Regatul lui Ian Gyar se schimbase mult ?n acei ?apte mii de ani de cand atacase Poporul Noear ?i-l sortise apoi pieirii. Acum apele care-i formau palatul nu mai erau albastre ca cerul ?ntr-o zi senin?, ci oarecum albastre-cenu?ii, iar asta se datora faptului c? al s?u suflet se ?nr?ise ?i mai mult ?i-?i dorea ceva cu orice pre?. De aceea o atrase pe Sephir acolo ?i pornise o lupt? inegal? din cauza unei dorin?e absurde de-a o st?pani chiar ?n inima s?lbatic? a naturii.

  A lui dorin?? ?ns? nu fu u?or de ?ndeplinit, c?ci Sephir era un spirit liber ?i a?a ??i dorea s? r?man? pan? la sfar?itul existen?ei sale. ?i, pentru a nu-i permite regelui-?arpe s-o posede, lupta ?mpotriva lui cum ?tia mai bine: cu mania vantului controlat? de-a ei putere ?i controland ?ntr-un fel ?i apele, c?ci nu degeaba era Zei?a ploilor toren?iale, cele mai distrug?toare ploi de altfel.

  Dar, indiferent de cat de mult nu ?ncerca s? lupte ?mpotriva acelui demon nebun, atacul lui continuu o seca de puteri. Chiar ?i a?a cerul p?rea s-o ajute, c?ci devenise dintr-o dat? plumburiu, amplificat? fiind a lui nebunie de ura ?i furia din sufletul Sephirei, iar asta starnise deasupra copacilor multiple uragane ce-i f?cea s? se plece pan? la p?mant.

  Chiar ?i a?a ?ns?, chiar dac? se sim?ea sleit? de puteri, Sephir n-avea de gand s? renun?e sau s?-i permit? s-o supun?. ?i, pentru a nu ceda, Sephir ??i aminti toate ?nv???mintele lui Boor, c?ci al ei tat?, de?i fusese de multe ori dur cu ele, le ?nv??ase totu?i s? se apere singure ?i s? ?nving? cu orice pre?.

  De aceea ?i-?i adun? ea dintr-o dat? toat? for?a ?n pumnul drept, iar cand ?l stranse cu putere un val de ape fu aruncat ?nspre Ian Gyar. Astfel, cand valul de ape ?l lovi ?n plin, regele-?arpe fu nevoit s? se mi?te rapid ?n spate, ?ncercand s? ?in? piept nebuniei acelor ape cu un val de energie neagr?. ?i, ?n timp ce el se lupta cu acele ape, ?i d?du ?ansa Sephirei s?-?i trag? sufletul. Apoi, cand reu?i ?n sfar?it s? ?nving? apele, pe care le ?ntoarse ?napoi ?n matca izvorului, privi spre tan?r? ?i-o v?zu ranjind. De asta ranji ?i el. ?i, cu mainile la spate, porni spre ea.

  ?E?ti un rival destoinic, trebuie s? recunosc!” ?i spuse el, f?r? a o privi.

  Asta o f?cu pe Sephir s? fie atent? ?i s? nu-l scape din priviri, c?ci ceva-i spunea ei c? punea el ceva la cale. Dar totu?i nu se putu ab?ine ?i iar surase oarecum provocator: ?desigur. Sau ce: ai crezut c-o fat? o s?-?i cad? la picioare cand o s?-?i aud? absurda propunere de uniune?”

  ?Nu ?n?eleg ce g?se?ti tu absurd ?n c?snicia noastr?. O s? ne fie ambilor de folos.” Dar nu aceste cuvinte o f?cur? pe Sephir s? tresar?, ci faptul c? observ? o stranie lic?rire ?n ochii lui.

  De asta ?i se cutremur? apoi ?i-?i spuse: ?aceia?i ochi care m-au spionat mereu din desi?ul p?durii. A fost el!” ?i acest gand o ?nfurie apoi, c?ci ?n?elese c? de multe ori ?i reu?ise acestui demon s?-i acopere ochii c-o pieli?? neagr? a magiei ?i-o v?zuse ?n toat? splendoarea trupului gol ?n timp ce se sc?lda la rau. Anume asta era ceea ce ura Sephir cel mai mult. ?i, ca s? se r?zbune, ?ncepu a-?i roti ?ncet varful piciorului drept pe acea pant? lipicioas?, iar asta f?cu s? se aud? ?n jur un puternic clipocit.

  Auzind acel sunet, Ian Gyar deveni dintr-o dat? atent ?i privi iar suprafa?a Izvorului. Era ?ns? calm ?i asta nu-i pl?cu. Mai ales nu-i pl?cu faptul c? a lui putere de-a controla acele ape n-avea niciun efect. De asta ?i privi la Sephir furios: ?ce pui la cale?”

  ?O s? vezi!” Spuse ea ranjind. ?i, ?n clipa ?n care ea lovi apa de sub ale ei t?lpi cu varful biciului Cattai care-i ap?ru dintr-o dat? ?n man?, cerul cr?p? din cauza mai multor fulgere, iar mii de stropi de ap? s?rir? ?n sus ?i ?ncepur? a pluti peste tot ?n jurul celor doi.

  ??i asta e?” ?ntreb? Ian Gyar privind cu aten?ie ?n jurul lui.

  ?Mania cerului. Nu ?i se pare?” Spuse Sephir, gandind c? triumfase. El ?ns? doar zambi ?i privi cu ?i mai mare aten?ie la acele pic?turi ce p?reau ??nghe?ate” ?n jurul lor.

  Apoi ?ntinse mana dreapt? ?i atinse una dintre pic?turile care pluteau ?n aer nu departe de pieptul lui. Dar, cand o atinse, ??i trase brusc mana, c?ci acea pic?tur? deveni dintr-o dat? lam? t?ioas?, iar el sim?i acea t?ietur? pan? la os. De asta ?i ranji ?nfuriat, ?n timp ce Sephir zambea. ?i avea ea de ce s? zambeasc?, c?ci acea pic?tur? de sange, care ?ncepu s? pluteasc? ?n locul celeia de ap? atins? de Ian Gyar, era ceea ce ea a?teptase.

  Astfel, profitand de faptul c? Ian Gyar ??i privea rana cu aten?ie, Sephir transform? biciul Cattai ?n spad?, iar cand ??i trecu palma pe deasupra lamei pe care-o pozi?ion? pe orizontal? ?n fa?a ochilor ei, atrase pic?tura ceea de sange spre ea. Apoi, ?n timp ce pic?tura se apropia cu repeziciune de ea, Sephir se roti pe varfuri ?i, dintr-o s?ritur?, ?n clipa ?n care pic?tura ajunse la nici jum?tate de metru de ea, lovi cu sabia ?i-o despic? ?n dou?, iar energia produs? de acel impact ?l lovi pe Ian Gyar ?n plin care fu aruncat cu putere ?n peretele de piatr? de pe care c?dea izvorul.

  Sim?ind din plin lovitura atat a energiei, cat ?i a peretelui pe care-l lovise cu spatele, Ian Gyar icni. Dup? care, c?zu pe burt? direct ?n apele izvorului. Dar, din cauza c? el nu se scufunda ?n ape, lovi ghea?a ceea cu palmele ?i pantecele, ceea ce-l f?cu iar s? icneasc?. ?i, scra?nind din din?i ?i sim?ind din plin durerea, Ian Gyar privi cu ur? la ?prada” sa, care-l a?tepta cuminte s? se ridice ?n picioare.

  Deveni ?ns? Sephir dintr-o dat? extrem de atent?, c?ci, de pretutindeni, fu ?nconjurat? de-o cea?? dens?. Dar acea cea?? nu se vedea ?ntre ea ?i Ian Gyar, iar asta i se p?ru ciudat. ?i auzi apoi ?oapte ciudate ?n jur, venind dinspre acea cea??. Decise ?ns? s? nu se ?ntoarc?, ci s? continue s?-l priveasc? pe ?arpe cu aten?ie, mai ales observand o lacrim? neagr? ?n col?ul ochiului lui stang. ?Plangi?” ?l ?ntreb? ea cu ?iretenie.

