Superbele paji?ti ale muntelui Eldur Fjall, cele pline de via?? ?i verdea?? oriunde nu ?i-ai fi aruncat ochii, erau ?nc?rcate ?n acea diminea?? cu boabe mari de rou?. Dar, chiar dac? se sim?ea rece ?n jur, lumina soarelui, ce p?rea c? se oprise pe bolta cereasc? ?i le privea ?ndelung, le f?cea s? str?luceasc? puternic, oarecum multicolor. De aceea ?i erau superbi ?i zorii, f?cand aerul dimine?ii s? se simt? atat de pl?cut, chiar ?i de era rece, c?ci acel rece din mijlocul verii era totu?i unul sfant, care d?dea unuia senza?ia c? poate c-ai ajuns totu?i ?n rai, fie ?i pentru scurt? vreme.

  ?i, ?nconjurat? de acea frumuse?e, Kaerlleikans ?nchise ?i ea ochii ?i privi spre soare-r?sare, ?n aceea?i direc?ie ?n care privea ?i a ei sor?. Dar, v?zand c? Upprisinn tace de mult? vreme, tan?ra de 17 ani o ?ntreb?: ?e frumoas? ?i diminea?a asta, nu-i a?a?”

  ?A?a e,” r?spunse Upprisinn, deschizand ?n sfar?it ochii. Apoi, privindu-?i sora, ?i zambi. ?i, dup? ce-o apuc? de man?, fugir? ambele din fa?a casei spre acel mic parau ce curgea nu departe de cas? ?i ?n care obi?nuiau ele s?-?i spele fa?a ?n fiecare diminea??.

  Apoi, ajunse lang? parau, luar? ambele ap? din bel?ug ?n c?u?ul palmelor ?i-?i atinser? fa?a cu a apei r?ceal?, zambind. Dar, ?n timp ce Upprisinn tr?ia din plin acele momente, Kaerlleikans o privea pe furi?, zambind. ?i, fiind cea care era mai mereu pus? pe ?otii, mai lu? odat? ap? ?n c?u?ul palmelor, iar cand Upprisinn se a?tepta mai pu?in, tan?ra o stropi din plin.

  Dar, v?zand c? Upprisinn nu zambea ?n diminea?a aceea, Kaerlleikans se opri brusc dup? ce luase iar ap? ?n c?u?ul palmelor ?i-o privi ?ndelung pe a ei sor?, care-?i ?tergea chipul cu palma ?i p?rea c? se sup?rase. ?ns? acea mi?care era total neobi?nuit?, c?ci, de obicei, cand era stropit? cu ap? de sora ei, Upprisinn radea ?i-o stropea la randu-i. ?n acea diminea?? ?ns? p?rea c? se sup?rase. De aceea ?i era ?ncurcat? Kaerlleikans, ne?tiind totu?i ce s? fac? cu apa care se scurgea din c?u?ul palmelor.

  Tres?ri ?ns? cand Upprisinn murmur? vesel?: ?tu singur? ai c?utat-o.” ?i, cand Upprisinn ?ncepu a arunca ap? spre sora ei, aceasta se v?zu nevoit? s? se fereasc? ca s? nu fie complet udat?. Chiar ?i a?a radeau ambele fericite, c?ci acea joac? cu apa era una dintre marile pl?ceri pe care ?i le puteau permite pe acel munte.

  Numai c?, fiind prea implicate ?n jocul lor, tinerele nu-l observar? pe acel str?in ce se apropiase de ele. De fapt nici str?inul nu f?cuse ceva ie?it din comun ca s? le atrag? aten?ia. El doar zambi cand v?zu a lor harjoneal? cu apa, apoi merse de se a?ez? pe-un mare pietroi aflat nu departe de parau. Dar, ?nainte de-a se a?eza pe pietroiul cela, str?inul se aplec? ?i lu? de jos un firicel de iarb? pe care-l apuc? apoi ?ntre din?i ?i ?ncepu a-l plimba dintr-un col? al gurii ?ntr-altul, fluierand abia auzit o melodie.

  Dar, acel fluierat, de?i nu atat de puternic, ?i atrase totu?i aten?ia lui Upprisinn, care privi atent? ?nspre el. Totodat?, faptul c? ea se oprise din joac?, o f?cu ?i pe Kaerlleikans s-o priveasc?. V?zand ?ns? c? Upprisinn nu-i atrage aten?ie, privi ?i ea ?ncotro privea a ei sor? ?i-l v?zu ?i ea pe str?in.

  ?Cine s? fie?” Se ?ntreb? Kaerlleikans ?n gand, c?ci nu-i era cunoscut tipul. ??i cred c? nu-i de prin aceste locuri,” iar a ei deduc?ie nu era deloc ?ntampl?toare, c?ci oamenii de pe munte erau mai rezerva?i ?i, de vedeau fetele jucandu-se ?n apa paraului, nu se apropiau de ele. Str?inul ?ns? nu doar c? se apropiase, dar ?i nu plecase ?n cele din urm?. Din contr?: p?rea c? le pande?te cumva ?n timp ce st?tea pe acel pietroi.

  ?R?mai ?n spatele meu,” ?i spuse Upprisinn surorii ei, cand ?l v?zu pe str?in privindu-le. Dar de?i sim?ea o oarecare team?, decise s? nu-i arate str?inului asta, c?ci a?a erau fetele de munte: curajoase, iar acel curaj ?l deprinse ?nc? de mic?, c?ci p?rin?ii lor erau prea ocupa?i s? aib? grij? de ele ?i s? pun? mancare pe mas? ca s? stea mereu cu ochii pe ele. De aceea ?i crescuser? ele cumva singure ?i astfel ?nv??aser? s? se apere tot singure. Plus la asta: fuseser? cumva for?ate de acele locuri s? se apere, c?ci muntenii sunt oameni mai reci de fire ?i nu prea se bag? ?n treburile altora, decat dac? acela cere ajutor.

  ?n acele clipe ?ns? p?rea s? nu fie nimeni ?n jur. De aceea ?i decise Upprisinn s? vad? care-i treaba cu str?inul. ?i, tem?toare totu?i, ie?i ?n cele din urm? din ap? ?i se porni spre pietroiul pe care ?edea str?inul. Se opri ?ns? la ca?iva metri de pietroi ?i, privind cu aten?ie la str?inul care c?sca ?ntruna ?i care p?rea distrat, tan?ra ?l ?ntreb?: ??i cine sunte?i dvs?”

