?E sub ap? ?i e frig. Nu simt nimic ?n jurul meu: doar ap?sarea ucig?toare a ?ntunericului ?i a vidului. ?i cad… tot mai jos ?i mai jos ?i mai jos, pan? voi ajunge ?n cele din urm? la fundul p?mantului ?i probabil acolo ?i m? voi evapora,” erau cuvintele ce se formau ?n mintea Samayei ?n timp ce se scufunda tot mai mult ?n acele ape reci. ?i de?i acele cuvinte i se p?reau ei avand sens, totu?i tan?ra se sim?ea de parc? ar fi fost controlat? de ura cuiva. Nu ?tia ?ns? cine anume o urm?rea ?n acel ?ntuneric din ap?. Chiar ?i a?a sim?ea c? nu-i singur? acolo, c?ci ?i putea auzea chiar ?i respira?ia, precum ?i putea sim?i privirea a?intit? asupra ei. Dar de asemenea sim?ea c? acela nu era un prieten s-o ajute, ci un du?man ce-avea se pare un singur scop ?n minte: s? termine cu via?a ei.

  Anume din aceast? cauz? Samaya deschise brusc ochii de?i pan? atunci ?i ?inuse ?nchi?i: din cauza c? sim?ise dintr-o dat? nevoia s? tr?iasc?. ?i, cand deschise gura s? strige dup? ajutor, auzi doar ?Hup! Aaa! Hee…!” nimic mai mult. Sim?ea ?ns? c?-i lipsea aerul, de?i gura ei se ?nchidea ?i se deschidea ?n mod repetat. Acea ap?sare ?ns? se datora ?i faptului c? ?n loc de via?? ?n corpul ei intra moartea sub form? de ap?, cea care-i p?trundea pan?-n pl?mani, blocand ale ei c?i respiratorii ?i f?cand-o s? plang? ?n cele din urm?.

  Ochii ei se umplur? de lacrimi ?ns? nu doar din cauza fricii c? nu va mai vedea nicicand soarele, dar ?i pentru c? se sim?ea atat de singur? acolo, sub ap?. Tocmai de aceea ?i-?i sim?i globul ocular pulsand dureros ?n lupta cu lacrimile. ?i asta o f?cea s? nu poat? vedea nimic, de?i tare ar mai fi vrut s? poat? vedea prin ap? ?n acele clipe ?i s?-l vad? anume pe al ei frate venind s-o ajute. Ba chiar, ca s? se asigure c? a ei dorin?? nu-i ?n van, strig? ?n capul ei: ?Fenrir, fr??ioare, te rog ajut?-m?! Ajut?-m?!”

  El ?ns? nu era acolo. La fel nu primi niciun mesaj de la el, nici chiar telepatic, de?i ea ??i concentra urechea min?ii s? aud? ceva, fie ?i cel mai mic zgomot. Era lini?te ?n schimb. Atat de lini?te c? se ?nfior?, c?ci… ??i sim?ea sfar?itul atat de aproape, ceva ce-o f?cea s? se simt? complet lipsit? de speran??.

  ?Poate totu?i nu-i totul chiar deziluzie ?i team?, nu crezi?!” Auzi ea ?n capul ei. Era ?ns? un r?spuns al cuiva necunoscut, un r?spuns dat ei de-o voce pe care n-o ?tia. De aceea ?i se ?ntoarse spre dreapta, spre locul de unde i se p?ruse ei c? auzise vocea. ?i ?n sfar?it putu vedea prin acea panz? neagr? a apei… o v?zu pe Eris ?notand spre ea.

  Asta o f?cu pe tan?ra lupoaic? s? simt? c?-i ?nghea?? sangele ?n vene, de team?, ?i tocmai de aceea ochii ei ar?tau asemeni celor ai unei statui vii care priveau cu groaz? ?n dep?rtare: la acel foc ce se apropia de ea. Samaya ?ns? nu putea ?n?elege cum putea focul arde sub ape. Doar ?ntr-un tarziu, cand acel punct ro?u se apropie ?i mai mult de ea ?n?elese: ?Magie Neagr? sub ape!” ?i avea dreptate, c?ci la ?nceput v?zu acel foc ca dou? puncte ro?ii de lumin? abia sesizabile. ?n cele din urm? se conturar? ?n fa?a ei ca acei imen?i ochi de foc pe care-i v?zuse adesea ?n capul ei pe cand era doar o copil? care nu putea vorbi. ?i tocmai de aceea crezuse la ?nceput c? cel care-i vorbea era anume Haosul ?i nu diavolul.

  ?i acesta ?i spuse: ??n sfar?it ne ?ntalnim fa?? ?n fa??, copil? a lui Dike,” iar vocea aceea ciudat? i se p?ru ne?n?eleas? tinerei, care vedea clar acei ochi str?lucind abia sesizabil. Apoi ?i v?zu conturandu-se tot mai mult ?i mai mult, devenind acei ochi imen?i de foc, cei ai Haosului. ?i abia dup? asta vocea mai spuse: ??i ne vedem acum pentru c? e timpul, Samaya. E timpul s? ne unim for?ele ?i s? facem aceast? lume s? se cutremure ?n fa?a noastr?. E timpul ca aceast? lume, ?ntreaga lume de altfel, s? se team? de noi, s? ?ngenuncheze ?i s? cear? ?ndurare, c?ci anume noi suntem puterea, conduc?torii acestei lumi, pe cand ei, to?i restul, sunt doar ni?te p?pu?i manipulabile ?n mainile noastre.”

  Dar chiar dac? aceste cuvinte p?reau atat de conving?toare, Samaya nu se l?s? ?n?elat? ?i asta din cauza c? sim?ea pulsa?ii stranii pe piele, venind dinspre acea fiin?? ce-i vorbea, pulsa?ii care-i erau transmise de ap?. ?i, chiar dac? ??i dorea s?-i vorbeasc? acelei persoane ce-i spusese astfel de vorbe, c?ci i se p?rea totu?i c?-i acela care-i vorbise cat fusese doar un pui, tan?ra decise s? a?tepte, iar ceea ce-o convinse ?ntr-un final s? nu spun? nimic fu anume tremurul sim?it ?n acea voce, ceva ce ea nicicand nu sim?ise ?n vocea Haosului cat el ?i vorbise ?n capul ei. ?i, sim?ind o putere imens? ?n al ei suflet, Samaya deschise iar ochii, dup? ce-i ?nchise ca s?-?i aduc? aminte acele d??i cand p?rintele Haos ?i vorbise, ?i apoi privi f?r? team? ?n fa??, la acei ochi de foc ce p?reau s-o ?nghit? curand. Abia dup? asta lini?tea se ?nsc?un? ?n acel loc ?i pan? ?i apa p?ru s?-?i fi oprit cursul, iar ?ntunericul deveni ?i mai dens ca ?nainte.