  El ?ns? zambi. ?i, fiind deja ?n picioare, atinse lacrima cu degetul ar?t?tor al mainii stangi. Lacrima aceea ?ns? nu se prelinse pe degetul lui, ci r?mase pe buricul degetului ca o m?rgic? neagr?. ?i sclipi, c-o lucire demonic?, de parc? ar fi avut ?ns??i energia p?mantului.

  Sephir ?ns? nu privi mult la ea, c?ci sim?i c-o vr?je?te ?ntr-un fel. Mai ales c? se intensificar? ?i ?oaptele din jurul ei. Ea doar ?nchise ochii pentru cateva clipe. Dup? care, deschizandu-i, v?zu ?n locul acelei ce?e ?erpi negri de ap? ?nconjurand-o. Din cauza aceasta se cutremur? ?i privi iar spre Ian Gyar, care st?tea ?n acela?i loc. M?rgica ceea neagr? ?ns? plutea ?n fa?a lui, la nivelul pieptului. ?i cre?tea… tot mai mult ?i mai mult, ?n timp ce-o stranie putere p?rea s-o alimenteze direct din ape.

  ?i, cu cat acea m?rgic? cre?tea mai mult, cu atat mai clar Sephir vedea cum ?erpii din jurul ei deveneau tot mai mari ?i mai gro?i. De asta se ?ngrozi ?i ?ncepu s? tremure, c?ci ?erpii erau marea ei sl?biciune ?i a ei mare team?, de?i crescuse ?nconjurat? de ?erpi ?i cobre, datorit? lui Zeal care avea puterea s? le controleze. Chiar ?i a?a ea nicicand nu le iubise ?i nu se ?mprietenise cu ele. Din contr?: se temea din ce ?n ce mai tare de ele.

  Dintr-o dat? ?ns? ?mpietri auzind ?oapte ciudate chiar ?n urechile ei. Ai ei ochi ?ns? continuau s? priveasc? ?int? la buzele lui Ian Gyar care p?rea s? ?opteasc? o vraj?. ?i, curand dup? aceea, se auzi clinchet de clopo?ei pretutindeni ?i-o stranie melodie, dar totu?i pl?cut? auzului, veni dinspre ape.

  ?Acum ?n?eleg!” Murmur? Sephir dintr-o dat?. ?Ce muzic? am auzit mereu ?n jurul meu ?n ultima vreme. Ai fost tu.”

  ?A?a e,” spuse el ?i zambi, c?ci ?ntr-adev?r el fusese cel care o urm?rise pe Sephir mereu. ?i f?cuse el asta tocmai pentru c? ?n?elese, ?n timp ce fusese captiv dup? c?derea Poporului Noear, c? nu va fi supus nicicand doar dac? va avea un Spirit de ap? sau de vant al?turi, iar cele mai potrivite pentru asta i se p?ruser? fiicele lui Boor.

  ?i prima dup? care merse fusese Zeal. Nu-i pl?cu ?ns? tocmai pentru c? dormea mai mereu ?i din cauza asta o crezuse lene??. Apoi nu-i mai pl?cu faptul c? controla cobrele ?i ?erpii, iar prin natura lui ar fi putut fi ?i el controlat de ea. De aceea merse dup? Sephir apoi, de care deveni dintr-o dat? obsedat, c?ci cand o v?zuse prima dat? fu exact cum o v?zuse ?i Fenrir… complet goal? ?i sc?ldandu-se ?n rau, sc?ldat? divin ?n lumina amurgului. Numai c? nu putu ajunge lang? ea din cauza Gaeiei, care mereu ?i punea piedici, trimi?and pe cineva prin preajma fetei cand el ?i-ar fi dorit s-o g?seasc? singur?. De aceea recurse la un alt vicle?ug: o f?cu s? aud? acea muzic? stranie care se auzea ?i ?n acele clipe, acea muzic? pe care el o numea ?muzica lor nup?ial?.”

  Acea muzic? ?ns? nu-l ajut?, c?ci Sephir fu capabil? s-o ignore ?i s? nu lase dorin?a pe care el i-o transmitea s? i se strecoare sub piele, c?ci el anume asta ??i dorise: ca ?i ea s?-l doreasc? ?i s? vin? singur? s?-l caute. Dar, cum timpul trecea, iar Sephir n-ap?rea lang? el ?i nici el nu era capabil s-o caute din cauza Gaeiei ?i ulterior a lui Fenrir dinspre care sim?ea o stranie influen?? asupra ei, Ian Gyar recurse la un alt vicle?ug: ?i trimise fetei un vis, cel ?n care mama Sephirei, antica Titanid? a somnului, Himera, o chema la ea, anume ?n acea p?dure. ?i, acea ?n?el?ciune func?ion?, c?ci Sephir veni ?ntr-un sfar?it acolo, iar el avea ?ansa s?-?i ?ndeplineasc? acel mare vis.

  Avand-o ?ns? ?n fa?? v?zu cu stupoare c? simpla lui magie asupra ei nu func?iona, iar mai apoi Sephir opuse rezisten?? cand el ?i spuse despre planul lui de-a se c?s?tori cu ea, c?ci ea-l atac? ?n cele din urm?. De asta ?i decise apoi s? ?ncerce iar trucul cu muzica, a c?rei putere era impresionant? ?n jurul apelor pe care el le controla. ?i… ?i reu?i: Sephir se sim?ea paralizat? ?n acele clipe: din cauza ?erpilor de care se temea ?i a acelei muzici, pe care ea ?ncepu s-o deteste, tocmai pentru c? mereu o f?cuse s? vad? umbre ?nconjurand-o cand era lang? ape ?i urm?rind-o mai apoi.

  ?n acele clipe ?ns? tr?ia cel mai mare co?mar, c?ci nu doar umbrele o ?nconjurar?, dar ?i ?erpii. ?i, de?i-i vedea ?nconjurand-o, f?r? s-o ating? ?ns?, Sephir nu putea s? lupte contra lor, iar asta o ?nnebunea. N-avea ?ns? puterea nici s? strige, nici s? lupte. Putea doar s?-i priveasc? ?i s? tremure ?n interior. Apoi, se cutremur? cu tot corpul cand Ian Gyar, care absorbise energia acelei lacrimi negre, pentru a deveni mai potent, o ?mbr??i?? pe la spate ?i, ?n timp ce-i atingea, cu mi?c?ri gentile cum i se p?rea lui, corpul, ?nchise ochii, inspirand adanc al ei parfum ?n timp ce-?i afund? fa?a ?n p?rul ei.

  Sim?ind acea atingere pe piele ?i mai ales dorin?a lui crescand, Sephir se for?? ?i-i reu?i ?n cele din urm? s?-?i strang? pumnii, vrand s? cheme vantul n?prasnic acolo ?i s? disperseze acei ?erpi de ap? care p?reau s-o ?nl?n?uiasc? acolo. Dar se sim?i ?i mai vulnerabil? f?cand asta, c?ci nu doar c? vantul p?ru s? n-o asculte, dar f?cu ?i mai mult dorin?a lui Ian Gyar s? creasc?, c?ci ?l auzi ?optindu-i la ureche: ?e?ti a mea! ?n sfar?it!”

  Acea ?oapt? ?ns? ?i aduse aminte lui Sephir de Zeal care mereu o protejase ?n preajma apelor. ?i-o strig? ?n capul ei cat de tare putu. Acele ape ?ns? nu-i erau prietene, de aceea ?i nu-i duser? mesajul mai departe. Din contr?: acele ape d?dur? na?tere la ?i mai mul?i ?erpi alba?tri care-i ?nconjurar? ?i care p?reau s? ia for?? de la ea ?i s?-i dea acea putere celui care ?ncerca s-o subjuge.

