Unul dintre cele mai frumoase ?i mai pline de mistere locuri din lume era anume P?durea Tenebre. De ce? Pentru c? anume acolo misterul putea fi ?ntalnit pretutindeni: ?n apa de un negru ?ntunecat al raului, care curgea cand ?ncet cand repede la vale, sp?land pan? la un alb pur al pietrelor margini col?uroase; pe trunchiurile copacilor seculari, dar ?i ?n ale lor coroane, ascunzandu-se sub form? de mici vie?uitoare printre crengi sau prin frunzi?uri, ceva ce d?dea naturii un farmec aparte, f?cand-o extrem de calm? ?i inspirand ?ncredere. Totodat?, acel farmec ?i mister se putea ?ntalni ?i ?n aer sau printre tufi?uri, acolo unde domnea partea s?lbatic? a p?durii, cea de temut, cea care avea ochi s? vad? prada ?i urechi s?-i asculte ?oapta. Tocmai de aceea ?i mai era cunoscut? acea p?dure drept locul capcanelor ascunse.

  Dar, de?i acel loc ?i speria pe mul?i dintre c?l?tori, P?durea Tenebre p?rea s? fie totu?i locul care nu-i speria pe Siari. Din contr?: ace?tia considerau p?durea a lor cas?, al lor s?la? ocrotitor, tocmai datorit? acelei spaime inspirate de copacii schimb?tori, cei care-i ?ineau pe curio?i la distan??, f?r? s? ?tie de fapt c? se ?nchiseser? singuri ?ntr-o temni?? verde, spiona?i de pretutindeni de ochii r?i, tocmai acei ochi ai r?ului de care ?ncercau s? se ascund?.

  Ei ?ns? nu erau con?tien?i de asta ?i nicicand nu v?zuser? cu ochii lor nimic care s?-i sperie. Din contr? lor li se p?rea c? acel loc ?i fere?te de rele ?i asta se ?ntampla din cauza acelei pieli?i albe care le era pus? pe ochii ra?iunii, o pieli?? asemeni celei v?zute pe ochii Yātrīkarelor, c?ci poporul prin?esei Curse, chiar dac? fusese scutit de suferin?a c?ut?rii eterne a?a cum se ?ntampla cu Fecioarele Demonice care trebuiau s? caute mai mereu victime din care s? fac? solda?i ai armatei r?ului, era totu?i sortit s? poarte ve?nic povara blestemului pe umeri, acela?i blestem care-i orbea ?i care-l ascundea pe r?u de ei.

  Cu toate acestea ?ns?, instinctul lor r?mase mereu treaz. ?i, de apa raului Maranam devenea tulbure, ei ?tiau c? vremuri grele se apropie, iar de boarea de aer care-i ?nconjura era cald? atunci se sim?eau la ad?post. De aceea ?i preferau s? se ?ncread? ?n acel instinct decat s? cread? ?n ceea ce vedeau, c?ci ajunser? s? g?seasc? ?n?el?tor pan? ?i jocul vantului zburdalnic ce dansa printre pletele copacilor, acela?i vant care putea deveni dintr-o dat? extrem de rece ?i t?ios de te p?trundea pan? la oase.

  ?i aveau de ce se teme Siarii de vantul rece pe timp de noapte, c?ci, nu odat? auziser? din b?trani c? dac? te prinde noaptea cu vant rece pe drum, mai ales cand e?ti singur, atunci po?i fi pierdut. De ce pierdut? Tocmai pentru c? atunci cand e?ti singur, cand e ?ntuneric pretutindeni ?i bate ?i-un vant rece, auzi lucruri. Apoi vezi lucrurile acelea, atat de clar c? te ?nfiori. ?i anume acele lucruri pe care le auzi ?i le vezi te fac s? vrei ?i s? fugi. Numai c?, cat de curand, ??i dai seama c? n-ai unde fugi, c?ci pe lang? p?durea ceea frumoas? ?i blestemat? te cuprind ?i ganduri rele, emo?iile negative-?i stau ?n gat, iar tu te prinzi cu sora team? de man? ?i ?ncepi s? tremuri ca varga.

  Toate acestea ?ns? sunt trucurile p?durii, cea care ?ncearc? s? se apere de rele, c?ci tu acolo, ?n desi?urile ei umbroase ?i pe timp de noapte, nu e?ti decat un intrus, cineva care-i vrea r?ul, de aceea ?i se ap?r? s?rmana natur? cum poate. ?i, acea natur?, ca s? fie sigur? c? nu d? gre?, ?ncepe s? te fac? s? sim?i atat de bine ?n suflet dorin?a de via??. Ba chiar o sim?i cum clocote?te ?n tine ?i tocmai de aceea cau?i cu disperare o porti?? de sc?pare, o potec? pe care s? fugi cat de repede po?i spre un ascunzi? ceva ?i s? stai ascuns acolo pan? iar vin zorii. Numai c?… acolo nu-i loc care s? te ocroteasc? pe tine, c?ci anume acolo se afl? bestiile p?durii: Vanamarii.

  Cine-s Vanamarii? Ei bine, nimeni al?ii decat slujitorii Mā?s?ar Kēlaksi, cei n?scu?i din dorin?a lumii de-a da na?tere la noi suflete indiferent de-s acelea de partea binelui sau al r?ului. ?i tocmai din cauza c? erau ei influien?a?i din ?ndep?rtatul Mā?s?ar Kēlaksi ?i tr?iau ?n adancurile umbroase ale P?durii Tenebre, acolo unde e ?ns??i inima ?i sufletul naturii, care nu erau ?ns? vii, ci cumva ?mpietrite, asemeni sufletului c?l?torului care se v?zu prins ?n mraja magiei negre ?i-a nop?ii care ?nghite tot ce ?ntalne?te ?n cale.

  Tocmai de aceea, tocmai pentru c? tr?iau mai tot timpul ascun?i, lumea ?i ?ncepu s? cread? c? Vanamarii nu-s decat o legend?. Dar chiar ?i a?a, zvonurile cum c? ei ??i f?ceau de cap ?n adancul acelei p?duri se r?spandiser? cu repeziciune, iar ei ajunser? din simpli sanitari ai p?durii slujitori ai r?ului, cei care se ?nchinau lui Tenebre, care f?cuse cumva pact cu natura dandu-i astfel ?ansa s? creasc? cum poate, dar s?-i fie totu?i de partea ei ?n toate. De aceea ?i se sim?eau adesea spiritele rele dansand nebune?te prin acea p?dure, tocmai pentru c? atat natura, cat ?i Tenebre-?i puteau face astfel de cap. ?i, cand asta se ?ntampla, cand magia neagr? punea totu?i st?panire pe natura care se dezl?n?uia, vantul din jur ?ncepea s? sufle n?prasnic, privirea copacilor devenea rece ?i p?trunz?toare, pandind tot ce trecea prin fa?a ochilor ei, acei ochi care ap?reau pretutindeni pe trunchiurile copacilor, p?zind astfel ?i acele locuri de cei ce ?ncercau s? stea ?n calea vie?ii ?i a nebuniei ei.

  Numai c? acolo nu erau doar ochii naturii, ci ?i ai fiarelor, acele bestii ce se retr?seser? cu multe sute de ani ?n urm? ?n adancurile p?durii fiind mult prea ?nsetate de sange, dar totu?i dornice s? stea la ad?postul umbrei atunci cand ucideau. De aceea, de-?i doreau ele victime, trebuiau s? fie atente la fiecare mi?care, c?ci doar astfel ??i ogoiau dorul de-a ucide ?i setea de moarte.