  Pleoapele Samayei ?ns? se mi?cau ?nc? - ?ncet, ?ncet - acoperind ?i descoperind albul globului ocular, permi?and apei din jur s?-l spele pan? la str?lucire. Astfel albul cela, ?n contrast cu negru retinei, ?ncepu s? scad? ?n timp ce retina se m?rea tot mai mult ?i nu se opri din crescut decat atunci cand un fel de poart? secret? a sufletului Samayei se v?zu deschizandu-se ?n ei. ?i, cand acea u?? se deschise complet, St?panul Ulciorului Destinelor, Jar, se v?zu stand pe pragul acelei u?i.

  Acel Jar ?ns?, de?i era n?scut din sufletul Samayei, ar?ta total diferit de ea. La fel nu ar?ta deloc speriat, c?ci, de?i p?rea c? Jar ?i Samaya sunt unul, ei nu ?mp?rt??eau de fapt acelea?i temeri, iar singura care se luptase atunci cu proprii demoni ?n acea ap? rece fusese anume Samaya. ?n acela?i timp Jar era total opusul ei: puternic, ?ncrezut ?n sine, un adev?rat st?pan al unei puteri supranaturale, un Spirit ce impunea fric? ?i respect celor din jur, tocmai prin faptul c? era o fiin?? Androgin?, creat din Animus ?i Anima ?n mod egal.

  Al lui ve?mant era de asemenea alb, ca ?i al lui p?r lung ?i drept. Apoi fire de aur ?i ?nfrumuse?au acea rob? ce-o purta pe umeri, avand cusute pe materialul ei formele stelelor ?i a soarelui, precum ?i diverse schi?e ale Universului ?i chiar ochii lui Haos. Iar acele cus?turi pe panza fin? erau f?cute cu m?iestrie, de mana priceput? a ?nsu?i Cosmosului, a celui care-i d?duse via?? lui Jar tocmai ?n acel ve?mant ce simboliza a lui putere ?i ar?ta ?ntregii lumi c? e unul dintre gardienii Universului.

  Ochii lui ?ns? aminteau de ochii Samayei, fiind la fel de negri ?i sclipind ?i ?n ei bun?tatea, iar asta se v?zu atat de clar ?n clipa ?n care Jar se apropie de acea masiv? u?? de lemn, iar dup? ce se opri lang? prag privi cu aten?ie la acei ochi de foc ce ?ncercaser? s-o ?n?ele pe tan?ra lupoaic?. ?i Jar zambi, v?zand cine de fapt se ascundea ?n spatele acelor ochi fal?i ai Haosului - ?ns??i Eris. Tocmai de aceea ochii s?i ?ncepur? s? transmit? o ciudat? energie spre ape, ce le color? cat de curand ?n nuan?a fl?c?rilor, iar ochii lui c?p?tar? ?i ei aceea?i ro?ietic? nuan??.

  ?i, ?n reflec?ia fl?c?rilor din ape, se contur? trupul lui Eris, chiar dac? la ?nceput imaginea aceea fu neclar?. A ei voce ?ns? se auzi destul de clar spunandu-i ?n batjocur? Spiritului: ?ah, Jar, aici ?mi erai! Ascunzandu-te, iar eu te-am c?utat ca proasta peste tot. F?r? rezultat ?ns?, c?ci n-am putut da nic?ieri de tine.”

  Vocea ei pref?cut? ?ns? nu-l ?n?el? pe Jar, care surase ?i, privind-o, ?i spuse cu un oarecare repro? ?n glas: ?Eris! Ce surpriz?… nepl?cut?! Dar totu?i mi-i clar acum de ce s-a ?ntamplat ce i s-a ?ntamplat acestei copile: a fost din cauza c? erai tu prin preajm?, ?inandu-te de rele ?i ?inand totodat? ?i s?rmana ?n?elepciune departe de tine. Dar… jocul s-a terminat!” ?i, pocnind din degete, alung? imaginea fals? a acelor ochi de foc ?i trupul lui Eris fu v?zut ?n toat? splendoarea.

  Cu acea imagine ?ns? se schimbar? ?i apele, colorandu-se ?n ro?ul fl?c?rilor pe care-l ?mprumutar? de la Eris. ?i, curand, ?n locul apei ?ntunecate ?i reci, se v?zu o imens? perdea de foc dansand ?n jurul ei. Acel dans ?ns? o f?cu ?i mai frumoas?, o adev?rat? Regin? a Focului ?i nu demonul ?n care se transforma Mannar ori de cate ori ea-l controla, luandu-i practic min?ile. Astfel Eris fu v?zut? ca o femeie normal?, cu p?r lung de un ro?u ?ntunecat, cu ochi negri ?i piele m?slinie. Rochia ?n schimb ?i era ro?ie ca aceea?i ap? care o ?nconjura, cu dragoni de foc cu margine aurit?, maestru cusu?i de aceea?i man? priceput? a Cosmosului care croise ?i ve?mantul lui Jar. Singura diferen?? ?ntre cele dou? ve?minte consta ?ns? ?n faptul c? dac? cel al lui Jar ?i apar?inuse doar lui, Eris primise a ei rochie ?n dar de la Genea ?n ziua cand ea se n?scuse, ca m?rturie a gradului de rudenie dintre ele.

  Chiar ?i a?a, cu toat? frumuse?ea acelei rochii ?i a chipului lui Eris v?zut ?n acele ape, natura ei o tr?da, ar?tand ?ntregii lumi c? se supunea r?ului ?i-l supunea. Ce-o tr?da? Ale ei unghii lungi ?i negre, ce se loveau una de alta, sco?and un sunet infernal, tot mai aproape ?i mai aproape auzit de acea masiv? u?? de lemn.

  Numai c? nu conta cat de mul?i pa?i f?cea Eris spre acea u??, c?ci aceea?i distan?? r?manea ?ntre ea ?i Jar. ?i chiar era ciudat, pentru c? nici Jar ?i nici u?a nu se mi?caser? din locul lor. De asta ?i strig? Eris ?nnebunit? cand ?n sfar?it ?n?elese c? n-o s? ajung? nicicand lang? Spirit:

  ??i-a spus cineva, vreodat?, cat de enervant po?i fi?” Jar ?ns? ascult? ?n t?cere ale ei cuvinte ?i zambi, ceva ce-o scoase pe Eris cu adev?rat din s?rite, care scra?ni apoi printre din?i: ?tu ?i ale tale trucuri ieftine. Mereu p?strezi t?cerea cand sunt necesare cuvintele. De ce? De ce nu pot s? am o discu?ie normal? ?i cu tine ca ?i cu restul?”