  De aceea i se p?rea c?-i vede ochii ?n fa?a ei, cum se rotesc ?n mici cercuri asemeni ochilor lui Zeal cand vr?jea cobrele. ?i anume acea privire imaginar? amplific? totu?i senza?iile pe care ea le sim?ea pe piele, dar nu ?ntr-un mod pozitiv a?a cum ??i dorea Ian Gyar. Din contr?: ea sim?ea ?i mai mare repulsie fa?? de el. Anume acest sentiment dezleg? baierile cerului ?i ploaia toren?ial? ?ncepu a curge pe p?mant ?n timp ce fulgere imense br?zdau bolta cereasc? de parc? ar fi chemat ajutoare acolo ca s-o ajute.

  Dintr-o dat? ?ns? Sephir ??i t?cu vocea min?ii cand ?l auzi pe el ?optindu-i: ?splendoare! Asta e?ti ?n bra?ele mele! ?i dragoste pur?!” ?i asta o f?cu s? ?n?eleag? c? nebunia lui n-avea margini, la fel ca a lui dorin?? de-a o face a sa so?ie cu for?a. ?i asta se sim?ea ?i din cuvintele pe care el continua s? le bolmojeasc? la urechile ei: ?ne cheam? soarta, scumpo! S? ne culcu?im la pieptul ei ?i s? sim?im din plin energia dragostei fierbin?i ce ne va uni ast?zi pentru vecie, c?ci eu sunt so?ul h?r?zit ?ie de Parca, iar tu-mi vei fi so?ie. De aceea, pentru c? eternitatea mea se na?te din tine ?i pentru c-o v?d oglindit? ?n a ta privire, Sephir, te vreau al?turi de mine: ca so?ie, ca mam?, ca amant? ?i partener? ?i-?i promit c? ?mpreun? vom avea ?ntreaga lume la picioare.”

  ??i reveni dintr-o dat? din delir ?i privi ?n fa?? cu stupoare, cand v?zu ochii arzand de furie ai lui Sephir, care reu?ise cumva s? scape din a lui ?mbr??i?are ?i care ?n acele clipe ?l strangea de gat cu toat? for?a de care era capabil?, ajutat? cumva de p?durea care se transformase ?n mon?tri de vant sub puterea nebuniei ei. ?i ea-i ?uier? apoi dintre din?i: ?te-ai pus cu cine nu trebuie, ?arpe, c?ci azi o s?-?i afli sfar?itul ?n loc s? fii mire!” ?i, folosind ?ntreaga putere de care era capabil? ?n acele clipe, aceea?i putere amplificat? de nebunia naturii din jur, Sephir reu?i s?-l arunce iar contra aceleia?i stanci de care-l lovise mai devreme.

  ?i-l v?zu cat de curand lichifiindu-se. De asta crezuse c? ?nvinse ?i l?s? garda jos. Fu gre?eala ei ?ns?, c?ci ar fi trebuit s? fug? ?n loc s? stea locului, c?ci la trucul cu lichefierea Ian Gyar recursese doar ca s-o ?ncurce. Apoi, cat de curand, reap?ru ?n spatele ei ?i-o stranse cu putere la piept. De data asta avea ?ns? trup de ?arpe negru, care se ?ncol?cise cu repeziciune ?n jurul trupului ei.

  Sim?indu-se prins? ?n capcan?, Sephir vru s? fug?, s? se ridice spre cer ?i s?-l cheme acolo pe Navarro, calul uraganelor, pe al cui spate s? urce ?i apoi s? scape. Se surprinse ?ns? pe sine murmurand: ?e inutil!” ?i asta din cauza c? sim?ea cum era tras? tot mai mult ?i mai mult spre ape.

  A ei ?ncercare disperat? de-a sc?pa ?ns? ?l aduse totu?i acolo pe Navarro. ?i, b?tand furtunos din aripi, el ?ncerc? s-o scape din acea prinsoare, aducand uraganele ?n acea p?dure, cele care ridicau ?n aer tot ce ?ntalneau ?n cale, sco?and pan? ?i copacii seculari din r?d?cini.

  De asemenea, ?n aceea?i valtoare, fur? prin?i ?i Ian Gyar ?i Sephir, a c?rei ochi priveau goi la nebunia ce se rotea ?n jurul lor. Dar avea ea dreptate cand spusese c?-i inutil, c?ci sim?ea cu tot trupul cum puterea lui Ian Gyar cre?tea. Mai ales cand auzi atat de clar cuvintele vrajei sale:

  ?Ape ce-a?i n?scut din ape, din izvorul de putere,

  Ridica?i-v? o?tire, ?i-mi fi?i zid de ocrotire.

  Asculta?i a mea porunc? ?i-ataca?i al meu du?man,

  Ce ?ncearc? s? m? duc? la pieire ?i liman.

  Nu l?sa?i a mea dorin?? s? dispar? precum vantul,

  Nu l?sa?i a mea iubire s? se risipeasc?-n crangu-mi,

  Doar permite?i lumii noastre s? ne stea mereu aproape,

  ?n palatu-mi de putere, ?n a mea lume de ape.

  Iar a noastr? uniune, lega?i-o voi ape cu lan?uri,

  S? n-o sparg? nicio roc?, nici un fulger din ?nalturi…

  Face?i ast? fat? dulce s?-mi fie mereu aproape,

  ?n al meu palat de umbre, ?n al meu castel de ape…”

  ?i, ascultand ale lui cuvinte, Sephir c?zu prad? vr?jii. A ei minte deveni tulbure, puterea ?i voin?a o p?r?sir?, iar ea se v?zu dintr-o dat? plutind ?n deriv? pe o ap? neagr? ca smoala. ?i, de?i ochii ei erau larg deschi?i ?i priveau cerul plumburiu, se putea oglindi atat de clar ?n el. Astfel se v?zu ?nl?n?uit? de acel ?arpe, care se ?ncol?cea tot mai mult ?i mai mult ?n jurul ei.

  Apoi, dintr-o dat?, Sephir ?l v?zu plutind deasupra ei. ?i, de?i nu mai sim?i lan?uri strangandu-i trupul ca ?ntr-o menghine, ea totu?i nu se putu mi?ca. La fel nu putu striga ?nnebunit? dup? ajutor, de?i asta-i era inten?ia. Doar ?l privea cu ochii goi cum acel Ian Gyar cobora spre ea tot mai mult ?i mai mult, cum ?i atinse apoi capul ?i-o s?rut?, iar ea nu se ?mpotrivi deloc. Ea doar ?nchise ochii ?i se l?s? prad? uit?rii.

  Astfel ea se afund? tot mai mult ?i mai mult ?n acele ape. Era ?ns? singur?, c?ci ?n acea lume a penumbrelor putea fi doar ea. ?i, ?nconjurat? de jur ?mprejur de ape ?ntunecate, sim?indu-se lipsit? de voin?? ?i putere, f?r? niciun gand ?n capul ei, Sephir se afund? tot mai mult ?i mai mult ?n ap?. ?i, ?n cele din urm?, Sephir ??i surprinse un gand ce-i ?optea abia auzit: ?orice spirit de ap? ?i vant e sortit s? moar?. Asemeni mamei lui Zeal care-a fost ?nghi?it? de ape dup? mu?c?tura unui Vanamar. Atunci a fost Ahi cel care-a ucis-o. ?i, de?i-am crezut c? voi muri ?i eu tot de mana lui, mor ast?zi ucis? de mana celui care-a vrut mai mult decat nemurirea: a vrut-o pe fiica cea mare a lui Boor ?i-a ei putere. Dar… mai bine mor decat s? permit aceast? uniune, c?ci dac-o accept voi r?ni lumea ?i-mi voi r?ni familia. A mea moarte ?n schimb ?i va pune la ad?post, chiar dac? le va sfa?ia inimile.”