  Gre?iser? ?ns? f?cand asta acele bestii, c?ci atunci cand se retraser? ?i ?ncepur? a ucide pe ascuns, cumva din umbr?, f?cur? ca zvonurile despre Vanamari s? se intensifice, iar oamenii s? se team?, c?ci mul?i dintre cei ce se ?ncumetaser? totu?i s? pun? piciorul ?n acea p?dure, nicicand nu se mai ?ntorseser? s? povesteasc? ce-i ?n adancurile ei. Tocmai de aceea ?i P?durea Tenebre ajunse cu adev?rat s?lbatic?, pentru c? era neumblat? de picior de om, pentru c? nu v?zuse de secole securea ?i nici nu sim?ise mu?c?tura ei pe trunchiuri sau ml?di?e, iar din aceast? cauz? p?durea fu capabil? s? ascund? capcane pretutindeni, pan? ?i pe acele poteci ce fuseser? odat? practicabile ?i atat de sigure pentru om.

  Acum ?ns? erau variate capcane ?n acea p?dure. Multe dintre ele erau ?ns? ascunse ?i nu atat de periculoase, precum acela de-a te speria de cine ?tie ce animal ap?rut de nic?ieri ?n fa?a ta datorit? tufi?urilor dese ?i-a locurilor umbroase. R?maneau ?ns? cele cu adev?rat periculoase, precum s?-ntalne?ti ?n calea ta col?urile noduroase ale pietrelor ascunse sub mu?chi verde sau alte ierburi, din cele care t?iau piciorul pan? la sange, iar asta atr?gea dup? sine cel mai mare pericol al P?durii Tenebre: Vanamarii.

  Odat? copiii prefera?i ai p?durilor, datorit? faptului c? ucideau doar animalele r?nite, Vanamarii fuseser? de asemenea considera?i veriga puternic? a naturii. Dar, dup? ce-au fost vr?ji?i de Yātrīkare ?i transforma?i ?n animale de prad?, ace?tia au devenit spaima ?ntregii regiuni. ?i erau cu adev?rat bestii, c?ci puteau sim?i mirosul sangelui de la kilometri distan??. Tocmai de aceea, cel r?nit ?i prins ?n capcana acelei p?duri n-avea nici cea mai mic? ?ans? s? scape cu via??. Nici dac? ar fi g?sit puterea s? se urce ?ntr-un copac, c?ci Vanamarii erau totu?i lupi speciali, c-o putere impresionant?, o putere dat? de ochii lor acoperi?i de aceea?i pieli?? alb? ca a Yātrīkarelor, care vedeau pretutindeni, chiar ?i prin frunzi?ul des sau ?n locuri ascunse. De asemenea aveau ?i puterea de-a ?desfrunzi” copacii tot datorit? acelor ochi speciali. Astfel, cel ascuns printre crengile copacilor ?i care se credea la ad?postul frunzi?ului se vedea descoperit ?n secunde fiind astfel pus pe-un platou de argint ?n fa?a ?degust?torilor.”

  ?i, v?zandu-se descoperit?, ?gustarea” Vanamarilor ?ncepea s? tremure ca varga ?n timp ce-i vedea pe ace?tia ar?tandu-?i col?ii manji?i cu sange de la vechile festine. De aceea, v?zand acel ranjet diabolic pe fa?a lupilor Vanamar, victima sim?ea cum ?i ?nghe?a sangele ?n vene, cum p?rul i se f?cea m?ciuc? ?i cum i se oprea ?i inima s? mai bat? ?n piept, ?n timp ce bestiile p?durii se apropiau ?ncet-?ncet de copacul ?n care st?tea aceasta ascuns?. Apoi inima ?ncepea s?-i bat? nebune?te ?n piept ?i sim?ea ?i pulsa?ii stra?nice ?n urechi cand vedea unul sau doi dintre acei lupi urcandu-se pe trunchiul copacului de parc? ar fi mers pe loc drept, iar cand ajungeau sus, printre crengi, mergeau pe ele cu atata u?urin?? de parc? ar fi fost feline, f?candu-l pe s?rmanul om prins la ananghie s? se trag? tot mai ?n spate ?i mai ?n spate pan? se dezechilibra ?i c?dea sau pan? craca pe care ?edea nu se rupea la propriu ?i c?dea astfel cu tot cu crac? chiar ?n fa?a celorlal?i Vanamari care a?teptau cumin?i la poalele copacului.

  Urma apoi ?van?toarea” de jos, c?ci, imediat ce victima-?i auzea toate oscioarele pocnind dup? c?z?tur? ?i-?i venea cat de cat ?n fire, privea ?n fa?? ?i vedea ceva cu adev?rat impresionant: col?ii lupilor, care-o ?nconjurar? de pretutindeni, cl?n??nind atat de aproape de fa?a ei. Anume din aceast? cauz? tremura s?rmana victim? ca naiba ?i-?i d?dea ?n sfar?it seama c? n-are unde s? fug?, c?ci moartea f?cuse deja pact cu Vanamarii, iar pre?ul fusese trupul ei. De aceea ?i ?nchidea apoi ochii ?i devenea prad?, una savurat? de sus, ?n timp ce acele bestii st?teau cu capul ?n jos ca liliecii, c?ci Vanamarii aveau de asemenea aceast? caracteristic? ?i putere ?n al lor sange.

  Dar nu doar asta era cu adev?rat impresionant la ace?ti lupi, ci ?i faptul c? nu vanau niciodat? singuri. ?i, chiar dac? lor li se p?rea c?-i ceva ?tiut doar de ei, era de asemenea ceva ?tiut ?i de Siari, care nu odat?-i ?ntalniser? ?n p?dure. Numai c? era atat de ciudat, c?ci de fiecare dat? cand se privir? ?n ochi cu lupii nicicand nu fuseser? ataca?i. Doar ?i v?zur? ?n grupuri de cate trei sau patru indivizi minim colindand p?durea ?n c?utarea pr?zii. Chiar ?i a?a ?tiau cu to?ii c? Vanamarii nu vanau niciodat? din cauza foamei, ci din cauza pl?cerii boln?vicioase de-a sim?i sange, mana?i astfel de un instinct s?lbatic pe care-l aveau ?n dar de la natur? ?nc? de la ?nceputurile lumii, cand ?tiau ce ?nseamn? frica ?i foamea ?i cand ?tiau c? trebuie s? vaneze de vor s? tr?iasc?.

  De aceea ?i vanau chiar ?i dup? ce ?ncetar? a mai sim?i foamea: pentru a p?stra viu acel instinct din interiorul lor. Astfel nu-?i pierdeau abilit??ile impresionante de-a sim?i victimile de la kilometri distan?? ?i de asemenea ?i darul de-a nu muri nicicand.

  ***

  ?Simt Vanamarii prin preajm?,” spuse dintr-o dat? Yellen, aproape ?n ?oapt?. ?i, f?r? s? se opreasc?, c?ci ?naintau ?n acele momente ?n ?ir indian pe un drum pietros, plin de pericole, privi ?n jur.

  Dar de?i ?oapta ei fusese auzit? de Samaya, care se afla la doar un pas ?n urma ei, Yellen n-auzi r?spuns de la ea. De aceea, ?n timp ce continua s? avanseze, privi spre tan?ra lupoiac? ?i-o v?zu privind ?ngrijorat? acele locuri, ?n special desi?urile, de unde sim?ea c? se apropie pericolul de ei, cu fiecare pas pe care-l d?deau ?n fa?? ?i asta din cauza c? ici ?i colo ?n desi?urile celea ?ntunecate se vedeau ochii bestiilor sclipind ?n noapte.