  ?Pentru c? cuvintele nu-s pentru a le folosi pentru fiin?e inutile,” spuse Jar calm.

  ?Inutile? Asta a fost despre mine acum? Despre mine, cea considerat? St?pana Universului?”

  ?Desigur,” r?spunse Jar ?i mai calm decat ?nainte, ?mpreunandu-?i mainile ?ntr-a?a fel ?ncat degetele i se ?mpletir? ?ntre ele. ??i, dac? nu m? crezi, prive?te ?n spate ?i-ai s? ?n?elegi adev?rul cuvintelor mele,” ?i ochii lui Jar privir? pe lang? Eris, undeva mult ?n spatele ei.

  Ea ?ns? ezit? s? priveasc? ?ntr-acolo. Privi ?ns? ?n ochii lui Jar ?i anume siguran?a acelei priviri ?i calmitatea lui de invidiat o f?cur? s? priveasc? ?i ea ?ntr-acolo ?n cele din urm?. Astfel v?zu aceea?i imagine v?zut? de Jar: un imens ulcior ce se rotea ?ncet ?n acea ap?. ?i era cu adev?rat impresionant acel Ulcior, c?ci avea imaginea lumii pictat? pe el: continentele ?i apele planetei deopotriv?. Apoi, la baza manerului, se vedeau desenate dou? stele: ?n partea de sus, complet sc?ldat? de lumin? ?i ?nconjurat de o puzderie de mici stele luminoase se vedea Aeonul ?n timp ce ?n partea de jos, total cufundat ?n ?ntuneric era v?zut anume Mā?s?ar Kēlaksi.

  ?i, ?n timp ce ochii lui Eris analizar? fiecare detaliu, nici ea ?i nici Jar nu spuser? nimic. Dar, cand ochii ei se a?intir? asupra stelei Mā?s?ar Kēlaksi ?i p?rea s? nu fie capabil? s?-?i ia ochii de la ea, Jar spuse cu voce grav?: ??tii simnifica?ia acestui ulcior, Eris, nu-i a?a?”

  Ea ?ns? nu-i r?spunse dintr-o dat?. Doar ??i ?ntoarse capul din nou spre el ?i, tremurand u?or din cauza frici ?i-a furiei totodat?, ?uier? printre din?i: ?Themis!”

  ?A?a e. Acest Ulcior e anume forma material? a lui Themis. Cel pu?in era la ?nceputurile acestei lumi, atunci cand era pace ?n univers, cand r?ul nu fusese n?scut ?nc?, cand Genea ?nc? nu-l adormise pe Yggdrasil. Dar cand ea a f?cut asta a ?nc?lcat legile Universului, iar odat? cu r?zboiul dintre tine ?i p?rintele Haos, Themis s-a desp?r?it ?n alte mici ulcioare, care s-au ?mpr??tiat apoi prin tot Universul, ascunzandu-se ?i nu va mai fi probabil nicicand complet?. Poate doar atunci cand Themis va rena?te din oameni.”

  ?Themis va rena?te din oameni? Vrei s? spui c? ?ntreaga putere a Balan?ei Themis va apar?ine candva oamenilor?” ?ntreb? Eris extrem de uimit?. Spiritul ?ns? doar o privi ?n ochi, zambind cu viclenie.

  ?Cine ?tie?! Poate c? da, poate c? nu. Dar ceea ce-?i pot spune cu siguran?? e c? eu am deja o form? uman? ?i asta ?nseamn? c? nu vei controla nicicand lumea!”

  Fu randul lui Eris s? zambeasc? cu viclenie: ?e?ti sigur? Ei bine acest ?niciodat?” e doar o form? de-a te exprima, c?ci ??i reamintesc c? a ta form? uman? e moart? deja. De nu m? crezi, prive?te-o: n-a r?mas strop de via?? ?n ea.”

  Privind spre Samaya, Jar v?zu c? ?ntr-adev?r ea nu d?dea semne de via??. Din contr? p?rea s? nu se opun? deloc acelui curent care-o tr?gea tot mai adanc ?i mai adanc ?n acele ape. ?i, chiar dac? ochii Samayei erau deschi?i ?i via?a nu sclipea ?n ei, Jar surase, zambet pe care Eris nu-l observ? fiind prea ocupat? s? rad? ca o nebun? gandind c? era lui Jar se terminase, c? totul se terminase pentru Samaya ?i c? cat de curand ?i ultima pic?tur? de energie vie va p?r?si al ei trup, iar ea, Eris, va avea ?n sfar?it ?ansa s? pun? mana pe a lor imens? putere. Plus la asta Eris nu doar acel zambet al lui Jar nu-l observ?, ci ?i faptul c? el o privea pe Samaya cu bun?tate, ca un tat? ce-?i prive?te fiica sau ca un frate ce-?i iube?te sora.

  ?Asta-i ceea ce tu crezi, Eris, c?ci a ta minte e limitat? aici. Dar ai uitat ceva: c? inima oamenilor e instabil? ?i dac? ceva a fost oprit din prostie, poate rena?te c-un s?rut, c-o atingere, c-un singur gand bun, ceva ce tu nicicand nu vei cunoa?te. Dar va veni totu?i vremea cand vei ?n?elege ce ?nseamn? puterea dragostei, devotamentul ?i atunci vei fi cu adev?rat ?nvins?.”

  Jar ?i ?ntoarse apoi spatele lui Eris, l?sand-o r?cnind, nepl?cut surprins? de acea situa?ie. Ea ?ns? nu era cu adev?rat ?n acele ape, ci ?n ?ndep?rtatul Mā?s?ar Kēlaksi, a?ezat? pe nisipul ?ncins ?i mi?candu-se ?ndurerat?, sim?ind cum acel nisip fierbinte ?i ardea pielea, cum c?tu?ele de la maini ?i picioare ?i strangeau cu putere ?ncheieturile cand ea tr?gea de lan?uri ca s? poat? ajunge la Jar ?i la acele por?i masive de lemn auriu ce puteau fi g?site doar la Intrarea ?n Aeon - locul ?n care Eris visa s? ajung?, dar unde nu putu ajunge ?ntr-un final.