  ?i, cu acest gand ?n minte, Sephir observ? o poart? imens? conturandu-se ?n acea ap? mocirloas?. Apoi, dup? ce privi o vreme la ea, cu ochi goi ?i f?r? alte ganduri ?n minte, ?ncepu s? ?noate spre acea poart? care se deschise brusc ?n fa?a ochilor ei, iar dup? ce Sephir trecu prin ea ?i fu ?nghi?it? de bezna din spatele acelei por?i, se ?nchise aceasta cu zgomot, semn c? captivitatea ve?nic? a Sephirei ?ncepuse.

  ***

  Era prea frig ?i ?ntuneric ?n jur, ceva ce Sephirei nu-i fu deloc pe plac. ?n?elegea ?ns? c? nimerise ?n lumea de dincolo, cea ?n care sufletele nu se simt deloc confortabil, c?ci anume acolo ??i pl?tesc datoriile mai vechi fa?? de soart? ?i… p?catele.

  Numai c?, dintr-o dat?, sim?i ceva straniu pe piele: ?magie? Cum poate fi magie aici?” Spuse ea f?r? s? deschid? ochii. Dar, dup? mai multe clipe de lini?te ?n care ?ncercase f?r? rezultat s? ?n?eleag? ce se ?ntampl?, pe dibuite, ea deschise ochii ?i fu atat de mirat? s? vad? c? putea vedea ?n acele ape. De asta ?i se ?ncrunt?, c?ci ea nicicand nu crezuse c? sufletele dup? moarte pot sim?i atat de viu ce se ?ntampla ?n jurul lor a?a cum sim?ea ea ?n acele clipe. ?i avea nu doar un sentiment ?n suflet, ci o mul?ime, ceva ce-i aducea amintiri ?n minte, de?i crezuse c? dup? moarte va ajunge totu?i la Podul Yomna, iar dup? ce-l va trece, va uita totul.

  Numai c?, surpriz?: nici n-ajunse Sephir la podul Yomna ?i nici la u?a Purgatoriului. De asta ?i era confuz?, c?ci ea nicicand nu se a?teptase ca anume a?a ceva s? i se ?ntample dup? moarte. ?i, ca s? ?n?eleag? mai bine ce se ?ntampl?, Sephir se for?? ?i se ridic? ?n picioare ?n acea ap? de?i pan? atunci plutise culcat.

  Astfel, privind ?n jur, nu v?zu decat imensitatea acelei ape ?ntunecate ?i reci. ??i unde sunt?” Se ?ntreb? ?ntr-un final v?zand doar ape. ?S? fie asta calea spre Purgatoriu? Nu, nu cred. B?tranii spun c?-i o cale luminoas? pe de-o parte ?i umbrit? pe de alta, cu copaci seculari de-o parte ?i de alta a drumului ?i c? anume pe acel drum te conduc Samargo, slujitorii lumii de dincolo. Eu ?ns?-s ?n ape ?i nu pe un drum ca cel descris de b?trani. De ce?”

  ?Pentru c? pl?te?ti astfel pentru vechi p?cate!” Auzi ea vocea unei femei ?n jurul ei.

  ?P?cate? Ce fel de p?cate?” ?ntreb? Sephir extrem de mirat? s? aud? o alt? voce acolo. ??i… cine e?ti tu?”

  ?Eu? Sunt Anima. Partea din tine care-?i dore?te iubirea: femeia, cea pe care ai ignorat-o mereu visand la libertate, iar p?catele despre care vorbesc sunt ignorul fericirii, sentimentul frumosului, na?terea viitorului ?i ?mplinirea al?turi de-un Animus.”

  Asta o f?cu pe Sephir s? se ?ncrunte. Apoi privi ?n jur, dar nu v?zu pe nimeni. De asta ?i se ?ntreb?: ?e real? Ce-am auzit? Nu, nu poate fi, c?ci nu v?d pe nimeni aici.”

  ?E pentru c? incon?tientul t?u e ?ntunericul, Sephir,” spuse Anima. ?Acela?i ?ntuneric din aceste ape, cel ?n care ai preferat s? te cufunzi de bun? voie doar ca s? nu accep?i voin?a naturii: uniunea ?i na?terea altor fiin?e.”

  Sephir se ?ncrunt? iar: ?uniune? Cu acel ?arpe? Dar e ?mpotriva legii ca un Spirit ca mine s? fie ?n bra?ele unui ?arpe ca acela. Mai bine mor decat s? accept s?-i fiu so?ie.”

  The story has been illicitly taken; should you find it on Amazon, report the infringement.

  ?Atunci… soarta ??i va da ce-?i dore?ti cel mai mult: ??i va da moartea, c?ci Soarta ?i Natura sunt un tot ?ntreg, iar cel ce-o ignor? nu face decat s? se ?ndrepte spre moarte. La fel se ?ntampl? cu p?s?rile cerului ce zboar? singure ?n ?nalturi, spre soare - cad prad? acelora?i raze de care s-au ?ndr?gostit la nebunie, ignorandu-i pe cei care-i puteau face s? se simt? ?mplini?i; la fel se ?ntampl? cu viet??ile p?mantului - ?i ele mor de nu se ?mpreuneaz?; ?i oamenii mor atunci cand ignor? dorin?a naturii de-a fi ?n pereche; nu vorbesc de copaci care se usuc? lent, dar sigur, doar pentru c-au preferat s? fie singuri pe-un varf de munte.”

  ?Copacii ?ns? se iubesc cu vantul, cel care duce a lor ghind? pan? h?t ?n dep?rtare, dand astfel na?tere altor ml?di?e. ?i, chiar de-s singuri pe acel munte, ei tot sunt folositori p?mantului,” se ?nc?p??an? Sephir s?-?i apere cauza, cea de-a fi singur? mereu ?i liber?.

  Anima ?ns? rase: ?a?a s? fie? Chiar asta crezi, c? copacii singuri dau na?tere altor ml?di?e? Cum r?mane ?ns? cu vantul?”

  ?El… e doar un ajutor.”

  ?Ba nu. Vantul e matca ?n care acea ghind? e p?strat? ?i-i ocrotit? pan? ajunge ?n p?mant. Prin urmare po?i spune c? au fost doi cei care au dat na?tere unei alte ml?di?e: copacul care a f?cut ghinda ?i vantul care a sem?nat-o ?n pantecele p?mantului.”

  ??i totu?i nu ?n?eleg unde ba?i,” spuse Sephir ?ncurcat?.

  ?Doar… vreau s? te ?nv?? o lec?ie,” spuse Anima cu glas blajin.

  ?Lec?ie? Ce fel de lec?ie?” ?i Sephir privi cu aten?ie ?n fa?a ei, crezand c? v?zuse ceva. Era ?ns? doar o iluzie a acelor umbre ce dansau ?n fa?a ei ?i a min?ii ei care se ?nc?p??ana s?-i arate lucruri pe care ea nu se credea ?n stare s? le vad?.

  ?C?-n lumea asta nu putem tr?i singuri, Sephir. C-avem nevoie de cineva al?turi care s? ne fie sprijin. De asta ?i tanjim mereu dup? cineva de?i ne min?im pe noi ?n?ine c? e bine. Dar e mai bine ?n doi, crede-m?. E mai bine atunci cand po?i spune cuiva ce-ai pe suflet, cand po?i s? cau?i alinare ?n bra?ele cuiva cand ?i-i greu sau pur ?i simplu ai nevoie de alinare.”

  ?Dar… eu nu pot iubi,” ?i ochii Sephirei se umplur? de lacrimi, c?ci ea ?ntr-adev?r ?ncercase s? iubeasc?, dar g?si acest lucru imposibil, c?ci pe lang? teama de a-?i pierde libertatea mai era ?i aceea de a r?mane singur? ?ntr-un final dup? ce se va d?rui trup ?i suflet acelei persoane. ?Am ?ncercat ?ns?… nu, nu pot. Numai nu acelui ?arpe.”