  ??i ai dreptate,” ?i spuse Bestla lui Yellen, privind ?i ea ?n jur. Apoi, ??i f?cu loc printre cei din fa?a ei, c?ci era la vreo ca?iva oameni distan?? de fete, ?i ajunse cat de curand lang? ele. ?i, mergand ?ntr-un pas cu Samaya, privi ?i ea ?n aceea?i direc?ie. ?De altfel cred c? nu doar se simt ace?ti tic?lo?i, dar ?i putem ?i mirosi. Nu de alta, dar mie al lor miros puturos ?ncepe s?-mi dea dureri de cap. ?i… uite-i ?n stanga noastr?,” spuse Bestla, ar?tand cu capul spre p?dure unde se v?zu destul de bine silueta unui Vanamar.

  Samaya ?ns? se cutremur? v?zand acea bestie. Apoi spuse ?nfrigurat?. ?Lupii. Ace?ti lupi sunt ?i ei aici.”

  Bestla ?ns? ?i spuse ?n glum?: ?nu ?n?eleg de ce te temi de ei. Pan? la urm? nu-s decat lupi, din aceea?i clas? de fiare din care face parte ?i a noastr? prin?es?,” ?i, ?n timp ce spuse acele cuvinte, continu? s? se joace cu o mic? s?geat?, de m?rimea s?ge?ii de dart, o s?geat? pe care-o luase din tolba pe care-o avea la spate. ?i-o scoase ea din tolb? f?r? m?car s-o ating?: doar ??i duse mana deasupra deschiz?turii tolbei, iar cand o u?oar? boare de energie ?i ie?i din buricele degetelor, s?geata ?a?ni din tolb? drept ?ntre degetele ei.

  ?Poate ?i ai dreptate, Bestla, c?-s ?ntr-adev?r lupi. Dar sunt totu?i neobi?nui?i,” ?i Yellen se opri locului ?i privi atent spre desi?ul unde v?zuser? primul lup. ?i, cat de curand dup? aceasta, de-a lungul acelei poteci, v?zur? ap?rand al?i Vanamari. Dar ei doar se ar?tau lor ?i nimic mai mult. De asta li se p?ru fetelor ciudat? ac?iunea lor. ?De parc? ar a?tepta ceva,” ad?ug? Yellen.

  ?La sigur. Dar nu ?n?eleg ce ?i de ce-au venit aici, dar nu atac?, de?i-s sute probabil. De aceea zic s?-i ?ncerc?m ?i s? vedem ce le poate pielea.” Dup? care, luand o pozi?ie de atac, Bestla vru s? arunce s?geata ceea mic? spre lupi. Mana ei fu prins? ?ns? ?nainte s? elibereze s?geata. De aceea ?i privi Bestla furioas? ?n urm? ?i spuse: ?bunicule, nu-i cinstit!”

  ?Iar tu nu fii nes?buit?, Bestla. Mai ales ?ntr-un loc necunoscut ?n care n-ai habar la ce s? te a?tep?i.”

  ?De aceea ?i m? preg?team s? arunc s?geata, pentru c? voiam s? v?d ce-au s? fac? Vanamarii dup? asta. Plus la asta: ?tii ?i tu prea bine efectul acestei s?ge?i. E ca bumerangul - se rote?te ?n cercuri pan? ucide ?i ultima victim?. Abia atunci se ?ntoarce la a sa st?pan?. Prin urmare, de-o arunc spre ei, o s?-?i fac? treaba, iar noi vom fi ?n siguran??.”

  ?Ori ?n ?i mai mare pericol. Plus la asta: nu uita c? aici magia noastr? e inutil?, c?ci aceste locuri sunt controlate de Tenebre, iar ace?ti lupi de Yātrīkare. Prin urmare p?durea se ?nchin? lor ?i nu nou?, cei considera?i intru?i ?n aceste locuri ?i cei care vor trebui uci?i de ne b?g?m nasul unde nu ne fierbe oala. De aceea, de nu vrei s?-?i ?nceap? festinul cu tine, fii fat? cuminte ?i ascult?toare, Bestla.”

  ?Dac? zici!” Bomb?ni Bestla, stramband din nas. Dup? care arunc? a ei mic? s?geat? ?napoi ?n tolb?.

  Samaya ?ns? privi atent la Island, de?i privise pan? atunci la Vanamari. Astfel Island putu vedea c? tan?ra era cu adev?rat ?ngrijorat?. Mai ales cand ea-i spuse: ??i? Ce-ar trebui s? facem, unchiule Island?”

  ?S? mergem ?n camp deschis!” Apoi Island se ?ntoarse spre unul din ajutorii lui Nathaniel, un tan?r de aceea?i varst? cu el pe numele s?u Mago, de?i n-avea pic de putere magic? ?n el, c?ruia-i spuse: ??n camp deschis Vanamarii sunt slabi, mai ales f?r? influen?a p?durii ?i-a lui Tenebre. De aceea zic s? ne ?ncerc?m norocul undeva pe-aproape.”

  Mago ?ns? ar?t? preocupat, ceva ce-i atrase aten?ia Titanului, care se uit? insistent la tan?r cat acesta-i spuse: ??n?eleg la ce v? referi?i, Titane Island, numai c? cel mai apropiat camp e ?n partea pe care-am l?sat-o ?n spate. ?ncoace mai este unul, dar e la dou? zile distan?? de noi, de mers pe jos. De aceea, chiar ?i dac? facem noi popasuri scurte c-a s? ajungem acolo cat mai curand, nu ?tim dac-o s? fim ?n siguran??, c?ci cine ?tie cand o s?-i treac? prin minte lui Tenebre ?i Yātrīkarelor s? ne atace.”

  ?Ba n-au s? atace,” spuse Island cu ?ncredere. ?A?teapt? ele ceva. Ce anume nu-?i pot spune. Dar… sunt sigur c?-s cu ochii pe voi de parc? a?i avea ceva de mare trebuin?? lor,” ?i, spunand asta, Titanul se uit? cu aten?ie ?n jur, ?n special la fe?ele Siarilor care mergeau t?cu?i ?i posomora?i ?n urma lor, c?ci fuseser? iar for?a?i s?-?i p?r?seasc? casa ?i asta cand primir? iar str?ini printre ei, ceva ce ?ncercaser? s? evite atata amar de vreme. Dar, de?i vedea asta clar ?n ochii lor, Island nu atrase prea mult? aten?ie acestui fapt, c?ci le ?n?elegea preocuparea. El ?ns? era ?i mai preocupat pentru soarta lor. De aceea ?i c?uta ceva cu ?nfrigurare printre ei: ca s? poate ?n?elege ce doreau Tenebre ?i Yātrīkarele cu atata ardoare de la s?rmanii oameni.

  ?i, dintr-o dat?, ochii s?i se oprir? asupra lui Yellen care privea ?n continuare lupii. Numai c?, cand sim?i privirea lui Island a?intit? asupra ei, ??i ?ntoarse capul spre el ?i-l privi pentru cateva clipe. Dup? care-i ?ntoarse spatele ?i merse s? ajute una dintre femeile care era nu departe de ei s?-?i scoat? povara de pe umeri ca s? se odihneasc? cat ei vor sta locului.