  R?spuns nu primi ?ns? imediat ?i asta din cauza c? str?inul c?sca necontenit. Abia dup? ce reu?i el s?-?i domoleasc? somnul cela care-i tot d?dea tarcoale, str?inul o privi ?i-i spuse: ?cine-s eu nu-i important. Da iaca s? v?d R?s?ritul - Upprisinn, e cu adev?rat impresionant, c?ci e?ti cu adev?rat frumoas?. De aceea cred c? n-au gre?it Titanidele cand ?i-au dat acest nume, c?ci ?n inima ta mereu apare soarele.”

  Pe Upprisinn ?ns? cuvintele lui n-o impresionar?, ci-o alertar?. De aceea ?i privi atent ?n ochii lui de c?rbune. Dar, spre deosebire de ea, Kaerlleikans sim?i o ciudat? curiozitate ?n piept. ?i, ?n timp ce privea ?i ea cu aten?ie la chipul str?inului, ?l ?ntreb?: ?dar numele meu? Cum crezi - ce ?nsemn?tate are?”

  ?Dragoste ?i Via?a Sufletelor dup? moarte,” r?spunse dintr-o dat? str?inul, iar asta o f?cu pe tan?r? s? se cutremure, chiar dac? nici ea nu ?n?elegea de ce. Pe el ?ns? teama sim?it? de ea nu-l impresion?. Din contr?: ?l a?a?? cumva. De aceea ?i spuse: ?pentru asta ?i ?i s-a dat numele de Kaerlleikans - pentru c? mereu str?luce?ti din umbr?.”

  Numai c?, cand vru s? se uite cu aten?ie ?n ochii ei ?i s?-i citeasc? ?n suflet, Upprisinn p??i ?n fa?a surorii ei ?i-o ascunse la spate. Apoi, privindu-l mai cu aten?ie, Upprisinn v?zu c? era totu?i ciudat str?inul cela, c? avea ochi negri ca smoala ?i avea ?i hainele nu din cele purtate prin partea locului, chiar dac? el ?ncerca s? le am?geasc? cumva prin cuvinte. ?i, cand ?n?elese totu?i al str?inului ?iretlic, Upprisinn spuse: ?nu e?ti decat lupul ?n blana mielului. Cineva care ?ncearc? s? par? cine nu-i. Dar, indiferent decat de mult nu te-ai str?dui s? ?n?eli soarta, de soart? nu fugi.”

  Str?inul zambi. Ceva ce-o f?cu pe Upprisinn s? cread? c?-i totu?i cineva care le cunoa?te, de?i ea n-avea idee cine s? fie el. Dar, cand el ?i spuse: ?acum ?n?eleg de ce unii spun c? frumuse?ea ?i ?n?elepciunea merg adesea de man?, iar tu, superb? tan?r?, pari s? le ai pe ambele. ?i s? vezi desigur ?i dincolo de aparen?e,” Upprisinn f?cu totu?i un pas ?n spate, f?cand-o ?i pe sora ei s? se trag? tot ?n spate. Dar f?cu asta ca s? aib? avantajul s? fug? ?n caz de-o fi nevoie.

  ?i, de?i sim?ea team? pentru acel str?in, ?i spuse ale ei ganduri: ?mai mult decat s? v?d dincolo de aparen?e pot vedea motivul vizitei tale sclipindu-?i ?n priviri.”

  ?Serios?” ?ntreb? str?inul, devenind dintr-o dat? extrem de atent. ??i… pot ?ti ?i eu ce vezi ?n ochii mei?”

  ?Avari?ia! Dar… n-o s? ai nicicand ce-?i cere sufletul,” r?spunse Kaerlleikans ?n locul surorii ei. ?i, spunand aceste cuvinte, f?cu un pas spre stanga, ie?ind de la ad?postul lui Upprisinn care-o privea mirat?.

  Numai c? a ei privire ?ntunecat? le atrase aten?ia atat lui Upprisinn, cat ?i str?inului, care marai cat de curand printre din?i: ?Hestia! ?nc? e?ti pe aici? Credeam c? te-ai lini?tit ?i te-ai cumin?it dup? ce-ai fost ?nchis? ?n ale tale fl?c?ri. Se pare totu?i c? m-am ?n?elat.” ?i, cand el se ridic? ?n picioare, o perdea de fl?c?ri trecu peste el ?i revel? lumii adev?ratul lui chip - Coallar.

  Dar chiar dac? el se a?teptase ca Hestia s? apar? ?i s? le salveze pe fete de el, Titanida nu se ar?t?. Asta-l ?nfurie ?i mai mult, iar ochii lui de smoal? ?ncepur? a sc?p?ra de furie dintr-o dat?. Asta f?cu ca p?rul s?u negru, ce-i ajungea pan? la umeri ?i care c?dea ?n valuri mici, s? se ridice pu?in ?i s? pluteasc? pe lang? el. Chiar ?i a?a nu reu?i totu?i s? le impresioneze sau s? le sperie pe fete.

  Ele doar continuar? s?-l priveasc? atent, c?ci schimbarea trebuia s? fie ?n?eleas?. ?i, privind cu aten?ie al lui ve?mant, Upprisinn v?zu c? erau complet negre ?i aveau ?i-o nuan?? str?lucitoare ce-amintea cumva de hainele nobililor. Chiar ?i a?a nu ?n?elese totu?i cine s? fie el, chiar de auzise ea c? un str?in ?n haine negre, impun?toare, umbl? prin lume ?i caut? ceva. Cine era acel str?in ?ns? nu ?tia. Doar auzise… unde ?ns? nu-?i amintea.

  ?tia ?ns? soarele prea bine cine-i Coallar ?i de ce purta el acele haine: era pentru a aminti lumii c? anume el domnea peste bog??ia Muntelui Fricii ?i anume acea avu?ie ?i mai d?duse ?i numele de Rege C?rbune. La fel p?rea s? ?tie ?i Iohar cine-i str?inul, c?ci, imediat ce ap?ru ?ntre fete ?i Coallar, ?inand o furc? ?n maini cu care-l amenin?a pe rege, ?i ?uier? acestuia printre din?i: ??i totu?i te-ai ar?tat ?i prin locurile astea, Coallar! De ce? Ce-?i pofte?te inima?”