  ?Atunci caut?-l pe cel lang? care s? te sim?i protejat?. Caut?-l pe cel care va sparge ghea?a din inima ta ?i va transforma un suflet de piatr? ?ntr-o pas?re alb?, o pas?re a inocen?ei care va zbura mereu doar spre o ?int?: cea a iubirii.”

  Abia atunci ?i revenir? ?n minte Sephirei cuvintele Gaeiei: ?un pu?tan care va deveni b?rbat.”

  ?Nu poate fi,” murmur? ea ?ntr-un final. ?Nu de el mi-a fost dor.”

  ?Ce dac? ai vrut doar s? crezi asta?”

  ?Ba nu. Nu-i a?a. Eu… eu… nu-l pot iubi. E o diferen?? prea mare ?ntre noi… de ani… de ganduri… de…”

  ?Opusurile se atrag, fiic? a lui Boor. ?i, cine ?tie, poate c? ale voastre suflete nu-s atat de diferite pe cat crezi tu: nici ca varst? ?i nici ca ?n?elepciune. Doar gande?te-te la asta ?i cand vei ?n?elege adev?rul ascuns ?n mintea ta vei vedea ?i drumul spre mantuire.” Dup? care Sephir ??i sim?i pleoapele atat de greoaie c? nu-?i mai putu ?ine ochii deschi?i.

  ?Doar un pic,” murmur? ea ?ntr-un final. ??i ?nchid doar un pic, cat s?-mi odihnesc mintea ?i sufletul. Apoi… voi merge mai departe. Da, voi merge…,” ?i ?ntr-un final adormi.

  ***

  Deschizand din nou ochii, Sephirei i se p?ru c? dormise un veac. Numai c? se minun? extrem de mult s? vad? c? nu mai era ?n adancurile acelei ape reci ?i ?ntunecate, ci ?n mijlocul unei p?duri ciudate.

  Da. ?i era stranie acea p?dure: era format? din copaci usca?i ?i desfrunzi?i, ce p?reau ?mpietri?i, c?ci anume usc?ciunea de pe scoar?a lor ?i f?cea s? par? ca manji?i cu noroi care se uscase ?i, din cauza lipsei de umezeal?, cr?pase apoi. Apoi erau umbrele: acelea?i umbre pe care le v?zuse ?n ape. Numai c? acolo, ?n acea p?dure, Sephir le v?zu mai clar. Trupurile doar, c?ci acele umbre n-aveau fe?e. ?i… erau atat de mici acele umbre, de parc? ar fi fost siluete de copii.

  ?Ce-i asta?” Se ?ntreb? Sephir, privind ?n jur ?i v?zand acele umbre peste tot: ascunzandu-se dup? copaci, prin scorburi, printre crengile copacilor sau ie?ind de printre tufi?uri. ??i de ce le v?d? De ce n-au o fa??? De ce-s atat de stranii?” Roiau gandurile ?n capul ei.

  ?Pentru c?-s cei pe care lumea i-a ignorat,” auzi ea vocea unui b?rbat undeva ?n spatele ei. De asta ?i se ?ntoarse ?i privi uimit? ?n jur. Astfel ?i fu dat s? vad? oceanul, ?ntinzandu-se la sute de kilometri ?n zare.

  ?Un ocean?” Se ?ntreb? Sephir ?i mai mirat?, privind ?n dreapta ?i v?zand p?durea uscat?. ?Dar… cum poate aceast? p?dure s? fie uscat?, dac? e atat de mult? ap? lang? ei?”

  ?Pentru c? ei reprezint? doar de?ert?ciunea. Cea uman? ?i cea pe care-o ascundem ?n suflet,” auzi ea venind dinspre Ocean ?i ?n?elese c? vocea pe care-o auzea era anume vocea lui. ?i, tocmai cand voia s? ?ntrebe cum e posibil s? aud? vocea oceanului, acesta ?i spuse: ?eu… sunt Animus, cel care crede ?n nemurire ?i for??. Eu sunt p?rintele care poate fi g?sit ?n orice om ?i de care pare s? asculte ?ntreaga lume.”

  ?Animus? Anima?” Murmur? Sephir ?ncurcat?. ?Dar de ce-i aud pe ei? E ireal.”

  ?Ba-i real la fel precum m? vezi acum ?i m? sim?i,” ?i r?spunse Oceanul. ??i, de fapt, tu ?i eu am fost mult? vreme unul singur, c?ci ambii suntem puternici ?i-am visat la libertate.”

  ?Atunci? De ce-am auzit acea voce mai devreme? Ea mi-a spus c?-i Anima? Cine e ea?”

  ?E femeia, cea care tr?ie?te ?nc? adanc ascuns? ?n tine. La fel precum aceste umbre sunt to?ii copiii pe care i-ai fi putut avea ?n to?i ace?ti ani ?n care ?i-ai renegat natura de femeie. Ei ?ns? s-au ag??at de tine ?i se ?in scai, sperand ca m?car ?ntr-o zi s?-i vezi, fie ?i m?car pe unul. Iar de asta se va ?ntampla, celelalte umbre vor disp?rea, la fel ca aceast? p?dure, care nu-i decat p?durea de?ert?ciunilor tale, a deziluziilor, a temerilor ?i-a regretelor.”

  ?Regrete? Eu… eu n-am regrete!” R?spunse Sephir ?ncurcat?.

  Oceanul surase. ?Desigur c? le ai ?i acele regrete sunt clipele de fericire pe care le-ai pierdut. La fel sunt regrete ?i momentele cand te-ai sim?it singur?, chiar dac? ai crezut c? via?a asta o po?i manevra singur? ?i chiar de-ai crezut c? cerul ?i vastitatea lui ??i erau de ajuns. ?i, de nu m? crezi, o s?-?i ar?t acum c? am dreptate.”

  ?i, dintr-o dat?, Sephir auzi iar acel sunet care o ?nfior?: ?erpii. Privind ?n jur ?i v?zu apropiindu-se de ea de pretutindeni: de printre crengi, coborand pe trunchiurile acelea uscate, de prin scorburi ?i chiar de prin tufi?uri. Anume asta ?i-o f?cu pe Sephir s? se simt? atat de agitat? ?i s? se trag? tot mai mult ?i mai mult ?n spate. Astfel, stand cu spatele la acel Ocean, nu v?zu ale lui valuri ridicandu-se extrem de mult ?n aer, valuri care se sparser? ?n cele din urm? de ??rm, tr?gand ?i corpul ei ?n adancuri.

  ?n adancuri ?ns? fu mai r?u decat pe acel mal printre copacii usca?i, c?ci acei ?erpi pe care ea-i v?zuse apropiindu-se de ea se aflau ?i ?n ap?. Se mi?cau de fapt amenin??tor pe lang? ea, f?cand-o s? se zbat?, c?ci Sephir ?ncerca astfel s? nu le dea ?ansa s? se ?ncol?ceasc? ?n jurul ei a?a cum p?rea c? voiau ei s-o fac?. ?i se uit? ?n jur dup? ajutor cand v?zu c? nu le putea face fa?? singur?. Acolo ?ns? nu era nimeni de partea ei. La fel nu mai auzea nici vocea acelui Animus sau a Animei, iar asta-i provoc? o ?i mai mare nelini?te, ceva ce-o f?cu s? simt? c? n-are deloc aer ?i c-o durea enorm co?ul pieptului.