  Dar, chiar dac? fata-?i ascunse astfel privirea de Island, el tot aflase ce-?i dorise: secretul Siarilor ?i motivul Yātrīkarelor de-ai urm?ri ?ndeaproape cu ajutorul Vanamarilor. ?i, cutremurandu-se dintr-o dat? ?n?elegand acel adev?r, ??i spuse ?n gand: ?O Yātrīkar? oarb? printre Siari!”

  Tres?ri ?ns? Titanul cand o v?zu pe Samaya privindu-l ?int?: asta ?nsemna c?-i auzise gandurile, de?i el vruse s? le ?in? secrete. ?i, ?n?elegand parc? ce-avea tan?ra de gand, d?du din cap c? nu ?i vru s-o apuce de man? ca s-o opreasc?, dar nu-i reu?i, c?ci Bestla se interpuse ?n calea lui, privindu-l insistent pe sub sprancene. Ba chiar ?i-i spuse: ?ce pui la cale?” Numai c? Island ?nghi?i ?n sec ?i-?i p?str? ideile pentru el.

  Samaya ?ns?, dup? ce citi gandurile Titanului Ghe?ii, se apropie de Yellen. ?i, de?i copila era a?ezat? ?n pirostrii, cu spatele la ea, ?n timp ce-o ajuta pe acea s?rman? femeie, Samaya nu-i spuse nimic: doar o ?n?f?c? de man? ?i-o trase dup? ea spre un mic parau v?zut nu departe de ele.

  Ac?iunea tinerei lupoaice ?i mir? extrem de mult pe Siari care ?ncepur? a se ?u?oti ?ntre ei, speria?i ?i ?ngrijora?i, ?ntrebandu-se ce se ?ntampla. Island ?ns? se ?ntoarse spre ei ?i le spuse cu glas blajin: ?nu v? face?i griji! N-o s?-i fac? niciun r?u. Doar… trebuie s? verifice ceva, iar pan? ele se ?ntorc noi o s? facem un scurt popas.” Apoi le f?cu cu capul lui Mago ?i Malon, al doilea ajutor al lui Nathaniel, iar aceia d?dur? vestea tuturor, c?ci ?irul era lung ?i posibil nu to?i auzir? vorba lui Island.

  ??i totu?i mi se pare suspect!” Murmur? Bestla ?nc? privindu-?i ?int? bunicule. ?Iar dup? mutra ta v?d c? a?a e, c?ci ?ncerci s-o faci pe prostul doar ca s? nu-mi spui ce se ?ntampl?. Plus la asta: tot cred c? tu e?ti de vin? pentru c? lupoaica mea ?i-a ie?it din fire. Deci: ce se ?ntampl??” Insist? Bestla.

  Island ?ns? doar o privi cu aten?ie ?n ochii ?i-i spuse telepatic: ?de vrei s? afli, urmeaz?-le pe fete! De la mine n-afli niciun cuvant.”

  ?Hm, ?i ne mai numim familie! Ce dezam?gire!” Bomb?ni Bestla, pref?candu-se sup?rat?, dup? care-i ?ntoarse spatele lui Island ?i gr?bi pasul spre cele dou? tinere care erau deja destul de departe de ei.

  Island ?ns? nu privi dup? a sa nepoat? sau dup? fete, ci cu aten?ie la Vanamari, care p?reau s?-?i fi schimbat planul. Dar nu ?n?elegea el ce anume aveau ei ?n minte. Doar ?i v?zu strangand randurile ?i venind mai aproape de ei, privindu-i cu aten?ie de parc? ar fi vrut s? se asigure c? n-o s? le scape nicidecum prada din gheare.

  ***

  ??ncotro, Samaya? Unde m? duci?” ?ncerc? s? se ?mpotriveasc? Yellen. Doar c? trebui s? fie atent? ca s? nu se duc? de-a berbeleacul, c?ci tocmai coborau o pant? abrupt?, iar Samayei p?rea s? nu-i pese de asta, ci doar s? se gr?beasc? undeva. De aceea, cand piciorul ?i alunec?, se apuc? cu ambele maini de bra?ul Samayei c?utand sprijin.

  Tan?ra lupoiac? ?ns? nu d?du prea mare importan?? acestui fapt, ci-?i gr?bi pasul spre micul parau spre care se ?ndreptaser? pan? atunci. Abia cand fur? lang? apa ce p?rea de culoare verde din cauza frunzelor c?zute din bel?ug peste ape, se opri ?i, dup? ce privi cu aten?ie ?n jur, dar nu g?si nimic straniu acolo, se uit? adanc ?n ochii lui Yellen ?i spuse:

  ?Cat de multe ?tii despre tine, Yellen?”

  Aceast? ?ntrebare o mir? extrem de mult pe adolescent?, care-o privi crucit?, c?ci la sigur nu ?n?elegea la ce se referise aceasta. ?Despre mine?” ?ntreb? Yellen ?ntr-un final cand se putu dezmetici un pic. ?Nu prea multe. ?i… de-mi pui astfel de ?ntreb?ri e pentru c?-s sigur? c? Nathaniel ?i-a spus istoria mea. C? nu-s din tab?ra Siarilor ?i c? m-au g?sit ?n p?dure, ?n partea ceea de care Siarii se tem ca de moarte. ?n rest… nu ?tiu nimic.”

  ?A ta minte poate,” auzir? ele glasul Bestlei nu departe de ele. ?i, cand ambele o privir?, o v?zur? terminand deja de coborat aceea?i pant? abrupt? pe care coborar? ?i ele ?i venind ?i ea spre parau. Dar, v?zand c? cele dou? o privesc confuze, Bestla surase ?i decise s? le explice sensul celor spuse de ea: ?m? refer la faptul c? poate c? a ta minte nu-i con?tient? de adev?rul na?terii tale, c?ci erai prea mic? cand ?i s-a ?ntamplat ce ?i s-a ?ntamplat ?i apoi p?rin?ii lui Nathaniel te-au g?sit ?i te-au adoptat. Chiar ?i a?a ochii t?i nu mint. La fel ca ?i al t?u suflet care p?streaz? adanc ascuns ?n el adev?rul.”

  ?La ce anume se refer? ea, Samaya? Despre care adev?r anume…,” se balbai Yellen privind atent la Samaya care n-o sc?pa din priviri pe Bestla.

  ?La adev?rul despre moartea p?rin?ilor t?i,” r?spunse tan?ra lupoiac? ?ntr-un final. ?Cel pe care l-am v?zut atunci cand eu ?i Nathaniel am fost la Cascada Licuricilor, ?nainte ca tata ?i restul s? vin? ?n tab?r?.” Apoi Samaya se uit? atent ?n ochii lui Yellen care era ?i mai confuz? decat ?nainte. ?Vorbesc despre ale tale amintiri, Yellen, c?ci… poate tu nu ?tii, dar eu am puterea s? citesc ganduri ?i amintiri. De aceea cred c? vom afla adev?rul pe care-l ascunzi citindu-te ca pe-o carte deschis? anume aici. Doar a?a te putem salva ?i-i salva ?i pe Siari.”

  Aceste cuvinte o f?cur? pe Yellen s? se agite. ?Dar… eu n-ascund nimic, Samaya. Jur. Eu doar…,” v?zand ?ns? c? ochii Samayei nu mint ?i mai ales c-o privea c-o oarecare ?ndarjire ?n?elese totu?i c? ceea ce spunea Samaya c? v?zuse ?n amintirile ei era ceva care-i putea pune pe to?i ?n pericol, iar ea cu siguran?? nu-?i dorea asta. De aceea ?i privi cu aten?ie atat la Samaya, cat ?i la Bestla ?i ?ntreb?: ??i, de accept s? facem asta, s? m? citi?i ca pe-o carte deschis?, ce anume spera?i s? afla?i?”