  Al ei chin se termin? ?ns? ?n clipa cand acea Eris din ape v?zu cum bra?ele puternice ale unui b?rbat ?mbr??i?ar? trupul Samayei. V?zu apoi ?i cum acel b?rbat privi ?n ochii tinerei, care continuau deschi?i ?n acele clipe, dar Samaya p?rea f?r? via??. Chiar ?i a?a, tan?rul acela o stranse cumva la piept ?i, cu mi?c?ri precise, se ?ndrept? spre lumea de afar?, cea ?n care era via?? din bel?ug ?i cea pe care Eris visa s-o distrug?.

  Anume aceast? imagine, a celor doi tineri ?ndreptandu-se spre suprafa?a apei, o vedea Eris ?n acele clipe. Dar nu acea Eris din Mā?s?ar Kēlaksi, ci cea din ape, care privea ?n sus, dar nu f?cea nimic ca s?-i ?mpiedice s? plece de acolo. ?i nu f?cea nimic tocmai pentru faptul c? n-avea ea puterea s? lupte ?mpotriva acelei uniuni dintre sufletul unui b?rbat ce ?ncerca s?-l salveze pe cel al unei femei total necunoscute lui, dar totu?i uni?i fiind cumva de soart?.

  ?i, ?n clipa ?n care cei doi nu mai fur? v?zu?i ?n ap?, disp?ru ?i imaginea lui Eris. La fel disp?ru ?i culoarea ceea ro?ietic? a adancurilor, redandu-le acel negru al umbrelor, acel ?ntuneric ?n care unul dispare complet de-i l?sat singur.

  ***

  ?Ceva m? gadil?,” gandi Samaya, sim?ind o ciudat? c?ldur? pe buze. Apoi sim?i o dulce presiune ?i cum ceva cald ?i umed ?i atinse buzele. Dar de?i nu ?n?elegea ce era ceea ce sim?ea ?i pl?cu totu?i sentimentul pe care acea atingere i-l trezea ?n suflet ?i de aceea surase, ?n sinea ei. ?Probabil e un cerb,” ??i mai spuse ea cand ??i aduse aminte c?, odat?, pe cand era mic? ?i cand abia ??i rec?p?tase forma uman? mersese la Raul Apelor de Aur ?i, f?r? s?-?i dea seama, adormise atunci pe malul raului. A fost atunci cand a fost trezit? de s?rutul unui cerb ce se apropiase de ea, crezand c?-i un spirit al apelor, c?ci cerbii din P?durea Rophion erau atra?i anume de Spiritele de Ap?, fiind cumva fermeca?i de ele.

  Numai c?, amintindu-?i de s?rutul cerbului ?i comparandu-l cu ce sim?ea ea ?n acele clipe ??i d?du seama c? erau dou? sentimente diferite. De ce? Pentru c? acela pe care-l sim?ea ?n acel moment era de lung? durat?, mai cald ?i mai pl?cut la atingere, nu atat de umed ?i… buzele ce-o s?rutau n-aveau puf, iar din cate ??i aducea ea aminte cerbi f?r? puf pe buze nu existau ?i… deschizand brusc ochii v?zu chipul unui tan?r, ce avea ochii ?nchi?i ?i care ??i cobora fa?a spre ea, oarecum cu buzele ?uguiate.

  ?Asta ce dracu mai e?” ??i spuse tan?ra, uimit? ?i speriat? ?n acela?i timp. ?i, pan? tan?rul s?-?i dea seama c? ea-?i venise deja ?n fire, Samaya-l lovi cu piciorul ?n piept ca s?-l ?ndep?rteze de ea, iar din cauza for?ei folosite de dansa s?rmanul tan?r se duse de-a berbeleacul.

  Oprindu-se din mi?care, ?n pozi?ie totu?i a?ezat?, tan?rul surase straniu: fusese luat prin surprindere ?i la astfel de surprize nu se a?teptase. Apoi, ?nc? stand a?ezat, ?ntoarse capul spre Samaya ?i-o v?zu deja ?n picioare, ?n pozi?ie de atac, ?n timp ce-l privea ?int?. ?i, v?zandu-l privind-o insistent ?i cu un ciudat ranjet pe fa??, tan?ra ?l ?ntreb?: ?cine e?ti?”

  ?Un prost!” ?i r?spunse el f?r? s? stea prea mult pe ganduri. Dup? care, cu mi?c?ri lente, se ridic? ?i el ?n picioare. Astfel Samaya v?zu c? era un b?rbat la vreo 25 de ani, ?nalt, cam 1.8 metri ?n?l?ime, trup atletic, p?r blond pan? la umeri, prins cu un fel de clam? la spate ?i ochi alba?tri. Avea pe el totu?i haine simple, de?i p?rea a fi de vi?? nobil? ?i de asemenea tan?ra v?zu c? n-are arme.

  Enjoying the story? Show your support by reading it on the official site.

  F?r? s? se piard? cu firea, auzindu-l numindu-se ?prost,” Samaya lu? o pozi?ie mai sigur? pe picioare, ?n caz c-o atac? s? poat? riposta ?i apoi, sigur? pe sine, spuse: ?e de la sine ?n?eles c? e?ti prost. Dar ?ntrebarea era totu?i alta: care ?i-i numele ?i de ce-ai ?ndr?znit s? m? s?ru?i?”

  Auzind ?ntrebarea ei, s?rmanul tan?r f?cu ochi mari, holbandu-se crucit la ea. Apoi, balbaindu-se, spuse: ?s? te s?rut? Eu? ?i-ai pierdut min?ile acuma? Care s?rut? Nu ?ncercam decat s? te salvez.”

  Samaya rase. ?S? m? salvezi? De cine? De tine?” Spuse ea ironic?.

  Tan?rul scutur? ?ns? din cap cu repro?. ?De la ?nec ?ncercam s? te salvez, c?ci cand te-am scos din ap? practic nu respirai. De asta ?i eram atat de aproape de tine: ?ncercam s? te fac s? respiri din nou. Atata tot.”

  ?S? m? salvezi? Cu buzele?” Nu se l?s? Samaya, ?ncruntandu-se u?or. ??i de cand m? rog salvezi pe cineva atingandu-i buzele? Doar dac? vrei s?-l omori de-un…,” t?cu ?ns? tan?ra brusc, ?n?elegand c? vorbise mai mult decat trebuie ?i c? poate c? era patetic? ?n acele clipe. De asta ?i privi ?n alt? parte, sim?indu-se ?ncurcat?. Rasul tan?rului ?ns?, din toat? inima de altfel ?i care r?sun? atat de curat ?i sincer, o f?cu s?-l priveasc? din nou, ?ncurcat?: ?am spus cumva ceva comic?”