  ?Pedeapsa divin?,” ?i veni dintr-o dat? Sephirei un gand. ?Abia acum ?mi ?n?eleg gre?eala: am fugit de temeri ?i de-a mea chemare, dar m-am re?ntalnit cu ele la poarta Purgatoriului. Ce deziluzie ?nainte de moarte. Ce dezn?dejde. ?i eu care credeam c? odat? cu moartea devii praf ?i pulbere, ca din pulbere s? rena?ti apoi ?n alt? vie?uitoare.” ?i iar se cutremur? cand sim?i ceva rece ?i lipicios atingandu-i pielea bra?ului: era atingerea unui ?arpe imens pe care, ?ntr-un final, f?r? s?-?i dea seama ?l atinse cu palma.

  Apoi i se f?cu atat de u?or pe suflet. ?i, continuand s? ating? trupul acelui ?arpe, Sephir privi ai lui solzi negri verzui ?n timp ce el pleca de lang? el ca s? se afunde tot mai adanc ?i mai adanc ?n ocean. Dar, de?i ea crezuse c-o va cuprinde dezn?dejdea cand acel nou prieten va disp?rea dintr-o dat? nu fu a?a, c?ci dup? ce doar coada acelui ?arpe se mai z?rea ?notand spre adancuri, Sephir v?zu o lumini?? ?n dep?rtare.

  Pe ea ?ns? asta n-o bucur?. Ci din contr?: se sim?i ?i mai trist? ?i mai dezolat?, crezand c? ?i acela e doar un suflet ca ?i ea ce fusese atras ?n acel ocean de umbre ca s? pl?teasc? pentru ale lui p?cate. Numai c?, dintr-o dat?, v?zu atat de bine chipul acelei lumini ce se apropie de ea: ?l v?zu pe Fenrir, ?notand spre dansa, ?i avand mainile de asemenea ?ntinse spre ea.

  De asta Sephir se cutremur?, c?ci nu ?n?elegea ce dr?covenie de vedenie mai era ?i aceea. Se cutremur? ?ns? ?i mai tare cand sim?i ceva atingandu-i spatele. De asta privi ?n urm?, crezand c?-i un alt ?arpe. Numai c? ?n spatele ei nu era decat Baradar, care-o ?mpingea de la spate, urnind-o ?n cele din urm? din loc ca s? ?noate spre Fenrir ?i cat de repede putea.

  ?i, ?n timp ce ?notau ambii spre Fenrir, Sephir ?l privi pe minikin ?i-l v?zu surazandu-i. De asta ?i surase ?i ea. Dar acel zambet n-ar?ta deloc a ei team?, ci a ei fericire, c?ci era cu adev?rat fericit? s? vad? prieteni dragi sub ape, chiar dac? nu-i cuno?tea pe niciunul atat de bine. A lor prezen?? ?ns? ?i d?dea ?ncredere ?i spunea c? poate nu-i totul pierdut.

  Se cutremur? ?ns? iar, v?zand, ?n spatele lui Baradar, un imens ?arpe negru. ?Nu poate fi!” Strig? ea ?n gandul ei. ?E acel ?arpe, Ian Gyar. Dar… de ce-i el aici? De ce?” N-avu ?ns? timp s? se gandeasc? la asta, c?ci ?n acea clip? Fenrir o prinse ?n bra?e, iar oceanul ?i arunc? pe to?i patru ?n mijlocul acelei p?duri de copaci usca?i.

  Tu?ind ca s?-?i elibereze c?ile respiratorii de ape, Sephir privi ?n jur. Acolo ?ns? nu era niciun ocean ?i asta o mir? nespus. ?Ce-a fost asta?” ?ntreb? ea privind spre dreapta unde ?tia c?-s Fenrir ?i minikinul. Nu-l v?zu ?ns? decat pe Fenrir, avand forma unui imens lup negru, care st?tea fa?? ?n fa?? cu ?arpele Ian Gyar, care ?edea ?ncol?cit pe ?apte nivele ?n acele clipe, sasaindu-i lupului printre din?i:

  ?Tu iar ?mi ?ncurci planurile, lupule! Ceva ce ur?sc al naibii de mult.”

  Fenrir ?ns? doar surase. ?P?cat atunci, c?ci o s? m? vezi mereu se pare. De ce? Pentru simplul fapt c?-mi place s? dau dureri de cap altora.”

  ?Iar mie s? frang gaturile altora,” ?i sasai ?arpele nervos. ?De ce? Pentru c? astfel ?i pedepsesc eu pe cei care ?ncearc? s?-mi ia ce-i al meu, iar tu nu doar c? vrei ceva al meu, ci vrei s?-mi iei anume consoarta. Te asigur ?ns? c-o s-o iei doar peste cadavrul meu.” ?i, dup? ce ?arpele strig? ?nver?unat, iar ecoul vocii lui ?nconjur? p?durea, copacii ?ncepur? s? urle la propriu, v?itandu-se ?i aplecandu-se pan? la p?mant.

  ?Doar atata po?i?” ?i spuse lupul ?n batjocur?.

  ??i se pare pu?in?”

  ?Da. Pentru c? dac? mie unul ca tine ar ?ncerca s? mi-o ia cea pe care-o iubesc, i-a? frange nu doar oasele, dar l-a? ?i jupui de piele. Prin urmare… doar s? urli ca apucatul mi se pare chestie de neto?i.”

  ?Smintitule,” continu? s? strige ?arpele la el, aplecandu-?i mult capul spre el. ?Nici nu ?tii cu cine te pui acuma, c?ci eu sunt…”

  ?…nimeni altul decat un rege b?tran ?i smintit care se crede mire,” i-o ?ntoarse lupul t?ios, dup? care-i arse o lab? peste bot ?arpelui, care ??i sim?i cat de curand creierul z?ng?nindu-i ?n craniu. ??i, data viitoare cand mai nume?ti pe cineva ?consoart?,” asigur?-te mai ?ntai c?-i ?i ea la curent ?i de acord cu asta. ?n caz contrar po?i da peste un lup negru care s?-?i frang? nu doar oasele, dar ?i gatul. Ce zici de asta?”

  ?C-o faci pe de?teptul!” ?i sasai ?arpele printre din?i ?n timp ce se descol?ci. Dup? care ?ncepu a lovi cu coada ?n stanga ?i-n dreapta, ?ncercand s?-l stalceasc? pe lup de-i posibil.

  Numai c? ?ncearc? de prinde lupul dac? po?i, c?ci Fenrir s?rea dintr-o parte ?ntr-alta ferindu-se de lovitura ?arpelui. ?i, ?n timp ce s?lta astfel, radea fericit de parc? s-ar fi jucat s?rind la coard? cu ?arpele.

  Dintr-o dat? ?ns?, cand era mult ?n aer, c?ci coada ?arpelui lovi pe lateral?, m?turand p?mantul, Fenrir auzi strig?tul lui Baradar: ?focul! Folose?te focul!” ?i-i ar?t? cu mana spre copacii desfrunzi?i.

  ?Va fi pl?cerea mea!” Spuse Fenrir de data asta pe-un ton serios, dup? ce se trase mult din calea lui Ian Gyar, f?candu-l pe acela s? se tarasc? ?n cerc. Apoi ?i spuse lui Sephir, telepatic: ?crezi c? po?i s? m? aju?i cu asta?”

  ?Cu ce?” ?l ?ntreb? ea mirat?.

  ?Doar adu-l aici pe Navarro! De ?sta m? ocup eu,” ?i, s?rind asupra ?arpelui, ??i ?nfipse col?ii ?n gatlejul lui, f?candu-l pe acela s? urle ?nfrico??tor.