  ??i-am zis deja: adev?rul,” ?i r?spunse Bestla. ?Cel ascuns adanc ?n a noastr? minte ?i suflet. De fapt, Yellen, poate ?i nu sunte?i la curent, dar mintea ?i sufletul nostru sunt ca un ulcior, unul ?n care noi ascundem imagini din timpurile tr?ite ?n trecutul acestei vie?i ?i chiar ?i ?n alt? via??, c?ci, chiar dac? nu suntem con?tien?i de asta, ale noastre experien?e trecute nu dispar nicicand. Ele doar se ?ascund” ?n ulciorul sufletului nostru ?i a?teapt? s? fie descoperite mai apoi. Revelate lumii. Pentru asta ?i-au ap?rut magii de tipul Samayei, cei care pot citi acele ganduri ascunse.”

  ?Atunci, ceea ce voi vre?i s? afla?i, e ceea ce-am tr?it ?n alt? via??, am dreptate?”

  ?Nu numai, c?ci ?n via?a asta se pare c? tot ai datorii fa?? de cineva, c?ci nu degeaba Vanamarii, Yātrīkarele ?i Tenebre sunt dup? Siari. Dar cred c?-s dup? ei anume din cauza ta, c?ci ?n acele amintiri, cand p?rin?ii t?i adev?ra?i au fost uci?i, le-am v?zut ?i pe ele acolo.”

  ?Pe Yātrīkare?” ?ntreb? Yellen extrem de mirat?, iar Samaya d?du din cap c? da. ?Dar… de ce?”

  ?Asta e ceea ce vrem s? afl?m: de ce,” spuse Samaya cu glas blajin de data asta. Dup? aceea se apropie de fat? ?i-i puse ambele maini pe umeri: ?nu te teme, Yellen, noi nu-?i vom face niciun r?u ?i nici nu vrem s? afl?m acel adev?r ca s? te judec?m sau s?-?i facem r?u pentru asta. Doar vrem s?-?i salv?m fratele ?i poporul. ?i… totodat? s? ne salv?m pe to?i, c?ci… simt atat de aproape pericolul ?i moartea.”

  ??i col?ii Vanamarilor!” Spuse Bestla ?ntr-o doar?. Dar, de?i vruse cumva s? desting? pu?in atmosfera, Samaya o privi cu repro?. ?Doar… am zis-o ?i eu a?a. F?r? sup?rare.”

  Fetele ?ns? nu-i mai spuser? nimic. Doar se privir? ?n ochi ?i Yellen ?ntreb?: ??i… cum vre?i s? face?i asta? S? citi?i ale mele amintiri m? refer.”

  ?Simplu: reflectandu-le pe ape,” dup? care Samaya scoase un mic cub pe care-l avea ascuns ?ntr-un s?cule? ce-l ?inea prins de cing?toare. ?i, cand deschise a ei palm?, Yellen putu vedea atat de bine acel mic cub ce p?rea s? fie de sticl?.

  Anume acel cub o f?cu pe Yellen s?-l priveasc? atent, c?ci era cu adev?rat impresionant de privit, c?ci nu era de sticl? a?a cum crezuse ea la ?nceput, ci din lemn ?lefuit, care fusese apoi acoperit de faimoasa gelatin? a Bestlei, care-i d?dea ?i acel vid ?ca fiind f?cut din sticl?.” Apoi, luandu-l ?n man?, Yellen ?ncepu s?-l cerceteze pe toate fe?ele, ?ntreband extrem de mirat?: ?dar asta ce e?”

  Enjoying the story? Show your support by reading it on the official site.

  ?Jar!” R?spunse scurt Samaya. Dar, de?i p?rea c? Samaya doar era atent? la felul ?n care Yellen privea cubul, ea de fapt era atent? la tot. ?n special la acea ap? verzuie de care erau atat de aproape. ?i, ?n timp ce continu? s?-i vorbeasc? lui Yellen, f?cu ?nc? un pas spre fat?, iar ea unul ?n spate, incon?tient, pan? ce atinse cu c?lcaiele apa acelui parau. Anume atunci Samaya se uit? mai cu aten?ie la ape ?i v?zu, ?n ciuda apei ce p?rea de un verde tulbur, pe?ti?ori multicolori ?notand prin parau. De asta tan?ra lupoaic? zambi, c?ci de acolo era via??, ?n acel parau, ?nsemna c? era lipsit de influen?a magiei negre. Prin urmare ?i trucul lor era s? fie unul reu?it. De aceea ?i mai spuse: ?E obiectul care m-a ajutat ?i pe mine s?-mi v?d amintirile, acum 13 ani dup? ce-am ?nceput cu Bestla s? experiment?m tehnica ?Reflec?iilor.” Astfel noi am descoperit c? acest cub e magic ?i c? absoarbe gandurile ?i amintirile cuiva ?n interiorul lui, dup? care le reflect? pe ceva lucios ca pe-o oglind?.”

  Yellen ?ns? p?ru s? n-aud? ale ei cuvinte, fiind prea absorbit? s? analizeze cubul, c?ci anume aceasta era principala func?ie a cubului Jar: s? atrag? privirea celui supus ?citirii” asupra sa, ca s?-i poate vedea amintirile. Cum f?cea asta? Simplu: ?n clipa ?n care ochii ?c?r?ii” ce trebuia citit? se a?intea asupra lui, cubul ?ncepea s? str?luceasc? la ?nceput auriu, ?nconjurandu-l pe cel supus ?lecturii” cu o lumin? aurie, iar cand cubul devenea albastru ca ?i ochii celui care-l priveau, ?n spatele acestuia se ridica un imens ecran.

  ?n cazul dat ecranul cela fu creat din apele paraului care se ridicar? ?n aer. La ?nceput ?ns?, cat cubul fusese auriu, apele se adunar? ?ntr-un loc de parc? un vartej din adancuri le-ar fi tras spre el. Apoi, dup? ce se rotir? timp de cateva clipe ?n loc, se ridicar? ?n aer ?i formar? o sfer? destul de mare, iar anume din acea sfer?, cand cubul ?i ochii lui Yellen devenir? alba?tri, sfera din ap? se trasform? ?n ecran pe care se reflectau amintirile tinerei.

  ?Acum va fi interesant de privit,” murmur? Bestla, apropiindu-se de Samaya care nu sc?pa sfera ceea din priviri.

  ?Ai dreptate, se ?ncepe. Numai c?, Bestla, tare m? tem de ceea ce-o s? vedem aici.”

  ?De ce?” ?ntreb? Bestla extrem de mirat?, privind-o.

  ?Pentru c?… doar o senza?ie stranie pe care-o am ?n suflet,” ?i, oftand, Samaya ?ncepu s?-?i mi?te buricile degetelor de la mana dreapt? pe palma stang? ?n mici cercuri, ?n timp ce broboane reci de sudoare-i acoperir? tot trupul.

  Bestla ?ns? zambi: ?poate ?i ai dreptate. Dar nu cred s? fie ceva mai stra?nic decat amintirile tale. Pe mine atunci cu adev?rat m-au dat pe spate, c?ci…,” t?cu ?ns? v?zand privirea plin? de repro? a Samayei.