  Str?inul, ?nc? ?inandu-se de burt? ?n timp ce radea, c?ci scena i se p?ruse cu adev?rat amuzant?, o privi. Apoi, domolindu-?i un pic acel cal n?r?va? numit ras ce-i ie?ea din piept, f?cu ca?iva pa?i spre Samaya. Tan?ra f?cu acela?i num?r de pa?i, dar ?n spate, continuand s?-l priveasc? ?int?, ?ntrebandu-se ce punea acela la cale. Tres?ri ?ns? ?i se opri ?n clipa ?n care c?lcaiul ei drept atinse apa. De asta ?i privi ?n urm?, oarecum ?ngrozit?, c?ci ?i fusese de-ajuns experien?a cu apa pe ziua aceea ?i chiar n-avea nici cea mai mic? dorin?? s? mai ?nfrunte ?nc? odat? mon?trii raului. ?i sim?ea Samaya asta nu pentru c?-i era fric? de rau, c?ci ?tia s? ?noate, numai c?, fiind o lupoaic?, apa nu-i era totu?i prieten.

  Chiar ?i a?a, cu toat? teama din suflet, lu? iar o pozi?ie de atac cand v?zu c? tan?rul continua s? ?nainteze spre ea. ?i, ?ngustandu-?i un pic ochii, cum f?cea ori de cate ori se preg?tea de lupt?, fata gandi: ?de mai face fie ?i-un pas mai mult, ?l pocnesc direct ?n nas. Doar odat?, dar la sigur o s? fie de ajuns, c?ci…,” privi ?ns? ?int? la tan?r cand acesta se opri locului ?i-o ?ntreb?:

  ??i-acuma, ce crezi c? faci? Nu-mi spune c? iar??i ai crezut c? vreau s? te s?rut ?i de asta te preg?te?ti de r?zboi,” ?i iar rase.

  De data asta rasul lui o dezarm? cumva pe Samaya care ?ncepu s? se balbaie: ?desigur c? nu. Eu doar…,” ?i, cat de curand, lu? o pozi?ie stand normal?. ?Doar practicam. Verificam reflexiile de-s ?n regul?. ?i… nu mi-ai spus totu?i cine e?ti.”

  ??i-am spus doar… un prost, ?i s? mergem pan? n-ai ?nghe?at de tot.” Dup? care-i ?ntoarse spatele ?i se ?ndrept? spre p?dure.

  Samaya ?ns? nu-l urm? imediat. Ea mai st?tu locului timp de cateva clipe, ?ncercand s? ?n?eleag? totu?i ce fel de loc era acela ?n care ajunse. V?zand ?ns? c? tan?rul disp?ruse deja ?n p?dure ?i mai ales sim?ind o stranie senza?ie de team? r?manand acolo singur?, Samaya o lu? la picior dup? tan?r ?i, cat de curand, se afund? ?i ea ?n p?dure.

  ***

  Partea de p?dure dinspre rau nu era ?nghe?at? chiar ?i ?n acea perioad? a anului, de ?nceput de martie. Chiar ?i a?a se sim?ea destul de rece ?n jur, de?i se sim?ea via?? ?n acea p?dure, un lucru rar ?ntalnit ?n Regatul Ghe?ii ?i mai ales ?n partea aceea unde Tenebre ??i avea de altfel cea mai mare influen?? asupra naturii, f?cand-o s? fie mai tot timpul rece, umed? ?i ?ntunecat?.

  Tocmai de asta ?i privea Samaya atent ?n jur ?n timp ce ?naintau prin p?dure. Dar, oricat nu se uita ea atent la arbu?ti ?i copaci, i se p?reau normali, iar respira?ia naturii din jur era ?i ea calm? ?i se vedea asta din tremurul u?or al frunzelor dansate de rafalele vantului abia sim?it. ?i totu?i era ?i din cauza culorii frunzelor de un verde deschis spre ?ntunecat ?i a formei lor micu?e, dar totu?i des ?ntalnite ?n p?durile din jurul Regatului lui Inlan Diar.

  ?i, v?zand c? singur? n-o s? ?n?eleag? unde se aflau, Samaya privi spatele tan?rului care se afla la ca?iva pa?i ?n fa?a ei ?i-l ?ntreb?: ?ce fel de p?dure e asta?”

  ?I se spune P?durea lui Tenebre,” r?spunse tan?rul f?r? s-o priveasc? sau s? se opreasc?.

  ?P?durea lui Tenebre?” ?ntreb? Samaya, confuz?. ?Dar… cine-i Tenebre? N-am auzit nicicand vorbindu-se despre ea.”

  Abia atunci tan?rul se opri locului ?i-o privi insistent. Chiar ?i a?a, ne?n?elegand totu?i de ce cineva care p?rea s? tr?iasc? ?n acele locuri nu ?tia istoria acelor locuri, b?iatul n-o ?ntreb? pe Samaya de ce nu ?tie, ci-i spuse: ?Tenebre e mama lui Ahi ?i a lui Mannar. Sau cel pu?in asta spun cei care-i ?tiu povestea sau au ?ntalnit-o vreodat?. Eu… doar atata ?tiu, c?ci nici n-am v?zut-o nicicand ?i nici nu vreau s-o ?tiu de altfel, c?ci mi-i destul s? simt prezen?a ei ?n aceste locuri.”

  R?spunsul lui o f?cu pe Samaya s? se simt? ?i mai ?ncurcat? ca mai ?nainte. ?Dar… cum de ?tii c? anume influen?a ei se simte ?n jur? O po?i vedea cumva?”

  Tan?rul surase auzind acea ?ntrebare. Dup? care-i ?ntoarse iar spatele ?i-?i continu? drumul, urmat ?ndeaproape de Samaya. Dup? care el spuse: ?s-o simt? N-am cum, c?ci oamenii n-au o astfel de putere, magic? m? refer. Noi ?ns? sim?im lucruri bazandu-ne pe instinct. De altfel ?l prefer?m, la fel cum credem c? pove?tile despre puteri imense ?i magie nu-s pentru noi, ci pentru al?ii, care au timp pentru astfel de prostii. Noi mai bine de concentr?m pe altceva mai important decat asta.”

  Samaya se ?ncrunt?: ?magia nu-i o prostie s? ?tii.”