  Faptul c? el ?l ?tia pe str?in le f?cu pe cele dou? fete s?-l priveasc? mirate pe al lor tat?. El ?ns? nu r?spunse la ?ntrebarea v?zut? ?n a lor privire, ci le spuse cu glas t?ios: ?merge?i ?n cas?! ?i s? nu ie?i?i de-acolo decat atunci cand voi permite eu.”

  ?Dar tat?…,” ?ncerc? Upprisinn s? se ?mpotriveasc?.

  Iohar p?rea ?ns? de ne?nduplecat. De aceea ?i ridic? vocea cand ?i spuse: ?nu m? f? s? repet, Upprisinn. Merge?i ?n cas?!”

  ?i, hot?rarea din glasul p?rintelui, o f?cu pe Upprisinn s?-l asculte chiar dac? sim?ea ea c? n-ar trebui s?-l lase singur. Chiar ?i a?a decise s? se ?ncread? ?n el ?i, apucand-o pe Kaerlleikans de man?, fugir? spre cas?. Abia atunci privi Iohar iar la Coallar. ?i, v?zandu-l privind dup? fete, p??i ?n fa?a lui, ?ncercand s? le ascund? cumva de privirea acelui rege nebun.

  Coallar ?ns?, v?zand acea stangace ?ncercare a b?rbatului de a-?i ap?ra fiicele, zambi. Apoi s?ri jos de pe pietroi, ?inandu-?i mainile la spate ?i ?ncepu a merge ?ncolo ?i ?ncoace prin fa?a b?rbatului. Dar, dup? cateva clipe de t?cere, spuse: ?v?d c? ?tii cine-s. ?i la fel le-ai ?nv??at bine ?i pe ale tale fete. S? se ascund? de soart? ?i de mine m? refer.” Dup? care privi ?n ochii lui Iohar, ?ncercand s?-l intimideze.

  B?rbatul ?ns? nu-?i feri privirea. Din contr?: p?rea s?-l priveasc? cu ?ndarjire. ?i chiar ?i spuse: ?aici te ?n?eli, rege, c?ci nu ale mele fete se ascund de soart?, ci soarta de ele.”

  ??nseamn? c? ?i tu ?tii pentru ce-s aici.” R?spuns ?ns? nu primi, de?i-l privi insistent pe Iohar. Acesta ba chiar p?rea c?-?i ?nchisese poarta sufletului, c?ci Coallar nu putu vedea nimic dincolo de ambalajul trupesc. De aceea ?i se ?nfurie ?i mai tare ?i scra?ni din din?i ?n timp ce mai f?cu un pas spre Iohar, care d?du unul ?n spate, ?inand totu?i din?ii ascu?i?i ai furcii ?ntre el ?i Coallar.

  Apoi, v?zand c? Coallar se oprise ?i mai ales cand ?n?elese c? furca ceea-l ap?ra doar de form?, c?ci de Coallar ar fi vrut ar fi f?cut-o ?n secunde s? dispar?, Iohar se sprijini de coada ei dup? ce-o ?nfipse ?n p?mant ?i dup? aceea privi la rege, zambind viclean: ?chiar ?i a?a, chiar ?i de ?tiu ce cau?i, tot n-o s?-?i spun. La fel cum n-ai s? pui tu mana pe ceea ce cau?i.”

  ?Crezi?” ?ntreb? Coallar cu oarecare batjocur? ?n glas. ?D?-mi voie s?-?i spun c? te ?n?eli, fiin?? uman?, c?ci pot avea tot ce-mi pofte?te inima. De aceea ?i n-ai tu puterea s-ascunzi de mine ce caut.”

  ?Poate c? eu ?i n-o pot ascunde, dar Icoana Sufletelor tot o s? stea ascuns? de tine. De ce? Din simplul motiv c? n-a fost f?cut? pentru tine, la fel ca nemurirea spre care tinzi. ?i… la fel sunt sigur c? ?tii c? f?r? acele dou? pumnale nu pupi nicicand nemurirea. Sau… m? ?n?el?”

  Asta-l f?cu pe Coallar s? se opreasc? din al lui mers haotic prin fa?a lui Iohar. Apoi, ?ntorcandu-se doar pe jum?tate spre b?rbat, privi iar ?n ochii lui, dar iar nu v?zu nimic ?n ei.

  Dar acea privire era doar o strategie, c?ci, ?ntre timp, ??i tot strangea mana dreapt? ?n pumn ?i apoi o relaxa. Ce ?ncerca s? fac? ?ns? nu era clar. Chiar ?i a?a privi Iohar ?n spate ?n cele din urm?, ?n?elegand c? inamicul lui pl?nuia ceva. Privi ?ns? doar cu coada ochiului. ?i abia atunci ?l auzi pe Coallar spunandu-i: ?acum e acum!” Astfel v?zu sabia lui Coallar plutind la jum?tatea ?n?l?imii lui. ?i, pe nea?teptate, apuc? furca ceea de coad? ?i lovi spre sabie cu gand s? o ?ndep?rteze de el.

  Numai c? v?zu cu stupoare cum sabia t?ie coada furcii ?n dou?, f?r? s? se mi?te nici m?car un milimetru din locul ei. ?i, cand partea cu col?ii furcii c?zu jos cu zgomot, iar Iohar vru s? se trag? ?n spate ca s? se apere, sabia zvacni ?n aer ?i se ?ndrept? spre pieptul b?rbatului, amenin?and s? treac? prin el.

  Varful sabiei ?ns? se opri la doar ca?iva centimetri de pieptul lui Iohar, dar asta nu se ?ntampl? din cauza c? Coallar se r?zgandise. Era din cauza unei ter?e influen?e, ceva ce-l f?cu pe Coallar s? r?cneasc?: ?ur?sc b?g?cio?ii!” ?i, dintr-o mi?care brusc? a manii, f?cu sabia s? apar? ?n mana lui, iar el disp?ru.