  Tinerele ?ns? nu mai spuser? nimic, ci privir? cu gura c?scat? la Yellen, care se transform? atat de nea?teptat, chiar ?n fa?a lor. De fapt, la ?nceput, v?zur? doar cum ea ?ncepu s? se ridice ?n aer, ?nc? privind ?int? la acel cub. Apoi fa?a ?i deveni extrem de alb?, p?rul ?i crescu extrem de mult ?i-i deveni negru ca t?ciunele, iar ochii ?i erau alba?tri din cauza aceluia?i cub. Dar, de?i Yellen ??i p?strase tr?s?turile fizice, atat Bestla, cat ?i Samaya ??i d?deau seama c? ceea ce vedeau era chipul altcuiva care-i sem?nase tinerei atat de mult.

  ?Dar? Cum e posibil asta?” ?ntreb? Bestla, complet fascinat? de acea transformare.

  ?Pentru c? Yellen e o Yātrīkar,” ?opti Samaya. Apoi, ?nchizand ochii ?i inspirand adanc, tan?ra lupoaic?-?i ?ntinse mainile ?n fa??, cu palmele spre cer. Cateva secunde dup? aceasta, timp ?n care Samaya-?i concentr? puterea min?ii asupra palmelor, o boare de energie albastr? ie?i din ele ?i se ?nvarti ?n mici cercuri deasupra palmelor. A lor mi?care ?ns? era atat de asem?n?toare cu circula?ia aerului ?n atmosfer?. Ba chiar se vedeau mici s?ge?i de un albastru mai ?nchis decat acea energie mi?candu-se ?n spiral?. Apoi, din acea boare de aer, cand Samaya puse palm? peste palm? la o distan?? nu prea mare ?ntre ele ?i ?ncepu s? le roteasc? ?n aer de parc? ar fi mangaiat ceva rotund ?i neted, acea boare lu? forma unei sfere. Deveni ?ns? solid?, de-un albastru deschis cu acele s?ge?i de-un albastru ?nchis ?n?untrul ei, cand Bestla o atinse cu mana dreapt? ?n timp ce modela gelatina ceea pentru creat oglinzi ?n mana stang?. Dar, chiar dac? sfera deveni solid? pe dinafar?, ?n?untrul ei curen?ii de aer ?i energie continuau s? se mi?te liber, ?n spiral?.

  ?Acum, Bestla!” ?i spuse Samaya cand v?zu c? sfera era gata s? le ajute. ?i, doar dand din cap, Bestla form? din gelatin? aceea?i oglind? oval?, de m?rimi nu prea mari, pe care-o folosise ?i pentru a orbi mistre?ul lui Coallar. Dup? care, pozi?ionandu-se la 45 de grade ?n stanga Samayei, ??i concentr? privirea asupra sferei, iar cand ochii ei alba?tri deschis la ?nceput devenir? vine?ii ca ?i ai lui Inlan Diar cand folosea puterea ghe?ii, sfera transmise a sa energie spre oglind?. Apoi, cand energia venit? dinspre sfer?, ca multiple raz? de lumin?, se lovi de oglinda Bestlei, fur? imediat reflectate spre cubul din mana lui Yellen, iar cubul transmise aceea?i und? de raze spre oglinda verzuie din spatele tinerei.

  ?Wow,” murmur? Bestla vr?jit?, v?zand cat de rapid se conturau imaginile pe acel gigant ecran.

  ?A?a e,” spuse ?i Samaya. ?Amintirile altora sunt mereu impresionante. Ca o poveste.”

  ??i ai dreptate. A? fi vrut ?i eu s? fi putut s?-mi citesc astfel amintirile.”

  ?De ce? Din cauza Eddei?”

  ?A?a e. M?car astfel a? fi putut-o vedea pe mama.”

  Samaya ?ns? surase: ?nu uita c? cel ?citit” de cub nu poate vedea imaginile reflectate din propria minte. Prin urmare, chiar ?i dac? a? fi putut s?-?i citesc gandurile tu tot nu le-ai fi putut vedea. Dar… ai putea ?ncerca s? le cite?ti pe cele ale Zeului Boor. El la sigur ??i aminte?te de mama ta.”

  ??i s? v?d ?i ceva mai picant decat chipul mamei? Precum noaptea cand am fost conceput?? Nu, mersi! Mai bine le privesc pe-ale ei. ?i… se pare c-ai avut dreptate: Yātrīkarele ?i-au varat coada ?i-n via?a ei.”

  Abia atunci ??i ?ndrept? Samaya iar privirea spre ecran ?i v?zur? c? de fapt Yellen fusese ?n trecut un Spirit Yātrīkar. Numai c? acea Fecioar? era se pare ?mpotriva suratelor ei, c?ci lupta ?n acea imagine ?mpotriva Yātrīkarelor care doreau s? distrug? un sat de oameni. Puterea ei ?ns? fu limitat?. ?i, ?ntr-un final, c?zu prad? mu?c?turii mortale a unui Vanamar, care se strecurase pe la spatele ei cat ea luptase cu conduc?toarea Yātrīkarelor.

  Apoi, dup? ce veninul Vanamarului ??i f?cuse rapid efectul circuland prin al ei sange, acea Fecioar? Yātrīkar c?zu pe spate, iar sufletul ?i p?r?si trupul sub forma unui fir ro?u, care, ?n aer, lu? rapid forma unui ghem ?i ?ncepu apoi s? pluteasc?. Numai c? pe suprafa?a acelui mic ghem ro?u se vedea atat de bine reflectat al ei suflet. ?i se v?zu c? era extrem de speriat?, c?ci nu ?tia cum s? supravie?uiasc?. Fu atunci cand z?ri acel tan?r cuplu cu acea copil? de cateva luni ?n bra?ele mamei ei, care ?edeau ascun?i dup? primul rand de copaci de la intrarea ?n p?dure. ?i, dup? ce ghemul fu ?mpins de o for?? stranie ?nspre acel loc, intr? ?n trupul copilei sub forma unui fir ro?u. Astfel fu salvat?.

  Numai c?-i pusese pe acei bie?i oameni ?n pericol, c?ci, ?n?elegand unde se ascunsese sufletul Fecioarei, celelalte Yātrīkar ?i h?ituiser? pe cei doi so?i, inten?ionand s? omoare copila. Mai ales din cauza acelei mici lupe ce ap?ruse la gatul copilei dup? ce acel fir ro?u-i nimeri ?n trup. Apoi v?zur? ?i cum fusese salvat? de fapt Yellen de Gaea ?i apoi luat? de p?rin?ii lui Nathaniel.

  Dar, de?i v?zuse clar acele imagini, Bestla era totu?i confuz?. De asta ?ntreb?: ?nu ?n?eleg totu?i de ce bunicul a numit-o un Yātrīkar orb.” Fu randul Samayei s-o priveasc? mirat?, c?ci crezuse c? fusese singura care auzise gandurile lui Island atunci. ?Aaa, de unde ?tiu?” Murmur? Bestla, v?zand uimirea de pe chipul prietenei. ?Pentru c-am auzit eu tot. Numai voi doi a?i preferat s-o face?i pe pro?tii. Iar acum c-ai aflat marele secret al lumii, r?spunde la ?ntrebare.”

  Samaya surase. ?Nu-i mare lucru de spus oricum. Doar c? se pare c? Spiritul care s-a ascuns ?n trupul lui Yellen ?i care pare c? ?i pan? ast?zi tr?ie?te ?n interiorul ei e una dintre Yātrīkare. De aceea ?i are puterea de-a vedea lucruri. Dar un lucru m? mir?: faptul c? nu-i atras? spre Tenebre ?i Yātrīkare, de?i are puterea lor curgandu-i prin vene. De asemenea nu simt ur? la ea.”