  Sephir, v?zand c? lucrurile deveneau cat se poate de urate ?i mai ales cand auzi strig?tul lui Fenrir ?n capul ei: ?acum, Sephir! Adu-l acum!” ?nchise ochii ?i, ?ntinzand mainile ?n l?turi cu palmele spre cer, murmur?:

  ?Vino, Navarro, cal al ?nalturilor, cel care aduce puterea cerurilor peste p?mant, ?nte?ind vanturile ?i alimentand totodat? nebunia lumii.” Dar, de?i ea puse toat? dorin?a pe care-o avea ?n suflet ca s?-l aduc? pe Navarro acolo, de?i sim?i vantul cum ??i ?nte?ise suflarea ?n jurul lor, f?cand acei copaci usca?i s? se plece pan? la p?mant, aducand ?i nori negri pe cer, calul nu ap?ru, iar Sephir sim?i c?-i lipse?te puterea de-a continua. De aceea, ?nc? cu ochii ?nchi?i, ?i strig? lui Fenrir: ?Nu, nu-l pot chema.”

  Sim?ind ?ns? miros de fum ?i auzind ?i trosnet de jur ?mprejurul ei, Sephir deschise ochii ?i v?zu p?durea ceea uscat? arzand valv?taie. Dar mai impresionat decat atata fu s? vad? acel imens ?arpe negru ridicat pe a lui groas? coad? cat era el de lung, ?n timp ce lupul st?tea pe al ?arpelui spate cu din?ii ?nfip?i ?n grumazul lui Ian Gyar. De asta ?i se zb?tea ?arpele ?nnebunit: din cauza durerii resim?ite dup? mu?c?tur? ?i a dogoarei focului care-i ardea solzii ?i-l sl?bea de puteri, c?ci fiind un Spirit de ap?, Ian Gyar se sim?ea vulnerabil ?n preajma focului. De aceea ?i voia s? scape de lup: ca s? fug? cat mai departe de acel foc dogoritor.

  Lupul ?ns? p?rea ?nnebunit. De aceea-?i ?nfigea col?ii tot mai adanc ?n grumazul ?arpelui, f?cand totodat? ?i fl?c?rile s? se intensifice, ridicandu-se pan? h?t ?n ?nalturi. Dar, atunci cand ?arpelui ?i reu?i s?-l arunce pe Fenrir de pe spatele lui, iar acela se rostogoli pe p?mant ca?iva metri de lang? el, urland ca apucatul, Ian Gyar transmise ?n jurul lui un fel de pulsa?ii puternice, de parc? ar fi fost cercuri de smoal? care-l ?nconjurau, iar din cauza focului din jur acea smoal? clocotea, stropind pretutindeni cu pic?turi de moarte ?i f?cand ?i p?mantul ?i copacii din jur, cei atin?i de acea smoal? fierbinte, s? strige ?i mai ?nnebuni?i.

  Sephir, v?zand acea nebunie, sim?i c? nu-?i poate lua ochii de la ce vedea ?i nici continua a ei vraj? ca s?-l cheme acolo pe Navarro ?i s? aduc? ?i ploile. Dar, cand sim?i o man? mic? atingandu-i a ei man?, ea privi spre stanga ?i-l v?zu pe minikin lang? ea. Nu-i spuse totu?i nimic: doar ?l privi cu ochi tri?ti, a?a cum o privea ?i el. Apoi, cand surprinse mi?care ?n spatele lui Baradar, privi ?ntr-acolo ?i-l v?zu pe Fenrir, care-?i venise deja ?n fire dup? c?z?tur?, ridicandu-se ?n picioare ?i scuturand puternic din cap ca s?-?i alunge ame?eala.

  Tres?ri ?ns? fata ?i privi iar mirat? la Baradar, cand acesta se ridic? ?n aer. ?i, ajungand la urechea ei, ?i ?opti: ?nu-l l?sa s? te ?nving?, prin?es? a vanturilor. Doar cheam?-l! Cheam? acel cal aici! Cheam?-l cu sufletul ?i nu cu mintea ?i-o s? vezi c? vine.” Apoi iar ?i zambi, dandu-i astfel ?ncredere, iar Sephir, zambind ?i ea, d?du din cap c? ?n?elese.

  Dar nu f?cu Sephir nimic pan? Baradar nu cobor? iar cu picioarele pe p?mant ?i-l v?zu apoi apropiindu-se de copacii cuprin?i de fl?c?ri, c?rora le vorbea ?ntr-o limb? antic?. ?ns?, atat de ciudat c? pan? ?i ea se mir?, Sephir ?n?elese a minikinului ?oapt?:

  ??tiu c? vi-i team? pentru ale voastre suflete,” le spunea Baradar copacilor, ?c? v? teme?i c? ve?i arde pan? la r?d?cini. Dar… ave?i ?ncredere ?n mine ?i suporta?i ni?el, c?ci cat de curand o s? vin? alinarea. ?i, de vom suferi ni?el cu to?ii, atunci acest r?u ce s-a ab?tut asupra noastr? va fi starpit, iar ?n vie?ile noastre va r?s?ri iar soarele.” Iar copacii, to?i pan? la unul, de?i ardeau ?n fl?c?ri, ??i plecar? coroanele ?n fa?a minikinului care de asemenea se ?nchina ?n fa?a lor.

  ?Nu degeaba-i spiritul p?durilor!” Murmur? Sephir ?ncantat?. ?Pan? ?i natura cuprins? de team? ?l ascult?, chiar ?i ?n vreme de r?zboi.” Apoi, sim?ind c?-i timpul, Sephir decise s?-i asculte sfatul lui Baradar ?i s?-l cheme acolo pe Navarro cu sufletul ?i nu cu mintea. De aceea, ?nchise iar ochii, ridic? mainile spre cer, ??i ?nchise poarta min?ii ?i-o deschise pe cea a sufletului. ?i ?n acel moment se ?ncepu urgia: cerul deveni negru ca c?trana, cr?pat pretutindeni de fulgere groase ce c?deau cu zgomot deasupra acelui p?mant, vantul ??i intensific? suflarea pan? la insuportabil de-i f?cu pan? ?i pe Fenrir ?i pe Ian Gyar s? se clatine, ?ncercand cu disperare s?-?i ?in? echilibrul, pe cand Baradar, prins de-o creang? ce ?nc? nu fusese cuprins? de fl?c?ri, se chinuia din r?sputeri s? nu fie luat pe sus.

  ?ntr-un final ?ns? Baradar pierdu lupta cu vantul. ?i, ridicat brusc ?n aer, ?ncepu a fi ?nvartit nebune?te ?n acel carusel de putere. Nu vedea nimic clar ?n jur, de?i avea ochii larg deschi?i, iar din aceast? cauz? sim?i teama strecurandu-i-se ?n suflet, c?ci crezuse c? se terminase a lui via?? acolo.

  Acea nebunie ?ns? nu dur? mult, c?ci, cat de curand, sim?i o b?taie furtunoas? a dou? aripi mari. ?i, privind ?n dreapta sa, de unde sim?ise acea b?taie de aripi, v?zu calul negru al Uraganelor, ?l v?zu pe Navarro, coborand chiar sub el, iar cand calul fu sub acel vartej ?n care era prins Baradar, fuiorul care-l ?nvartea nebune?te ?n interiorul lui pe minikin, sl?bi ?n intensitate ?i-l arunc? astfel pe acesta pe spatele calului. Dup? care, cand Navarro sim?i mana mic? a lui Baradar apucandu-l de coam?, se arunc? spre p?mant cu aripile larg deschise ?n l?turi.

  ?Ai venit!” ?opti Sephir cand sim?i copitele calului atingand p?mantul nu departe de ea. ?i, cand ea deschise ochii, ce erau ?i ei negri ca cerul, o ploaie toren?ial? se sim?i ropoind peste ?mprejurimi, salvand astfel copacii de la acel pr?p?d numit fl?c?ri.

  ?Acum e randul meu,” ??i spuse Fenrir, v?zandu-l pe ?arpe chinuindu-se s? se ?in? pe coad?, c?ci de?i curgea ap? din cer, care ar fi trebuit s? fie sursa lui de putere, era totu?i o ap? care nu-l binecuvanta, tocmai pentru c? era alimentat? de ura Sephirei. Tocmai de aceea ?i nu-l v?zu Ian Gyar pe Fenrir s?rindu-i iar ?n spate ?i mu?cand din aceea?i ran? pe care i-o f?cuse mai ?nainte.