  Extrem de uimit, c?ci Iohar nu se a?teptase nicicand s? scape cu via??, b?rbatul privi ?n jur. Nu era ?ns? nimeni acolo. Dar, parc? sim?ind o chemare interioar?, privi spre cer. Astfel v?zu un punct negru undeva ?n zare. La ?nceput ?ns? nu ?n?elese ce s? fie. Abia dup? cateva clipe z?ri calul ?naripat al lui Dike apropiindu-se ?n zbor de el, iar pe spatele calului ?l v?zu pe Titan. De asta ?i murmur? Iohar aproape ?n lacrimi: ?maestre Dike!”

  Apoi, cu capul plecat, a?tept? pan? calul n-atinse p?mantul cu copitele, iar Dike nu cobor? de pe cal ?i se apropie de el. Abia atunci ??i ridic? privirea ?i privi la Titan cand acesta spuse: ?nu-i timp de ?nchin?ciuni acum, Iohar. E timpul s? plec?m de aici, c?ci de Coallar a aflat unde-s fetele ?i Icoana Sufletelor n-o s? stea lini?tit pan? nu pune mana pe ele.”

  ?Atunci, ce-i de f?cut, maestre Dike? ?tii ?i tu prea bine c? eu nu am puterea de-a face fa?? urii lui Coallar, iar fetele mele…”

  ?Asta o ?tiu prea bine, Iohar. De aceea ?i sunt aici: ca s? te ajut s? p?r?se?ti aceste locuri.” Deveni ?ns? Dike atent cand v?zu fa?a posomorat? a lui Iohar. Mai ales cand acesta-i atinse bra?ul ?i-i spuse:

  ?S? plec, maestre? ?i unde s? plec de-aici?! Aici e a mea cas?, al meu c?min. De aici mi-am luat via?a ?i de aici ?mi iau for?a. ?i, chiar de-am p?r?sit aceast? cas? candva urmand un vis ciudat, n-am de gand s-o mai p?r?sesc odat? pentru c?-i necesar s? fug de ceva.”

  ?Dar, Iohar,” insist? Dike, ?e absolut necesar s? pleci, c?ci ale tale fete…”

  ?…vor fi ?n siguran?? doar dac? n-o s? fie lang? mine, c?ci al meu destin a fost s? le aduc pe lume ?i s? le cresc. La fel destinul meu a fost s? f?uresc pumnalele. Dar cel care trebuie s? aib? grij? de ele acum e?ti tu, maestre. De aceea ele vor merge cu tine. ?i… promite-mi, Titane, c-o s? te asiguri c? vor fi bine. M?car atata timp cat le trebuie ca s?-?i f?ureasc? ?i ele soarta.”

  Auzind ?ns? un suspin ?n dreapta lui Iohar, el ?i Dike privir? ?ntr-acolo. Astfel v?zur? o Syana mult prea ?mb?tranit? ?i pe cele dou? fete de-o parte ?i de alta a ei. Dar, de?i avea o mul?ime de ?ntreb?ri ?n minte ?i-ar fi vrut s?-?i ?nfrunte so?ul ?i s?-l conving? s? plece, decise totu?i Syana s? tac?, c?ci doar ea putu vedea furtuna din a lui privire, o furtun? cu care se obi?nuise ?n to?i acei ani de trai ?mpreun?. De aceea ?i-?i apuc? ea fiicele de man? ?n cele din urm? ?i le trase apoi spre cas?.

  ***

  Strangand pu?inele lucruri ale fetelor ?n boccele, Syana era extrem de t?cut?, c?ci chiar de le sim?ea pe fete lang? ea ?i c-o priveau insistent, a?teptand un r?spuns de la ea, femeia nu ?tia ce s? le r?spund?. Doar le spuse cu voce grav? ?ntr-un tarziu: ?al vostru tat? are dreptate! E necesar s? pleca?i de aici ?i cat mai curand. ?i… nicicand s? nu v? ?ntoarce?i aici, m-a?i auzit?”

  ?Dar, mam?,” rosti Upprisinn abia auzit, avand ochii sc?lda?i ?n lacrimi: ?cum r?mane cu voi? Cu a noastr? cas??” ?i ?oapta ei o f?cu pe Syana s? se opreasc? din a ei mi?care haotic?.

  ?i st?tu femeia astfel minute ?n ?ir: privind undeva aiurea prin camer? ?i strangand o hain? ?n maini. Apoi, ?ntr-un tarziu, murmur?: ?cas? e unde unul ?i-o face nu unde al?ii ?i spun c? e. De aceea ?i spun c? aceasta nu-i casa voastr? de v? pande?te pericolul aici. ?i… pentru asta ?i trebuie s? pleca?i: acolo unde v? a?teapt? destinul ?i unde inima v? cheam?.”

  The tale has been taken without authorization; if you see it on Amazon, report the incident.

  ?Aici cred c? te ?n?eli,” murmur? Kaerlleikans extrem de trist?, ?pentru c? casa unuia e acolo unde-i sunt p?rin?ii.”

  ?Ba cea care se ?n?eal? e?ti tu,” ?i r?spunse Syana cu voce hot?rat?, terminand de legat baerele boccelelor cu lucrurile fetelor. Apoi, punand acele boccele ?n mainile lor, le prinse de maini ?i, privindu-le ?n ochi, le spuse: ?cas? e acolo unde-?i spune inima c? e. Cas? e acolo unde te sim?i ?n siguran??. Cas? e acolo unde dragostea ?i respectul te a?teapt?. Aici ?ns? nu mai g?se?ti decat a noastr? iubire. Atata tot.”

  ??i… nu crezi c?-i de-ajuns?” ?ntreb? Upprisinn.

  Privind-o cu dragoste, dar ?i cu ?ndarjire, Syana ?i spuse fiicei: ??i pentru cat timp noi vom mai fi pe acest p?mant? Nimeni nu ?tie. Dar Soarta ?tie despre voi ?i de aceea ?i l-a trimis pe maestrul Dike dup? voi ca s? v? ia de aici ?i s? v? duc? acolo unde vi-i locul.” Apoi, apropiindu-se de locul unde ea ?inuse ascunse pumnalele, le lu? ?i-l d?du fetelor pe al lor. Dup? care le spuse: ?al vostru tat? a lucrat o via?? la aceste pumnale, ca ele s? fie perfecte. De aceea voi trebuie s? le ap?ra?i cu propria via?? de trebuie, dar s? nu le l?sa?i s? cad? nicicand ?n mana r?ului.”

