un roz ?mbietor ?i ai ei sani ?mboboci?i ce abia se z?reau prin materialul rochiei. Apoi era ?i faptul c? atat de gentil Sephir ?i atinse grumazul cu palma, sim?ind ale ei maini reci ?nfiorandu-i pielea. ?i, ?n clipa ?n care Sephir inspir? adanc, iar pieptul ei se ?ntari ?i mai mult, Fenrir se ?nro?i ?i mai tare, sim?ind acea dorin?? fierbandu-i pe din?untru. De aceea privi ?n alt? parte ?i murmur? ?ncurcat: ?de ce e?ti aici, Sephir? N-ar trebui. E or? tarzie ?i doar noi doi ?n cort.” Ea ?ns? ??i lipi brusc fruntea de a lui ?i ?nchise ochii. De asta ?i-i ?nchise ?i el ?i murmur?: ?probabil c? totu?i visez.”

  Dar totu?i nu visa. Sim?ea atat de clar atingerea materialului moale al rochiei ei atingandu-i genunchii goi, c?ci chiar ?i pe timp de iarn? Fenrir obi?nuia s? poarte pantaloni scur?i, care nu-l strangeau la genunchi atunci cand se transforma ?n lup. Apoi tres?ri auzind-o ?optindu-i ?n urechea stang?: ?un b?ietan ce va deveni b?rbat candva.”

  ?Ce?” Murmur? el aiurit. ?i se trase un pic ?n spate, ?ndep?rtandu-?i fruntea de a ei. ?Ce-i asta?”

  ?Recuno?tin??,” r?spunse Sephir abia auzit. Apoi mainile ei ?i atinser? bra?ele b?rbatului, dup? care ale ei degete fine se plimbar? ?n sus ?i-n jos pe ele, ?n timp ce ochii ei ?i-ai lui priveau atent acel delicat dans pe piele. Dup? care Sephir duse acea mangaiere pan? pe grumazul b?rbatului, f?candu-l s? se ?nfioare ?i mai mult cand buzele ei atinser? ?i s?rutar? prelung acel grumaz.

  ?E?ti sigur??” Murmur? Fenrir ?ncurcat, ?n?elegand ?n sfar?it ce-nsemna a ei prezen?? ?n cortul lui. Mai ales c-o sim?ea zvacnind u?or ?n a sa poal?, ?n timp ce corpurile lor ?ncepur? s? se apropie tot mai mult ?i mai mult, pan? ?n clipa ?n care-i sim?i sanii ?mboboci?i atingandu-i pieptul.

  ?Sunt sigur?,” murmur? Sephir cu ochii ?nchi?i atingandu-i iar fruntea cu a ei. ?Mai mult decat singur?, Fenrir, c?ci… am fugit atat de mult de asta, dar anume acest lucru mi l-am dorit cel mai mult.” ?i, dintr-o dat?, buzele ei se lipir? ?ntr-un dornic tremur de cele ale lui Fenrir.

  ?De ce?” Murmur? el ?i mai ?ncurcat decat mai ?nainte, de?i sim?ea c? acea dorin?? era mutu? ?i nu doar a lui ?i n-ar fi fost necesare cuvintele, ci ac?iunea. Dar totu?i prefera cuvintele ?n locul regretelor de mai apoi, c?ci ?tia c? Sephir ??i dorise mereu libertatea. ?n acele clipe ?ns? c?uta uniunea anume ?n bra?ele lui. Apoi ?i r?sun? acel cuvant ?recuno?tin??” ?n urechi, cel murmurat de Sephir nu cu mult timp ?n urm?. ?Dac?-i din cauza a ceea ce s-a ?ntamplat ast?zi, atunci s? ?tii c?…”

  Fata ?ns? d?du din cap c? nu, c?ci ?nu-i vorba de datorie aici, Fenrir. ?i nici de recuno?tin??. Doar am decis s?-mi ascult inima ?i s? fac pasul ?sta anume cu tine. Dar dac? tu e?ti ?mpotriv?, atunci eu…,” ?i d?du s? se ridice din a lui poal?.