  ?Poate era totu?i o Yātrīkar? bun? cea care s-a ascuns ?n ea atunci?”

  ?E posibil ?i asta. Chiar ?i a?a: din cate mi-a povestit Nathaniel, Yātrīkarele s-au n?scut din ura Fecioarelor Siarului, alimentat? de Moirae. Prin urmare, chiar ?i dac-a r?mas ceva bun?tate ?n vreuna din ele, totu?i: e prea straniu.”

  ?Cum r?mane cu lupa atunci? Cea luat? de Gaea de la gatul fetei?”

  ?Nu-s sigur?, dar se pare c?-i Ochiul Diavolului,” ?i Samaya se cutremur?, f?cand ?i imaginea de pe ecran s? tremure. ??i… acum ?n?eleg: anume asta e ceea ce caut? Yātrīkarele de-s mereu cu ochii pe Siari. Ele cred c? Yellen o are, c?ci… de asta Gaea i-a luat ?i vederea odat? cu lupa.”

  ?Vrei s? spui c? lupa aceea era anume ochii lui Yellen?”

  ?A?a se pare. De asta o vor pe Yellen: ca s?-i controleze puterea. Numai c?… n-au s? pun? mana nicicand pe ea, c?ci…”

  Dintr-o dat? ?ns? se cutremurar? ambele, cand marea oglind? verzuie pe care se reflectau amintirile lui Yellen se sparse ?i c?zu ?n mii de cioburi ?ntorcandu-se sub form? de ap? apoi ?n matca paraului. Acea oglind? ?ns? nu se sparse din cauza furiei Samayei, ci din cauza unui imens lup Vanamar, care trecuse prin acea oglind? inten?ionand s-o atace pe Yellen, care era complet vr?jit? de cubul Jar ?i nu se putea ap?ra.

  Numai c?, cand era pe cale s-o prind? ?n labe, prada-i fu luat? chiar de sub nas, c?ci Zeal ap?ru acolo de nic?ieri. ?i, apucand-o pe Yellen ?n bra?e, se rotir? ?n aer, pan? ajunser? la ca?iva metri de el, iar lupul c?zu ?n gat ?i alunec? apoi al?i ca?iva metri pe lang? Samaya, care-l urm?ri atent? cu privirea, ?nc? manuind sfera ceea de energie din mana ei.

  Doar Bestla-?i privea cu ochi mari sora. ?i, balbaindu-se, ?ntreb?: ?Zeal, dar… ce faci aici?”

  Zeal ?ns? doar ?uier? printre din?i: ?s? zicem c? m-a c?lcat dracul ?sta de lup pe coad?,” dup? care smulse cubul din mainile lui Yellen ?i-l arunc? Bestlei. ??i-a b?gat labele ?mpu?ite ?n apa ?n care-mi scald trupul. Tocmai pentru asta trebuie s? devin? ?i el trup.” ?i, furioas?, se porni spre Samaya, care n-o privea totu?i, c?ci lupul cela-?i reveni repede din ame?eala c?z?turii, iar dup? ce se ridic? ?n patru labe, se ?ntoarse spre cele patru fete. ?i, ar?tandu-le col?ii, se porni spre ele. ?Nu, hai, vino!” ?i spuse Zeal ?uierand cuvintele printre din?i. ?Te a?tept cu paine ?i sare!” Dup? care se opri lang? Samaya, care-o privea de data asta pe ea pe sub sprancene: ?ce-ai cu mine acum?”

  ?Doar… ?ncerc s? ?n?eleg ce-i ?n mintea ta: ai venit s? ne aperi sau s? te r?fuie?ti cu ?sta?”

  ?Prefer s?-mi ?in ideile pentru mine!” ?i r?spunse Zeal sec. Dar se mirar? ambele, observand c? ranjeau asemeni lupului care pandea s? le pape, de parc? s-ar fi uitat ?n oglind?.

  Fur? nevoite s? sar? ?n l?turi ?n clipa ?n care sim?ir? o s?geat? tras? de Bestla spre lup trecand printre ele. Apoi privir? furioase la ea. Bestla ?ns? doar le strig? ?n timp ce preg?tea o alt? s?geat?, c?ci prima s?geat? tras? fu apucat? de lup ?ntre din?i ?i rupt? buc??i mai apoi: ?col?ii vi-i ar?ta?i pe urm?. Mai ?ntai s? sc?p?m de asta.”

  ?Sau de tine dup?!” ?uier? Zeal ca o cobr? printre din?i. Dup? care, pe nea?teptate, trimise un val de energie spre sfera pe care Samaya ?nc-o manuia, f?r? s? fi realizat asta, iar cand energia lui Zeal se contopi cu cea a Samayei, sfera ceea se transform? ?ntr-o imens? cobr? albastr?, care zvacni din mainile Samayei, f?cand-o pe aceasta s? se trag? speriat? ?n spate. Chiar ?i a?a departe nu plec?, ci privi cu ochi mari la cobra lui Zeal care se ?ncol?cise deja ?n jurul lupului ?i luptau cu ?nver?unare s? se rup? buc??i. ?Acum ?mi place jocul!” Spuse Zeal, f?candu-i cu ochiul Samayei.

  Privir? ?ns? cu toatele ?n spate cand auzir? strig?tul lui Mago de pe malul de sus: ?fugi?i!” ?i, curand dup? asta, v?zur? fugind dup? el zece Vanamari.

  ?S?-i ia dracu!” ?uier? Yellen printre din?i, venindu-?i brusc ?n fire, iar strig?tul ei le uimi ?i mai mult pe celelalte 3 tinere. ?Nu-s buni de nimic f?r? mine!” ?i fugi cat de repede putu spre mal.

  ?Iar noi ce a?tept?m?” Le strig? Zeal celorlalte dou?. ?Invita?ie la banchet?! ?terge?i-o naibii ?i voi dup? ea. Acum!” ?i fu prima care-o lu? din loc, c?ci cobra ei fu ?nvins? ?n cele din urm?, rupt? buc??i de Vanamarul care se ?nfuriase c? fusese nevoit s? se lupte ?i c-o taratoare. Dup? care se lu? dup? cele trei tinere care urcau deja atat de repede acea pant? abrupt? de-ai fi zis c? erau pe loc drept.

  Dar, surpriz?: cand mai r?m?seser? doar doi pa?i ca s? ajung? pe malul de sus, Zeal se duse de-a berbeleacul pe panta ceea dup? ce Vanamarul o ajunse din urm? ?i, apucand-o cu din?ii de poala rochiei, o trase cu putere ?n jos a?a de brusc c? s?rmana Zeal ??i pierdu echilibrul ?i ajunse apoi pe burt? cand termin? de rostogolit. De asta ?i se ridic? apoi ?nfuriat?, privind ?n spatele lupului care urca panta spre Bestla ?i Samaya care a?teptau cumin?i pe acel mal, ar?tandu-le col?ii.

  ?Oho, ?sta a dat de dracu!” Spuse Bestla, f?cand ochii extrem de mari. Numai c? se pare c? asta fu v?zut ?i de lup, care se opri ?i ?ntoarse capul ?i privi ?n urm?. Asta-l f?cu s? maraie, c?ci v?zu un fel de cea?? dens? ie?ind din corpul lui Zeal care era deja ?n picioare, iar ochii ei scanteiau ca c?rbunii ?ncin?i ?n timp ce porni spre el, strigand:

  ?Caine de doi bani ce e?ti! Ai ?ndr?znit s?-?i bagi col?ii nesp?la?i ?n poala rochiei mele. Acum ??i ar?t eu cum se simte cand dai de dracu!” ?i era cu adev?rat ?nnebunit?, c?ci deveni complet verde dintr-o dat?: p?rul, ochii, chiar ?i fa?a, ?n timp ce cea?a din spatele ei form? un fel de gat turtit de cobr?, ce avea o limb? extrem de lung? ce era aruncat? ?nspre lup, trecand cu iscusin?? pe lang? Zeal care continu? s? urce acea pant? spre lupul care-o a?tepta maraind la ea.