  Dar, vai… ?n acea clip? pielea lui Ian Gyar era acoperit? de ap? care curgea din cer ?i care-l sl?bea pe lup de putere. Chiar ?i a?a Fenrir nu-?i scoase col?ii din grumazul ?arpelui care se zb?tea sub el, decis s?-i sug? pan? ?i ultima pic?tur? de sange. Nici chiar cand focul din el ?n contact cu apa form? o cea?? dens? ?n jur lupul nu se d?du b?tut, iar acel r?cnet, atat al ?arpelui cat ?i al lupului r?nit, se rostogoli ?n zare, ?nfiorand natura.

  Apoi, atat de repede c? era ame?itor de privit, Fenrir ?ncepu s?-?i schimbe trupul din lup ?n om ?i invers. Tocmai de aceea ?i ?ncepu Ian Gyar s? se zbat? mai tare crezand c? era ?ansa s? scape. Dar nu putu, c?ci Fenrir, ?nc?p??anat din fire, se ?nfipse cu unghiile ?n solzii ?arpelui pe care-l r?nea astfel chiar ?i ?n trup uman, iar cand era lup mu?ca ?i mai tare din ran?.

  ?Las?-l!” Auzi el dintr-o dat? strig?tul Sephirei, care ?n?elese c? dac? Fenrir va continua astfel va muri ?mpreun? cu ?arpele. Dar el nu renun?? ?i prefer? s? n-o asculte. De aceea se ?nfurie Sephir ?i-i strig? minkinului: ?ajut?-m?!”

  ?Cu ce?” ?ntreb? acesta extrem de uimit.

  ?Caut? ?n coama lui Navarro. Acolo vei g?si un lan? mic asem?n?tor fraielor. Adu-l ?ncoace.” Iar minikinul, care se afla ?nc? pe spatele calului, bajbai cu mana pe sub coama lui Navarro ?i g?si acolo ceea ce-i spuse Sephir. Dup? care, strangand acel lan? ?n man?, s?ri de pe spatele lui Navarro ?i fugi spre ea.

  ?Prinde!” ?i spuse minikinul cand era la doar un pas de Sephir. Apoi ?i arunc? unul dintre capetele acelui lan? ?n timp ce el ?inea de cel?lalt. Astfel, cand ambele capete fur? bine ?inute de ea ?i minikin, Sephir scoase biciul Cattai de la brau ?i lovi cu el p?mantul, iar ceea ce p?rea s? fie doar un lan? se transform? cat de curand ?ntr-o plas? de lan?uri.

  ?Acum, Navarro!” ?i strig? Sephir calului, iar acesta se apropie ?n fug? de ea. Astfel ea-i prinse cap?tul care-l ?inuse ea de al calului c?p?stru. Dup? care se apropie de minikin ?i lu? cap?tul cel?lalt. Dup? care-i strig? iar lui Navarro. ?Fugi! Spre lup! Acum!” Iar Navarro n-a?tept? mult ?i se ridic? ?n aer, f?cand acea plas? de lan?uri groase s? creasc? tot mai mult ?i mai mult.

  Minikinul ?ns?, v?zand capcana pe care Sephir ?i Navarro o preg?teau, nu st?tu locului. Din contr?: v?zand c? focul de pe copaci nu se stingea ?n ciuda faptului c? ploaia curgea ?iroaie deasupra lor ?i asta din cauza urii lupului care nu ceda, fugi cat de repede putu spre Ian Gyar ?i lup, tot privind ?n sus la Navarro care se ?nvartea deasupra lor, a?teptand momentul prielnic ca s? arunce acea plas? peste ?arpe. De asta ?i-i ?opti calului: ?a?teapt? un pic, Navarro! Te ajut eu cu asta!” Iar cand fu lang? ?arpe, se ridic? brusc ?n aer ?i, ?mbr??i?and lupul de la spate, ?i ?opti ?n ureche: ?acum, Fenrir! Opre?te-te! Las? natura s?-?i fac? treaba ei!” ?i, de parc? acele cuvinte ar fi fost o vraj?, Fenrir d?du drumul ?arpelui, care scoase un urlet ?nfior?tor, iar Fenrir ?i minikinul se rostogolir? de pe spatele lui.

  Abia atunci, cand cei doi se rostogolir? ca?iva metri de lang? ?arpe, Sephir fluier?, iar Navarro d?du drumul acelei plase peste ?arpe. Sim?indu-se captiv, Ian Gyar ?ncepu s? se mi?te ?nver?unat. Dar, dintr-o dat? iar r?cni, cand lan?urile celea ?ncepur? s? ard? ?n timp ce se strangeau tot mai mult ?i mai mult ?n jurul trupului lui. De aceea ?i privi spre Fenrir, care ?edea pe jum?tate culcat lang? Baradar ?i care controla fl?c?rile ce cuprinser? lan?urile. ?i-i spuse: ?blestemat s? fii, lupule negru! S? sim?i mereu focul arzandu-te pe din?untru ?i s? n-ai nicicand parte de ce-?i dore?ti. Mereu s?-?i ia al?ii ce-ai dori s? fie al t?u a?a cum mi-ai f?cut tu mie. Iar tu, Sephir, cea care trebuia s?-mi fii consoart?, s?-nnebune?ti precum vantul ?i cerul care m? ucid acum ?i s? ai parte de-o moarte mai crunt? decat cea pe care-am avut-o eu.”

  Dup? care, un val de ap? fu aruncat asupra ?arpelui de nic?ieri. Astfel fu ?nconjurat ?n secunde de-o cea?? deas? care-i r?ni tot mai mult ?i mai mult trupul, pan? se lichifie la propriu ?i disp?ru ?i el tot sub form? de cea??.

  Abia atunci, cand sim?i c? pericolul disp?ruse, Fenrir sim?i c?-l l?sau puterile ?i se l?s? pe spate. Apoi, complet sleit de puteri, v?zand cerul extrem de negru, ?nchise ochii ?i permise altora s? aib? grij? de el. De asta ?i-i spuse Baradar Sephirei: ?e timpul s? ne ?ntoarcem ?n lumea real?, prin?es?. De nu, fantomele din acest Purgatoriu improvizat de-a ta minte ?i de Ian Gyar vor pune st?panire ?i pe el ?i nicicand nu ne vom putea nici noi ?ntoarce.”

  ?Atunci, ce-i de f?cut?” Murmur? Sephir ?ngrijorat?. ?Singurul care ?tie ie?irea din acest Purgatoriu e Fenrir. El ?ns?…”

  ?Navarro,” auzir? ei ?oapta slab? a lui Fenrir care continua cu ochi ?nchi?i. ?Ai ?ncredere ?n el. Navarro tot ?tie drumul.”

  ?i, f?r? a mai sta mult pe ganduri, sim?ind c? pe Fenrir ?l l?sau puterile, Sephir fluier? iar ?i calul cobor? din ?nalturi unde zburase pan? atunci. Apoi, cand calul era deja pe p?mant, Sephir ?i Baradar ?l ridicar? pe Fenrir de jos ?i-l tarar? spre cal, iar cand el sim?i coama lui Navarro cu palma, Fenrir se apuc? de ea ?i, ?mpins de jos, se aburc? pe spatele lui ?i, culcandu-se cu capul pe al lui grumaz, ?i ?opti: ?e timpul, Navarro. E timpul s? ne ?ntoarcem acas?, prietene.” Dup? care-l b?tu pe grumaz, iar calul, sco?and un nechezat u?or, se ?ndrept? spre ceea ce fusese plaja oceanului ?i porni apoi spre vest, acolo unde ?tia el c? se afla ?i ie?irea din acel Purgatoriu.