  ?Dac? tu zici,” spuse el zambind. Apoi, privind pentru cateva secunde ?n urm? ?i v?zand c? Samaya-l urma, de?i era oarecum sup?rat? pe el ?i de asemenea sim?ea c? nu-l ?n?elege, tan?rul f?cu dreapta pe o alt? potec?, care ducea spre partea mai ?ntunecat? a p?durii.

  Anume ?n acele clipe ?ncepu Samaya s? simt? ceva straniu ?n jur. Privind copacii ?ns? ?i v?zu asemeni celor v?zu?i mai devreme. Numai c? ace?tia erau oarecum cufunda?i ?n umbr? ?i ceva straniu i se p?rea c?-i urm?re?te, mai ales din acele tufi?uri care deveneau tot mai dese cu fiecare pas dat ?n fa??. De asta ?i se opri tan?ra locului ?i-?i a?inti privirea spre unul dintre arbu?ti, acolo unde i se p?ruse c? v?zuse ochii unei fiare s?lbatice sclipind ?n ?ntuneric. Dar, cand ?nchise ochii ?i ?ncerc? s? vad? ce se ascundea ?n spatele acelui tufi?, cu ochiul min?ii, ?n?elese cu stupoare c? nu i se primea.

  Dintr-o dat?, cand mana str?inului ?i atinse um?rul drept, Samaya-l apuc? de bra? ?i vru s?-l arunce peste um?r, a?a cum o ?nv??ase Fenrir s? se apere. Numai c?, surpriz?, nu putu nici m?car s?-l urneasc? din loc. Doar sim?i pieptul lui atingandu-i spatele ?i cand ea se mai for?? odat? s? vad? de poate i se prime?te totu?i s?-l r?stoarne cu cracii ?n sus, v?zu cu stupoare c? se lupta de fapt c-o stanc?. De asta ?i ?ntoarse ochii spre el ?i ranji, chipurile: ?f?r? sup?rare. Doar c? nu iubesc s? fiu atins? f?r? voie. S? zicem c?-i ceva nu pe placul meu.”

  ?i, de parc? i-ar fi citit gandurile, tan?rul ?i spuse ?n timp ce zambea: ?nici mie nu-mi place s? fiu atins f?r? voie. Azi totu?i ai f?cut asta de dou? ori: prima dat? la rau, cand m-ai lovit cu piciorul ?n pantece ?i acum a doua oar? cand ai ?ncercat s?-mi frangi oasele. ?i s? ?tii c? nu-s din cei care trec astfel de lucruri cu vederea. A?a c? de nu vrei s? vezi de ce-s ?n stare atunci cand ?s provocat…,” ?i tan?rul ??i ?uguie buzele, tachinand-o cu un s?rut.

  De asta ?i-i d?du Samaya drumul cat de curand ?i se trase ca?iva pa?i de lang? el, astupandu-?i buzele cu ambele palme. V?zandu-l razand ?ns?, se ?ncrunt? iar, c?ci nu-i pl?cea ei c? tan?rul ??i b?tuse joc de ea. De asta ?i-i spuse bosumflat?: ?doar ?ncercam s? m? ap?r. Nu v?d s? fie nimic r?u ?n asta.”

  ??i ai dreptate: nu-i r?u s? te aperi. Dar totu?i ar trebui s? faci diferen?a dintre prieteni ?i du?mani ?i nu s? rupi oasele tuturor. ?i… apropo, sunt Nathaniel. Iar aceast? parte a p?durii e una care are propria magie. De aceea nu-?i po?i folosi trucurile aici. Precum cel de a-?i folosi mintea s? vezi lucruri ascunse.” Dup? care ?i ?ntoarse spatele ?i-?i v?zu de drum.

  Samaya stramb? din nas, c?ci nu prea-i pl?cu ei tonul pe care b?rbatul ?l folosise ?i mai ales c? ?tia cumva despre a ei magie. De aceea ?i ?ntreb? ?n timp ce-l urma: ??i… pot s? ?tiu cum de ?i-ai dat seama c? de?in putere magic??”

  F?r? s-o priveasc?, tan?rul ?i r?spunse: ?o astfel de ?ntrebare ar trebui s? i-o pui lupului din tine ?i nu mie. L-am v?zut de trei ori azi, ?n ap?, cand ?ncercam s? te salvez.”

  ?ncruntandu-se, Samaya ?ncerc? s?-?i aminteasc? ceva din ceea ce se ?ntamplase sub ap?, dar nu putu nicidecum. Apoi, v?zand c?-i imposibil s?-?i aminteasc? ceva ?i mai ales v?zandu-l pe Nathaniel disp?rand dup? un tufi? mai ?nalt, se gr?bi s?-l ajung? din urm?. Continu? ?ns? s?-l tachineze: ?ce m? mir? pe mine nu-i c? l-ai v?zut, ci c? e?ti viu. De ce? Pentru c? nimeni din cei care-au dat vreodat? ochii cu el n-au r?mas vii s? povesteasc? ?i altora.”

  Pe Nathaniel replica ei ?l f?cu s? zambeasc?. ?i, f?r? s-o priveasc?, ?i spuse: ?min?i, c?ci cel pe care l-am v?zut eu era al naibii de speriat ?i ar?ta mai degrab? ca un c??elu? plouat ce cer?ea ?ndurare decat a lup feroce.”

  Samaya-?i ar?t? col?ii, chiar dac? el nu i-i v?zu, fiind cu spatele la ea. ?S? ?tii c? n-a sunat bine deloc. ?i lupul cela-i adev?rat ?i nu fricos, c?ci…,” se opri ?ns? locului ?i-l privi mirat?, v?zandu-l venind brusc spre ea ?i p?rand cumva sup?rat.

  Ba chiar tan?rul ?i ?i spuse cand ajunse lang? ea: ?s? nu strigi atata n-ai vrea?” Dup? care privi ?ngrijorat ?n jur, lucru observat ?i de Samaya.

  ?Se ?ntampl? ceva?” ?ntreb? ea cu jum?tate de glas, privind ?n jur. Dintr-o dat? ?ns? se sperie cand Nathaniel ?i acoperi gura cu palma. De asta ?ncepu ea s? se zbat? ca s? scape de el, mai ales c? ?l v?zu tr?gand-o spre tufi?uri.

  Se calm? doar cand erau deja la ad?postul unui copac secular, cu un trunchi extrem de gros, ?i cand el ?i f?cu semn s? tac?. Dup? care-i d?du drumul ?i-i f?cu semn s? priveasc? spre drumul pe care fuseser? pan? atunci, mai ales spre locul ?nspre care se ?ndreptau ei.