  Upprisinn, ?n timp ce privea la pumnalul ei, cel cu dung? albastr? deasupra ?i ro?ie dedesubt, murmur? cu oarecare ?ndarjire: ?pentru asta s-a ar?tat Coallar pe aici?”

  ?A?a e, fiica mea, e pentru c? ?i el caut? Icoana Sufletelor.”

  ?Cea care are capacitatea de a schimba destine,” murmur? Kaerlleikans, privindu-?i pumnalul, iar mama ei d?du din cap c? da.

  ?Aceste pumnale au capacitatea de-al duce pe unul pe culmile gloriei sau de-al face s? cad? ?n ruin?. De aceea ?i-l caut? to?i cu ?nfrigurare, c?ci cel care le va de?ine va avea o putere impresionant?, o putere pe care nici Moirae nu-s ?n stare s-o controleze. De aceea voi trebuie s? le ap?ra?i ca ochii din cap, c?ci cel pe care-l ai tu, Upprisinn, este Lifid Ibloma sau Via?a ?n plin? floare, ?n timp ce cel din mainile lui Kaerlleikans este Eternitatea sufletelor moarte sau Eftir Daudann. ?i aceste pumnale nu-s doar simboluri ale puterii, ci ?i esen?a sufletului vostru. De aceea, ?ine-?i minte, de-l pierde?i sau ?l da?i cui nu trebuie, atunci ?i firul vie?ii voastre se va rupe, iar aceast? lume va fi pierdut? pe veci.”

  Spunand aceste cuvinte, Syana nu doar ?ncerca s? le ?nve?e pe fete ceea ce-o ?nv??ase Iohar o via??, dar ?ncerca totodat? s? le arate un drum bun de mers ?n via??. ?i, ca s? le arate c? dragostea de mam? nu-i doar acas?, le puse mantiile pe umeri ca s? poarte cu ele al ei p?rfum ?i-a ei c?ldur?. ?n sufletul ei ?ns? la fel era furtun? ca ?i ?n al fetelor. Chiar ?i a?a decise s? nu le lase s? plece triste ?i le spuse: ??ti?i, cand am aflat de-a voastr? venire pe lume, v-am v?zut ca dou? piersici perfect coapte ?n al meu vis. Apoi, cand am sim?it cum v? bat inimile, mi-am zis: ?ah, de azi pot tr?i fericit?.” De aceea ?i v-am ?nv??at s? fi?i unite, tocmai pentru c? ?tiam c? ?ntr-o zi vom fi for?a?i s? ne desp?r?im. Numai c? voi trebuie s? ?ine?i un lucru minte: c? oriunde n-a?i fi ?i indiferent dac? via?a v? va desparte ?i pe voi dou? s? nu uita?i nicicand c? dragostea de sor? e cea mai puternic? din lume. De aceea iubi?i-v? ?i respecta?i-v? oriunde n-a?i fi pe acest p?mant. M-a?i ?n?eles?” ?i fetele d?dur? din cap c? da.

  Un cioc?nit ?n fereastr? ?ns? o f?cu pe Syana s? tresar?. La fel tres?rir? ?i ale ei copile ?i privir? toate trei spre mica ferestruic? ?n care z?rir? chipul lui Iohar care le chema afar?. De aceea ?i le ?mpinse Syana de la spate s? ias? din cas?.

  ?n fa?a u?ii ?ns? fetele se oprir? ?i privir? la Iohar, a?teptand un gand bun de la el spus ?n cuvinte. Iohar ?ns? t?cu. Doar le apuc? de man? ?i le stranse apoi la piept, s?rutandu-le fierbinte cre?tetele. Dup? care le ?mpinse spre locul ?n care le a?tepta Dike lang? al s?u cal. ?i, dup? ce le ajut? pe fete s? urce pe cal, Iohar st?tu locului ?i privi cu triste?e cum ele plecau departe de cas?.

  Chiar ?i a?a, chiar dac?-l durea inima s? le vad? plecand, el nu spuse nimic. La fel nu spuser? nimic nici fetele, c?ci de la el ?nv??aser? c? la nimic nu servesc cuvintele care-s spuse doar pentru a fi spuse. Pentru ele erau mai importante sentimentele din sufletul lor ?i faptul c? al lor p?rinte le stranse la piept ?i le s?rut? cre?tetele la plecare, dandu-le astfel ?ansa s? ia ?i al lui parfum cu ele.

  ?i st?tu Iohar locului pentru mult? vreme, pan? cand ?l v?zu pe Dike ?i pe fete disp?rand undeva la orizont. Abia atunci se apropie de Syana care era ?n fa?a u?ii privind trist? ?n acea direc?ie. ?i, strangand-o la piept, b?rbatul ?ncerc? s?-i dea m?car cat de cat alinare.

  Tres?ri ?ns? ?i-i l?crimar? ochii cand ea murmur?: ?crezi c? le vom mai revedea vreodat?, b?rbate?”

  ?Probabil c? nu,” r?spunse el trist. ??i cred c? anume asta a fost destinul nostru, Syana: s? le aducem pe lume, s? le cre?tem ?i apoi s? le d?m vie?ii, pentru al ei nebun capriciu.” Apoi, s?rutand fruntea so?iei, o for?? s? intre ?n cas?, c?ci de-ar fi l?sat-o acolo, ?n fa?a casei, ar fi stat ea acolo o ve?nicie, privind dep?rtarea ?i a?teptand ca ale ei copile, ce-i ap?ruser? ?n vis ca dou? piersici coapte, s? se ?ntoarc? acas?.

  ?i, dup? ce u?a casei lor se ?nchise, se l?s? lini?tea ?i asta pentru c? acea u?? nu se mai deschise nicicand dup? aceea. La fel nimeni nu-i mai v?zu nicicand pe cei doi so?i. Chiar ?i a?a lumea nu ?ndr?znea s?-?i spun? ?n voce p?rerea despre unde-ar fi disp?rut totu?i cei doi so?i ?i ale lor fiice. Ei doar puteau murmura despre un str?in ?n negru, ce trecuse ?n noaptea ceea prin al lor sat, un str?in despre care nimeni nu ?tia cine-i, dar spuneau ei totu?i c-avea ochi de smoal?.