  Bra?ul lui Fenrir se ?ncol?ci ?ns? ?n jurul taliei ei ?i-o trase mai aproape, murmurand: ?nu-s ?mpotriv?. Dar totu?i, cred c-ar trebui s? a?tept?m, Sephir. S? facem lucrurile cum trebuie, s?-?i cer mana tat?lui t?u ?i s?-?i d?rui inima, c?ci…”

  ?Atunci d?-mi doar asta,” spuse Sephir ro?ind, atingand medalionul ?n form? de fecioar? pe care Fenrir ?l purta la gat. ?Schimb o fecioar? pe-o alta,” spuse ea sfioas? ?i privi ?n alt? parte cand Fenrir ?i surase, c?ci el nicicand nu ?n?elesese de ce Parca-i d?duse acel medalion cand se ?ntalniser? ?ntampl?tor ?n urm? cu cateva zile.

  De asta ?i se gandi ?ncurcat: ?e oare din cauza Parc?i? ?tia ea oare c? Sephir va cere anume asta ca s?-mi fie so?ie?” Dar t?cu cand sim?i atingerea delicat? a mainilor Sephirei care-i lega la mana stang? o frumoas? br??ar? din piele iscusit ?mpletit? pe care o scosese din san. ?i, ?n timp ce-i lega acea br??ar?, Sephir murmur?: ?eu te accept astfel ca fiind a mea jum?tate, Fenrir. ?i nu cer de la tine decat iubirea.”

  El ?ns? nu spuse nimic. Doar accept? ca ea s?-i scoat? medalionul de la gat, cu mi?c?ri tandre. Totu?i nu-i permise s? ?i-l pun? singur?, ci-o f?cu el, ?optindu-i la ureche: ??i eu te accept de so?ie.” Apoi, dup? ce leg? acel medalion la gatul ei, buzele lui s?rutar? fierbinte ale ei buze, sim?ind din plin acea avalan?? de emo?ii ce le zvacnea ?n piept. ?i, cu atingeri tandre, mainile lui coborar? pe talie, ajuser? la coapse, se strecurar? sub rochie ?i apoi urcar? din nou.

  ??i opri b?rbatul acea mi?care ?ns?, cand mana Sephirei o atinse pe-a lui prin materialul rochiei. ?i, sfioas?, ea-i spuse: ?nu aici, Fenrir. Mai bine… nu aici.” B?rbatul, ?n?elegand mesajul cuvintelor ei, d?du din cap c? da, o lu? de man? ?i-o trase dup? el ?n afara cortului, apoi se afundar? ?n doi ?n p?dure.

  Abia cand cei doi nu se mai z?reau printre copaci, Dike ?i Island coborar? din copacul ?n care st?tuser? ascun?i ca doi pu?tani. ?i, privind ?n urma acelor doi ?ndr?gosti?i, Dike murmur?: ??i totu?i cred c-ar fi trebuit s? mai a?tepte.”

  Island ?ns? doar zambi. Apoi, pocnind din degete, permise taberei s? respire, c?ci anume magia lor cufundase acea tab?r? ?ntr-un somn adanc, doar ca s? permit? noului cuplu s? petreac? momente tandre ?n doi, f?r? s? fie ?ntrerup?i.

  ?Ce cred eu e c? s-a ?ntamplat anume ce trebuia s? se ?ntample,” spuse Island, punand o man? pe um?rul lui Dike. ?A?a c? cred c? e timpul s? celebr?m nu se ne ?ntrist?m, cuscre,” ?i iar zambi. ?i avea de ce s? zambeasc? Island ?i s? nu fie trist, c?ci Sephir, ?nainte s? intre ?n cortul tan?rului, ?i ceruse sfatului bunicului, c?ci Island pentru ea mereu fusese un izvor de ?n?elepciune.

  ?i, cand Island afl? despre a ei decizie, o ?ntrebase atunci: ?e?ti sigur? c? n-ai s? regre?i dup? asta, Sephir? ?tiu prea bine c? mereu ?i-ai dorit s? fii liber?.”

  ?Sunt sigur?, bunicule, c?ci… ei au avut dreptate cand au spus c? ?n doi via?a totu?i pare s? fie mai dulce.”

  ?Ei? Cine ei?” O ?ntreb? Island ?ncurcat.

  Iar Sephir zambi sfioas?: ?ale mele dorin?e.” Dup? care, primind astfel acceptul ?i binecuvantarea bunicului, Sephir merse la rau unde-?i sc?ld? trupul ?i se preg?ti pentru acea uniune.

  ??i totu?i a decis singur?,” murmur? Island melancolic. ?A?a cum ?i-a dorit mereu: a mea scump? Sephir ?i-a ob?inut libertatea. Doar c? ?n bra?ele iubirii.”