  Samaya, ne?n?elegand prea bine ce se ?ntampla, dar totu?i cumva curioas?, c?ci v?zu preocupare ?n ochii tan?rului, privi spre locul ar?tat de el. Astfel ?i fu dat s? vad? un grup de tinere femei, 12 la num?r ?i ?mbr?cate toate ?n mantii negre ?i avand glugile pe cap, ?naintand la pas lent, dar sigur, direct spre locul ?n care erau ei. De asemenea Samaya v?zu c? erau toate extrem de tinere, undeva ?n jur de 20 de ani, avand toate acela?i p?r lung ?i negru, piele extrem de alb?, aproape livid?, iar ochii lor ar?tau de parc? n-ar fi avut pic de via?? ?n ei.

  Anume ai lor ochi stranii ?i atraser? aten?ia Samayei. De aceea ?i-?i dori ea s?-i vad? mai bine. Pentru asta trebuia s? se teleporteze ?n fa?a acelor fecioare ?i s? le analizeze, iar ca s? fac? asta ?nchise ochii. ?i, spre surprinderea ei, putu ?nvinge magia naturii ?i se teleporta ?ntr-un fel de lume crepuscular? nu departe de acele tinere care continuau s? ?nainteze spre ea. Astfel, privind cu aten?ie ai lor ochi, ce aveau o pieli?? alb-ro?ietic? acoperindu-le retina, Samaya se cutremur?, c?ci chiar dac? acele Fecioare p?reau oarbe ele continuau s? ?nainteze ca orice om cu vedere normal?, drept ?i f?r? s? se poticneasc? de nimic.

  ?i, v?zand asta, Samayei ?i trecu prin cap s? ?ntrebe: ?cine-s ele?” Numai c? a ei ?oapt? fu auzit? ?i acele tinere, ca la comand?, se oprir? ?i privir? cu aten?ie ?n jur. De asta Nathaniel o ?n?f?c? pe Samaya de man?, cea care st?tea lang? el, ?i-o trase mai la ad?post, for?and-o pe cea din lumea crepuscular? s? dispar? din locul ei.

  Numai c?, de?i se ascundeau ?i sim?eau ambii team?, Samaya era ?i curioas? s? vad? totu?i ce se ?ntampl?. De aceea ?i atinse pieptul lui Nathaniel pe nea?teptate, luandu-l pe acesta prin surprindere. Apoi ??i atinse pieptul cu cealalt? man? ?i, cat ai clipi, ambii se transformar? ?n licurici. Deja ?n pielea licuricilor, Samaya-i f?cu semn s? urce ?n sus ?i s? se ascund? printre crengile copacilor, iar tan?rul, de?i ?nc? uimit s? se vad? o astfel de creatur? magic?, o ascult? pe Samaya ?i o urm? de se puser? la ad?postul frunzi?ului gros al acelui copac. Chiar ?i a?a privir? cu aten?ie la acele Fecioare Demonice care priveau atent zarea ?ncercand s? g?seasc? intrusul a c?rui ?oapt? numai ce o auziser?.

  De v?zut nu v?zur? ele ?ns? pe nimeni, de?i licuricii le vedeau bine. De aceea ?i deciser? Fecioarele s?-?i scoat? glugile de pe cap: ca s? le fie mai u?or s? vad? ?i s? aud? ceva ?n jur. Astfel fu cum cei doi licurici v?zur? c? acele Fecioare ar?tau ca tot omul normal. Pan? la un moment dat, cand, folosindu-?i puterea interioar?, Fecioarele ??i transformar? urechile ?ntr-un fel de urechi de liliac care atr?geau aerul spre ele sub form? de con al c?rui varf ascu?it era ?ndreptat spre intrarea ?n urechi. Partea larg? a conului ?ns?, care sem?na oarecum ?i cu palnia unui gramofon, ?aspir?” spre ea aerul din jur ca s? capteze astfel sunetele naturii.

  De aceea, temandu-se c? acel ?aspirator” improvizat ar fi putut capta pan? ?i cel mai ne?nsemnat sunet, Samaya ?i Nathaniel ?ncetar? chiar s? respire, a?teptand cu sufletul la gur? ce se va ?ntampla. Dar, cat de curand, se l?s? o lini?te extrem de ciudat? ?n jur, ceva ce tan?rul nicicand nu auzise pan? atunci, mai ales ?n partea ceea de p?dure care era atat de aproape de raurile Tenebre ?i Maranam. ?i, tot din aceast? cauz?, c? era mirat de ce se ?ntampla, tan?rul privi ?n jur ?ncercand s? ?n?eleag? ce fel de fenomen straniu era totu?i acela. Tres?ri ?ns? cand auzi natura din jurul lor ?optind ?ntr-o limb? stranie, iar cel care ?ncepu primul s? ?opteasc? fu anume copacul printre frunzele c?ruia st?teau ascun?i cei doi licurici. Copacul ?ns? nu ?ncepu ?oapta ca s? atrag? aten?ia Fecioarelor asupra sa, ci s? dea semnalul celorlal?i copaci s? fac? acela?i lucru ?i s? le depisteze pe Fecioarele Demonice ?ntr-un final. ?i, ca s? se asigure c? nimeni altcineva nu va suferi din cauza lor, natura ?jertfi” un ?oarece.

  De fapt Samaya fu prima care ?l observ? pe micul ?oricel sco?andu-?i n?sucul din gaur?, de?i st?tuse bine ascuns pan? atunci. Apoi, ie?ind la suprafa??, ?oricelul privi aiurit ?n jur, ?ncercand s? ?n?eleag? ?ncotro s-o ia. Privi ?ntr-un final ?n sus, cand auzi strig?tul unei bufni?e ce se arunc? dintr-o dat? asupra lui, prinzandu-l ?n ghearele ei puternice.

  Ceea ce fu ?ns? ?i mai ciudat decat asta fu faptul c? ?n clipa ?n care ?oricelul fu prins de bufni??, scoase un chi??it surd, ceva atat de asem?n?tor vocii Samayei cand ea ?ntrebase atunci cine-s acele Fecioare. De asta ?i se priviser? licuricii, extrem de mira?i. Dar, cand ?oaptele copacilor se ?nte?ir?, licuricii privir? iar la Fecioare ?i surprinser? ochii lor a?inti?i asupra bufni?ei care zbura prin aer ?i nu-?i luar? ochii de la ea decat atunci cand pas?rea se a?ez? pe-o creang? dup? ce mai ?nainte de asta prinsese ?oarecele ?n cioc, dandu-i de ?n?eles c? n-are sc?pare.