  ***

  La cateva luni distan??, dup? ?ntamplarea de pe Muntele Eldur Fjall, Dike ?i fetele ajunser? ?n sfar?it pe p?manturile Soarelui Apune. ?i dur? ca ei s? ajung? ?n acel ora? atat de mult timp datorit? faptului c? Dike se temuse ca Coallar ?i ceilal?i Titani s? n-afle despre puterea fetelor de-ar fi zburat ca gandul spre acele locuri. De aceea ?i prefer? el s? urmeze poteci ascunse, mare parte prin desi?urile p?durii, iar de erau nevoi?i s? treac? prin camp deschis atunci traversau doar noaptea.

  Dar, chiar ?i trecand prin acele greut??i, ajuser? ei cu bine ?n Na Greine, un ora? care le fermec? pe tinere de imediat ce p??ir? pentru prima dat? pe ale lui str?zi pietruite. ?i, privind ?n jur, Upprisinn ?ntreb?: ?Dar, maestre Dike, ce loc e ?sta?”

  Titanul zambi. ?i, apucand calul de c?p?stru, dup? ce se d?duse jos de pe spatele lui, privi la tan?r? ?i-i spuse: ?Na Greine sau cum mai e cunoscut de al?ii - Ora?ul Soarelui Apune. De fapt e locul unde Kaerlleikans va trebui s?-?i stabileasc? noua cas?, c?ci anume aici Eftir Daudann va d?inui peste nemurire.”

  Cuvintele lui Dike ?ns? o f?cur? pe Kaerlleikans s? strambe din nas, c?ci ceva o nelini?tea pe ea ?n acel loc. De aceea ?i privi atent ?n jur, ca ?i sora ei de altfel. Astfel v?zur? c? localnicii, chiar dac? erau ocupa?i cu al lor nego? sau cu cump?r?turile, ??i ?ntoarser? totu?i capul spre ei cand ?i v?zur? pe str?ini trecand prin al lor targ. ?i, anume ceva ?n privirea lor, o f?cu pe Kaerlleikans s? se apropie de urechea stang? a lui Upprisinn ?i s?-i ?opteasc?: ?nu-mi place mie locul ?sta. Poate totu?i ar trebui s? mergem ?n alt? parte?”

  Upprisinn nu-i r?spunse ?ns? imediat. Doar se uit? cu ?i mai mare aten?ie la acei oameni ce nu-i sc?pau din priviri ?i care p?rea s?-i considere du?mani. Abia dup? ce ?n?elese asta ?i spuse surorii ei: ?nici mie nu-mi place aici, Kaerlleikans. Dar totu?i cred c? maestrul Dike are dreptate: de soarta ne-a adus anume aici trebuie s? fie pentru ceva. De aceea nu ne putem opune.”

  ?Ce nu-mi place mie cand soarta asta ??i bag? nasul unde nu-i fierbe oala,” baigui Kaerlleikans abia auzit. Apoi, privi ?n alt? parte ?i stramb? din nas, c?ci ea iubea via?a ?i la fel iubea s? fie ea cea care s? decid? cum s-o tr?iasc?. ?n acele clipe ?ns? p?rea c?-i la cheremul sor?ii ?i c? nic?ieri nu se vede o porti?? de sc?pare.

  De altfel nici n-avea cum s? scape ?n acel mare targ prin care treceau, c?ci chiar ?i de-ar fi s?rit de pe spatele calului ?i-ar fi fugit tot ar fi nimerit ?n capcan?, c?ci nu cuno?tea deloc acele locuri. De aceea ?i decise c?-i mai bine s? stea cuminte ?i s? accepte ce al?ii deciser? pentru ea.

  Astfel ?i fu dat s? vad? cum ie?ir? din acel targ ?i ?ncepur? apoi a merge pe o str?du?? ?ngust? ?i sur?, tot pietruit?. Apoi, dup? ce merser? cam vreo jum?tate de or? prin acel ora?, trecand de pe o str?du?? ?ngust? pe o alta, ajuser? ?n sfar?it la o c?su?? din piatr? sur?, ce se deosebea atat de mult de restul caselor impozante, aurii, ce aminteau parc? de c?ldura razelor de soare. Dar nu doar culoarea o f?cea deosebit?, ci ?i construc?ia, ce p?rea s? se d?rame dintr-o clip? ?ntr-alta. De aceea ?i se privir? cele dou? surori uimite cand o v?zur?.

  Se mirar? ?ns? ?i mai mult cand v?zur? c? Dike opri calul anume ?n fa?a acelei case. Apoi, dup? ce le ajut? s? coboare de pe cal, el se apropie de u?a casei, din lemn uscat ?i pe alocuri mancat de carii, ?i cioc?ni. Dar… nu-i deschise nimeni. De asta ?i mai cioc?ni odat? Titanul, dar iar nu se ?ntampl? nimic. ?O face cumva pe sup?rata?” Murmur? Dike surazand. Apoi, strangand iar pumnul, se preg?ti s? bat? cu ?i mai mare for??.

  Numai c?, ?n clipa ?n care aproape c? atinse lemnul, u?a se deschise brusc ?i-o b?tran? ar??goas?, mult adus? de spate, ?i ap?ru ?n fa??. ?i, de cum d?du cu ochii de Titan, marai printre din?i: ?la fel de necioplit ca ?ntotdeauna, Titane Dike. Chiar ?i dup? milenii de existen?? pe p?mant n-ai ?nv??at ?nc? cum se bate normal la u?a omului. De asta ?i te ?ntreb eu acuma: s? te ?nv?? cumva cum se bate la u??? Ca pe copiii neascult?tori cand apuc m?tura de coad??”

  Auzind cuvintele b?tranei, cele dou? surori se privir? iar mirate. Numai Dike surase ?i-i spuse b?tranei: ?iar eu v?d c? anii nu-?i ?mblanzesc caracterul. Din contr?: ?i-l am?r?sc ?i mai tare.”

  B?trana stramb? din nas la auzul acelor cuvinte: ?iar tu la fel de needucat ca tot timpul. Nu, fie pe a ta. ?i intr?!” Dup? care le ?ntoarse spatele, l?sand u?a ?ntredeschis?.

  ?Presupun c? asta a fost o invita?ie s? intr?m,” le spuse Dike fetelor, surazand. Apoi se apropie de cal ?i-l b?tu u?or pe grumaz, iar acela scutur? pu?in din coam?, semn c-a ?n?eles semnalul, ?i plec? ?n drumul lui, de unul singur.