  ***

  Micul ascunzi? ?n care Sephir ?i Fenrir se retraser? ca s? nu fie v?zu?i de ochi curio?i era un lumini?, undeva ?n adancul p?durii, pe care tan?rul ?l descoperise adolescent fiind, dup? ce-o v?zuse prima dat? pe Sephir. ?i-l alese el tocmai pentru c? era ferit ?i avea astfel libertatea s? viseze.

  Iar acea libertate era una sigur?, ?nconjurat? doar de copaci cu trunchiuri groase, ocroti?i cumva de-ale lor coroane seculare, ce se ?mpleteau frumos una cu cealalt?, de parc? ar fi fost so?i ce se ?ineau strans de man?. Apoi mai erau ?i tufi?urile care formau un fel de barier? verde ?mpotriva curio?ilor. Dar totu?i… cei doi nu erau singuri acolo. Martor al dragostei lor mai era ?i cerul, ?n timp ce ei, a?eza?i pe-un p?tul de flori ?i ierburi ?nmiresmate, ?l priveau ?mbr??i?a?i.

  ?i, ?n timp ce-o ?inea ?n bra?e, ea ?nc? a?ezat? pe genunchii lui, Fenrir ?i s?ruta ?ndelung gatul, inspirand adanc parfumul pielei ei, pe care-l sim?ea atat de familiar, odat? ce ea i se d?ruise ?i era doar a lui. Totu?i acel parfum i se p?rea ?i ceva interzis, ceva la care mereu visase, dar nicicand nu crezuse c-o s? aib? al?turi. De aceea, acele clipe tr?ite ?n doi, i se p?reau totu?i tan?rului ireale.

  V?zandu-l cumva cufundat ?n ganduri, Sephir ?i prinse capul ?ntre ale ei palme. Apoi, privindu-l adanc ?n ochi, ?l ?ntreb? surazand: ?la ce te gande?ti atat de insistent?”

  ?La tine ?i la… recuno?tin??.” ?i-i s?rut? el apoi varful nasului.

  Fraza ?ns? o f?cu pe Sephir s? se simt? ?ncurcat?. De asta ?l ?ntreb?: ?de ce anume la recuno?tin???”

  ?Pentru c? anume ea mi te-a adus ?n bra?e ?i mi te-a a?ezat ?n poal?. Astfel te-a f?cut a mea so?ie ?i iubit?, iar pentru asta-i voi fi ve?nic recunosc?tor, c?ci chiar de simt c? nu-s demn de tine, eu totu?i o s? lupt mereu s? te am al?turi.”

  ?S? lup?i?” ?ntreb? tan?ra surazand. ?N-ar trebui, c?ci… oricum nu recuno?tin?a m-a adus al?turi de tine.”

  ?Atunci? Ce?”

  ?Acel b?ietan care-a devenit azi b?rbat ?n bra?ele mele. ?i-l ?tii ?i tu: acel sfios, dar curajos pu?tan, cel care m-a spionat odat? la rau ?n timp ce-mi sp?lam trupul gol ?n ape. ?i eu, chiar dac? n-am crezut nicicand, am devenit femeie anume ?n bra?ele lui.” Apoi, ?ncol?cindu-?i bra?ele ?n jurul gatul lui, ?n timp ce Fenrir ??i lipi fruntea de pieptul ei pe care-l s?rut? prelung ?n timp ce ea-?i lipi fruntea de capul b?rbatului, Sephir murmur? iar: ??i-a avut Gaea dreptate ?n acea zi.”

  ??n leg?tur? cu ce?” Murmur? b?rbatul inspirand adanc al ei parfum.

  ?C? focul poate c?li piatra ?i-apoi s-o distrug?, la fel cum caii s?lbatici po?i fi ?mblanzi?i de un bun maestru, a?a cum e?ti tu, cel care pare s? m? fi ?mblanzit pe mine.” ?i, s?rutandu-l prelung, se stranser? iar ?n bra?e, ?n acea dulce ?i tainic? ?mbr??i?are a dragostei, cea cu s?ruturi, cea cu mangaieri, cea care face dorin?a s?-?i fiarb? ?n vene ?n timp ce-?i dore?ti ca noaptea nicicand s? nu se termine, iar cea de al?turi s?-?i ?opteasc? mereu la ureche: ?mi-a fost atat de dor.”