  Dar nu doar ?oarecele ?n?elese c? n-are sc?pare, ci ?i Fecioarele c?-?i pierduser? timpul degeaba. De aceea spuse cea ce p?rea s? le fie lider: ?s? mergem! Nu-i nimeni aici!” Dup? care cele 12 ??i continuar? drumul, punandu-?i mai ?ntai glugile pe cap.

  Licuricii coborar? ?ns? pe p?mant ?i-?i reluar? forma obi?nuit? doar dup? ce Fecioarele Demonice erau deja departe de acel loc ?i nu-i mai puteau sim?i sau auzi. Apoi Samaya ?l privi speriat? pe tan?r, de parc? l-ar fi ?ntrebat din priviri ce fusese ceea ce tocmai v?zuser?. Iar tan?rul ?i r?spunse numaidecat:

  ?Sunt Fecioarele Yātrīkar, cele pe care le-ai v?zut. Doar o parte dintre ele de altfel, c?ci sunt mult mai multe decat 12. ?i… au fost candva tinere Fecioare ale Poporului Siarilor, cel blestemat de a lor prin?es?, cei care ?i-au pierdut case ?i oameni dragi. De aceea aceste Fecioare arat? azi astfel: pentru c? au depus un jur?mant atunci cand au decis s? se r?zbune.”

  ?Un jur?mant? Ce fel de jur?mant?”

  ?C? se vor supune mereu Magiei Negre. De fapt ele-s supuse celor trei Moirae din ziua cand le-au ?ntalnit ?n P?durea Rocu, unde Poporul Siarilor se ascunsese de urgie. ?i de?i-i doar o legend? care circul? printre noi, b?tranii spun c? atunci cele trei urzitoare s-au ar?tat Fecioarelor sub forma a trei b?trane care le-au ?n?elat s? bea dintr-o po?iune magic?, promi?andu-le s? le ajute s? se r?zbune, iar ele au acceptat. De aceea ?i s-au transformat ?n ceea ce-ai v?zut. ?i, chiar de au via?? ve?nic? ele nu-s fericite, la fel cum nici nu pot tr?i ?i nici muri.”

  ?Chiar ?i a?a par s? aib? o misiune de ?ndeplinit. Ce-i ceea ce caut??”

  ?Dac? sincer nu ?tiu. Nu ne-am dat ?nc? seama, c?ci ?n mod normal ?ncerc?m s? nu d?m ochii cu ele, ?n special tinerele fete, c?ci cele care le ?ntalnesc pe Yātrīkar devin ?i ele tot Yātrīkar.”

  ?Vrei s? spui c? dac? o fecioar? ?ntalne?te o Yātrīkar, ia aceea?i form??”

  ?E ceea ce-am auzit din b?trani. Noi nu am v?zut asta niciodat?, dar credem c? e a?a.”

  ?De aceea mai for?at s? m? ascund,” murmur? Samaya confuz?, privind ?n spatele Fecioarelor Yātrīkar. Ele ?ns? nu se mai z?reau deja. Tres?ri ?ns? ?i-l privi ?int? pe Nathaniel, cand acesta o ?ntreb?:

  ?E?ti din neamul Rophionilor, nu-i a?a?” Ea ?ns? nu-i r?spunse. ?Da, e a?a. V?d asta ?n ochii t?i ce n-au pic de r?u ?n ei. ?i… ace?ti ochi sunt asem?n?tori celor ce m-au salvat candva.”

  ?Te-a salvat? Un Rophion?”

  ?Da, a?a e. Cel care m-a salvat a fost Dike. Regele Lupilor Rophion, ?i asta s-a ?ntamplat ?n ziua cand m-am ?ntalnit ?ntr-o zi cu Fecioarele Yātrīkar ?n P?dure. Eram cu familia mea atunci, iar Dike ne-a salvat ?nconjurandu-ne cu un fel de bul? magic?, doar pentru a ne ap?ra de Yātrīkar ?i Moirae care ne c?utau atunci s? ne omoare pe to?i. B?rba?ii m? refer, c?ci de fetele le ?ntalneau erau duse undeva ?i nu le mai vedeam nicicand.”

  Samaya ?ns? p?rea s? fi auzit doar o parte din ceea ce-i spusese tan?rul. De aceea ?i murmur? confuz?: ?O bul? magic??! L-ai v?zut ?i tu pe Ionas?” ?i ea-?i atinse pumnalul pe care-l purta la brau. ?Da, a?a e,” ?i spuse ea tan?rului care nu ?n?elese la ce se referise ea. ?N-a fost tata cel care va salvat, ci Ionas, c?ci acea sabie e anume Lama Justi?iei ?i, de simte r?ul pe aproape, ?i protejeaz? pe inocen?i cu acea faimoas? bul?. De fapt am v?zut-o ?i eu. O singur? dat? doar pe cand eram doar un pui. S-a ?ntamplat ?n poiana lui Mannar ?ntr-o noapte cand tata ne-a l?sat singuri lang? focul Atar. A fost atunci cand Atar ?i Ionas au proiectat bula ca s? ne salveze, pe mine ?i pe al meu frate geam?n, pe Fenrir. Dar… nici pan? azi nu ?tiu cine ne-a salvat atunci de moarte, pe care-o simt de fapt ?nc? suflandu-mi ?n ceaf?.”

  ??i-o vei sim?i se pare din ce ?n ce mai aproape de acum ?ncolo, c?ci lumea se preg?te?te de un r?zboi. De-un m?cel care se pare c? ne va implica pe to?i.”

  Aceste cuvinte ?i f?cur? pe cei doi tineri s? se priveasc? preocupa?i. De aceea niciunul din ei nu observ? acea und? roz care-i ?nconjurase, o und? proiectat? de pumnalul de la braul Samayei, cel care fusese de fapt ?i cel care-i ajutase s? se transforme ?n licurici, ?nvingand magia neagr? a acelei p?duri, ceva ce-a convins apoi natura s?-i ajute ?optind acele ciudate cuvinte antice ?i jertfind apoi acel ?oarece doar ca s?-i salveze pe restul. ?i mai era ceva ciudat la acel pumnal: o a?? ro?ie ie?i cat de curand de el ?i dup? ce avu cam jum?tate de metru lungime unul din capetele ei se ?nf??ur? ?n jurul degetului inelar al Samayei, iar cel?lalt cap?t ?n jurul degetului inelar al lui Nathaniel, chiar dac? niciunul din ei nu fu con?tient de acea vraj?.