  ??l la?i singur?” ?l ?ntreb? Kaerlleikans pe Dike, extrem de mirat?. ??n acest ora? mare ?i necunoscut?”

  ?Crezi c-o s? se piard??” O ?ntreb? Titanul glume?. ?Eu sunt sigur c? nu, c?ci n?zdr?vanul ?sta ?tie locurile de pe aici mai bine ca mine. A?a c? noi mai bine intr?m, c? el s-o descurca ?i singur.” Dup? care deschise u?a mai larg ?i le permise fetelor s? intre.

  ?nainte s? intre ?i el ?ns? arunc? o privire spre col?ul str?zii, acolo unde-l v?zu pe acel tan?r care-i urmase din targ pan? acolo, ascunzandu-se. Dar Dike totu?i nu p?ru deloc ?ngrijorat s? vad? c? cineva-i urmase pan? acolo. La fel nu p?rea nelini?tit s? ?tie c? casa acelei b?trane era ?p?zit?.” El doar surase ?i-?i spuse ?n ?oapt?: ??i totu?i lumea-i cu ochii pe soart?, iar eu crezusem c? doar soarta-i cu ochii pe noi!” Dup? care ?nchise cu grij? u?a, iar spionul de la col?ul str?zii disp?ru ?i el de acolo, plecand ?n grab? undeva spre est.

  ***

  Interiorul casei ?n care intraser? Upprisinn ?i Kaerlleikans, urmate de Dike, era cat se poate de neobi?nuit. ?i cand spunem neobi?nuit nu ne referim la cine ?tie ce form? a pere?ilor sau ?nc?perii, ci la casa ?n sine, c?ci de?i pe dinafar? p?rea o construc?ie pe cale s? se risipeasc?, ?n interior era extrem de asem?n?toare acelor case impozante v?zute pe al?turi de c?su?a ceea.

  Chiar ?i a?a interiorul acelei case nu era impresionant mobilat. Din contr?: aducea cumva aminte de barlogul lui Tenebre, cel v?zut de Dike cand el ?l urmase pe Jar dup? moartea lui Ian Gyar, c?ci aceea?i mas? mare din lemn se afla ?n mijlocul camerei, acelea?i poli?e pe pere?i ?i acelea?i sticlu?e cu lichide de diverse culori pe acele policioare. Diferit de barlogul lui Tenebre ?ns? era faptul c? pe poli?ele celea se vedeau mai multe c?r?i, papirusuri ?i alte dr?covenii pe care b?trana p?rea s? le fi adunat o via?? ?i nici nu se vedea tubul cela de sticl? cu cobra ?n ea deasupra mesei.

  Mai mult decat atata: casa era destul de larg? pe din?untru ?i avea dou? etaje. Apoi urma o scar? ?n spiral?, f?cut? din lemn, ce unea cele dou? etaje. Ce era ?ns? la etajul superior nu se vedea, c?ci era protejat de un fel de balustrad? din lemn, frumos ornamentat?.

  Pe Dike ?ns? nu ornamentele ?i interiorul acelei case ?l impresion?, a?a cum se ?ntampl? cu fetele care priveau uimite ?n jur. El se uit? mai cu aten?ie la acele sticlu?e cu lichide. ?i, cand z?ri o mic? broscu?? ?ntr-un fel de lichid verde, spuse cu voce tare: ??ncerci cumva o nou? profesie?” De r?spuns nu-i r?spunse ?ns? nimeni, de?i el era sigur c? b?trana nu disp?ruse nic?ieri, ci era anume ?n acea cas?. De aceea ?i continu? cu gluma: ?de fapt ce m? mir??! Casa asta mereu mi-a amintit de barlogul cuiva - al unei alte vr?jitoare de altfel.”

  Anume gluma Titanului le f?cu pe cele dou? surori s? schimbe priviri, mai ales c? se auzi un fel de marait unde va ?n jurul lor. ?i, de?i erau sigure c? nu era maraitul niciunei fiare s?lbatice, ci doar modul acelei b?trane de a-?i ar?ta nemul?umirea pentru gluma Titanului, ele totu?i nu puteau ?n?elege de unde se auzea, c?ci de?i priviser? ele cu aten?ie ?n jur n-o v?zur? pe b?trana ceea nic?ieri. La fel erau sigure c? nu plecase ea din acea cas?, c?ci nu se vedea nicio alt? u?? acolo decat cea pe care ele intraser?. De aceea ?i-?i spuser?, din priviri, c? lucrurile ?n casa ceea sunt mult mai complicate ?i total diferite de cum ar crede unul la prima vedere.

  ?i, cand sim?i c? curiozitatea o macin? pe din?untru, Kaerlleikans se apropie de Dike ?i ?ntreb?: ?cine-i totu?i ea?”

  Dike zambi: ?b?trana ?afnoas? sau adev?rata st?pan? a casei?”

  ?Ambele?” ?i curiozitatea fetei se v?zu crescand ?n a ei privire.

  Dike ?ns? zambi ?i mai viclean. Apoi, ?n timp ce continu? s? cerceteze acele lichide, le spuse fetelor: ?de fapt e complicat cu b?trana asta, c?ci nu-i nicidecum ceea ce pare. De ce spun asta? Simplu: pentru c? nimeni n-are nici cea mai vag? idee cine-i. Tocmai de aceea ?i-au ?nceput s? circule anumite legende prin ora?… despre ea desigur. Astfel unii au ajuns s-o cunoasc? precum Kalleia, al?ii ca Diana sau ca Mama P?mant. Dar cei mai mul?i o ?tiu totu?i drept Gaea. ?i… e cu adev?rat o bestie de-o calci pe coad?. De altfel cred c? pan? ?i regele acestui ora? ?tie ce-i poate pielea b?tranei ?steia ?afnoase ?i de aceea ?ncearc? s? n-o calce pe coad?. De nu: mu?c?!”

  ?Care dintre noi doi mu?c? e?ti totu?i tu, Titane,” auzir? ei glasul Gaeiei de pretutindeni. ?De aia ai limba ascu?it?. Dar… ai ?i tu partea ta de dreptate.”

  ?Vezi? ?i mai spui c? nu ?tiu despre ce vorbesc!”

  ?Eu? Cand am spus eu asta?” ?i Gaea ap?ru brusc ?n fa?a lui, for?andu-l s? fac? un pas ?n spate, numai c? ap?ru ea sub forma ei obi?nuit? ?i nu de b?tran?. Sim?ind ?ns? mi?care din dreapta, privi spre fete ?i stramb? din nas: ??i v?d c-a venit ?i timpul!” Dar cand le v?zu privind-o ?ncurcate, ??i oglindi chipul ?n ochii Titanului ?i v?zu c? nu ap?ruse ca b?tran?. De aceea ?i glumi: ?f?r? team?, copilele mele. Doar… am ?ncurcat chipul pe care trebuia s?-l am ?n fa?a ta. Dar… nu-i problem?: oricum trebuia s? m? vede?i cum ar?t… odat? ?i-odat?.”

  Auzind-o vorbind astfel, Dike rase din toat? inima. De asta ?i-l privi Gaea pe sub sprancene. Totu?i rase ?i ea cand el ?i spuse: ?v?d c? nu te plictise?ti deloc, b?tran? Titanid?. Mai ales cu to?i spionii ce-?i dau tarcoale.”

  ?L-ai v?zut ?i tu?” ?l ?ntreb? Gaea extrem de mirat?. ?Ah, ce bine. M?car nu m-am smintit, c?ci mi se p?ruse c-am vedenii din cauza b?trane?ilor. Dar totu?i ai dreptate: ??tia-s demult cu ochii pe mine. Se pare c-au mirosit c? ceva bun se apropie de aceste locuri, ceva care-o s?-i ajute s? ca?tige acest mare r?zboi.”

  ?Vrei s? spui c? Obregon ?tie despre pumnal?” Se interes? Titanul. ?Dar… cum a aflat?”

  ?Asta s?-l ?ntrebi deja pe el. Eu… n-am nici cea mai vag? idee. Totu?i: am v?zut c? Nomanzii stau ca pe ace ?n ultima vreme. La fel Obregon ?i-a ?nte?it atacurile asupra lor. Asta deja-i ceva ce-i pune pe ganduri, c?ci de?i armata lui Obregon e mic? pare s? fie gata s? ?in? piept Nomanzilor care le conduc ?ara de mai bine de 4 secole.”

  ?Poate c? au dreptate totu?i cu atacurile celea, nu crezi? Pan? la urm? Nomanzii ?s cuceritori ?i Obregon e din acei conduc?tori care nu poate sta cu capul plecat cand al s?u popor e asuprit.”

  ?M?car tr?ie?te,” spuse Gaea ?afnoas?. ?De aceea ?i nu ?n?eleg eu pentru ce atatea lupte care nu fac decat s? sec?tuiasc? p?mantul ?sta de puteri. Ar fi putut tr?i ?n pace ?i nu s? se ucid? unii pe al?ii,” iar asta era ceva spus din inim?, c?ci Titanidei ?i era atat de greu pe suflet cand ??i vedea copiii murind de spad? ?i foc.

  ?Iar tu crezi asta pentru c? n-ai ?n?eles nicicand natura b?rb?teasc?. Eu ?ns? o ?tiu: sunt r?zboinici, Mam? P?mant. De asta nu pot sta locului ?i caut? s? devin? legende.”

  ??tiu eu o metod? mai bun? de-ai face legend?,” ?uier? Gaea printre din?i, f?cand semnul unui gat sucit. ?Dar, cum nu-s ei pui de ?arpe s? le pot suci gatul atat de u?or, cred c?-i timpul s? ne vedem de treab?. ?i… ia zi-mi: e drept c? Coallar caut? acela?i lucru ca ?i Obregon?”

  ?A?a e. L-am surprins tocmai cand am mers dup? fete. Venise pe muntele Eldur Fjall dup? Icoana sufletelor.”

  ??i? ?la cum naiba a aflat despre Icoana Sufletelor?”

  ?Cel mai probabil de la Tenebre, c?ci… ?tii ?i tu la fel de bine ca mine c? a ta surioar? e capabil? s? vad? soarta ?i ?n ape tulburi.”

  ?Ea nu-mi e sor?,” ?uier? Gaea ?nfuriat? printre din?i. Dar, v?zand privirea ?int? a lui Dike ?n ochii ei, se ?ndrept? de ?ale ?i f?cu ca?iva pa?i ?n l?turi: ?nu, om fi noi n?scute din aceea?i s?man??. Dar chiar ?i a?a nu suntem surori.”

  ?Ave?i acela?i tat?. Iaca ?i sunte?i surori,” ?i ?opti Dike la ureche. ?Dar nu pentru asta am venit aici: s? discut dac? tu ?i Tenebre sunte?i surori sau nu, ci… s? pornim la drum lung. A?a c?, b?tran? Diana, apuc?-?i b??ul noduros de coad? ?i porne?te la drum. Eu… te ajung din urm?!” Dup? care p?r?si ?nc?perea, disp?rand brusc din fa?a lor.

  De asta ?i stramb? Gaea din nas cand el disp?ru: ?grosolan ca ?ntotdeauna. Ar fi putut m?car s? ne spun? ?ncotro s? plec?m ?nainte s? dispar?,” ?i, cat de curand, lu? iar forma acelei b?trane.

  Se mir? ?ns? s-aud? glasul Titanului, semn c? st?tuse ascuns acolo: ?spre soare-apune! ?i… descre?e?te-?i fruntea, b?tran? Dian?. Nu face decat s?-?i ?tirbeasc? din frumuse?e.”

  ?Iar tu ar fi bine s?-?i mai ?ii limba dup? din?i. O po?i pierde candva. ?i… s? mergem, fetele mele. E drum lung cum a spus ?i al vostru Titan Dike.” Dup? care se ?ndrept? spre u??, iar dup? ce lu? al ei b?? noduros din col?, ie?i din cas?.

  Fetele o urmar? numaidecat, f?r? a scoate o vorb?. Dar, cand ie?ir? ele din cas?, privir? iar spre u?? ?i, pentru o clip? doar, v?zur? c? interiorul acelei case p?rea de fapt atat de obi?nuit v?zut din afar?: acelea?i lucruri s?r?c?cioase din lemn ?i acelea?i oale sparte pe lang? ?opron, semn c? b?trana acelei case era totu?i una obi?nuit?.