  Se opri ?ns? la ca?iva metri de el, privindu-l cu furie. De asta ?i se ?ntoarse lupul cu totul spre ea, ar?tandu-i col?ii, ?n timp ce ?i-i ar?ta ?i ea, p?rand astfel dou? fiare complet nebune. Pe urm? Zeal ranji ciudat ?i, c-o voce mieroas?, ?i spuse lupului: ?haide, kitty, vin la mama!” Dar de?i Bestla ?i Samaya crezuser? c?-i spusese asta lupului, c?ci se privir? extrem de mirate, Zeal se adresase cobrei din cea?? din spatele ei. ?i, cat ai clipi, limba ceea bifurcat? trecu atat de repede prin dreapta ei ?i se ?nf??ur? tot mai mult ?i mai mult ?n jurul fiarei din fa?a lui Zeal, ?n timp ce ea-?i mi?ca mainile de parc? ar fi stors haine dup? ce le-ar fi sp?lat la rau. Anume aceast? mi?care amplific? puterea cobrei, iar trupul lupului fu sfartecat cat de curand ?n mic buc??i. ?Acum se simte mai bine!” Murmur? ea satisf?cut?, iar dup? ce pocni din degete, cobra de cea?? disp?ru, iar Zeal urc? mai departe panta, privind cu scarb? la buc??ile din trupul lupului ce luaser? foc de la sine ?i disp?reau apoi ca cenu?? arzand.

  ***

  O lini?te total? se l?sase pe acel mal de p?mant dintre p?dure ?i valea nu prea adanc? ce ducea spre parau. Dar anume acea lini?te era ?i cea mai nepl?cut?, c?ci f?cea inimile tuturor s? pulseze ciudat, ?n ?mbr??i?area anxiet??ii ?n timp ce un vuiet nepl?cut se auzea ?n urechile tuturor.

  ?Asta deja nu-i de bine,” bomb?ni Mago, scuturand din cap s? alunge acel vuiet nepl?cut din urechi. Nu f?cu decat s?-l ?nt?rate pe Vanamarul care-l luase drept ?int?, iar acela f?cu doi pa?i spre el, ar?tandu-i col?ii. ??i de ce m? rog ?ncepi cu mine?” ?i strig? Mago furios. ?Mai sunt ?i al?ii pe aici!” ?i-i ar?t? lupului cu capul ?n stanga lui unde se aflau ?i ceilal?i, care tot st?teau fa?? ?n fa?? cu potrivnicii lor - al?i lupi Vanamar.

  ??i de ce m? rog n-ar ?ncepe cu tine?” Auzi el glasul lui Zeal, care se apropie de el ?i-l privi apoi pe sub sprancene. ?E?ti cel mai apetisant de pe aici, nu? Iaca ?i vrea s? se ling? pe buze ?ncepandu-?i festinul cu tine.”

  Mago ?ns? nu gust? gluma ei. De asta-i ?i spuse: ?de eram ?n locul lui ?ncepeam cu ceva mai puhav nu cu oase.”

  Fu randul lui Zeal s? nu-i plac? aluzia, c?ci acel ?puhav” fusese o aluzie clar? c? era dolofan?. Chiar ?i a?a decise s?-l ?nve?e minte dup? asta, c?ci lupii Vanamar ?ncepur? s? strang? randurile. Dar, pan? s?-l ?nve?e minte cu adev?rat, trimise un cap de cobr? spre Mago, s?-i dea de ?tire c? vor vorbi dup? aceea, cobr? pe care Mago o prinse de gat ?i, furios, ?i rupse capul momente dup? doar. Pe urm?, spate la spate cu Zeal, o ?ntreb?: ?e?ti sigur? c? cobrele tale o s? ne apere spatele?” ?i ?ntrebarea lui nu era deloc ?ntampl?toare, c?ci, de pretutindeni, se vedeau venind spre ei cobre controlate de Zeal, ?nconjurand astfel pe la spate lupii Vanamar.

  ?De nu te avem pe tine de curajos!” ?i ?ntoarse Zeal favoarea. Apoi, pocnind din degete, f?cu s? apar? ?i ?n mana ei, ca ?i ?n mana celorlal?i, un cub de lemn, dar nu cu patru, ci cu opt fe?e, iar pe fiecare dintre fe?e se vedea sculptat? o stea ce lumina ?n alt? culoare decat celelalte. Doar fa?a cubului ?ndreptat? spre lupi avea gravat? pe ea unul din ochii lui Haos ?i nu lumin? colorat?. La ?nceput doar, c?ci, cand Zeal ??i atinse cubul cu ambele maini, ochiul de pe toate cuburile lumin? ro?u, trimi?and spre ochii lupilor un fel de lumini de laser.

  ?Tenebre ?i Yātrīkarele sunt tot aici!” ?i ?opti Island Samayei care era ?n spatele lui, privind cu aten?ie la un Vanamar.

  ?Te referi la faptul c? cel care te-a ales de gustare are ochii Yātrīkarelor?” ?l tachin? Samaya.

  ?N-au decat!” R?spunse Island ranjind. ?De vor s?-?i rup? din?ii ?n oasele b?trane ale unui antic dragon de ghea??.” Apoi, aruncand cubul s?u ?n sus, care continu? s? pluteasc? singur mai apoi, o boare de aer ?nghe?at trecu peste ei, f?candu-i s? se cutremure. ?i, cat de curand, v?zur? imensul dragon de ghea?? zburand pe deasupra lor.

  ?Acum mai vine de acas?!” Glumi Bestla ?i arunc? ?i ea cubul ei, care pluti mai apoi la aceea?i ?n?l?ime ca ?i cubul lui Island, doar c? la o distan?? de vreun metru de el. Dup? care f?cu un pas spre lupul Vanamar din fa?a ei, f?cand s? apar? dou? s?bii de ghea?? ?n mainile ei.

  Se trase ?ns? Bestla ?n spate, cand Island cobor? brusc ?i se pozi?ion? ?ntre ea ?i lupii Vanamar, c?ci cel ce st?tuse mai demult ?n fa?a lui se al?turase celui care st?tea ?n fa?a Bestlei. Dup? care, f?cand un pas spre el, dragonul privi adanc ?n ochii de smoal? ai lupului mai mare ?i-l ?ntreb?: ?Ce de data asta, Tenebre? Ce-?i pofte?te inima acum?”

  Lupul ?ns? doar ranji. Apoi scutur? din cap ?i privi iar la Island, avand acela?i ranjet nepl?cut pe fa??. Fu ?ns? un semn pentru Island c? Tenebre primise mesajul ?i c? anume ea-i pandea de undeva prin ochii lupului.

  ?i avea dreptate, c?ci Tenebre st?tea ?n acele clipe ?n ascunz?toarea ei - o imens? scorbur? ?n interiorul trunchiului unui copac secular. Dar ea nu doar st?tea ascuns? acolo, ci-i privea pe to?i cu aten?ie prin Palantirul ei, pe care, cand ?l atinse, f?cu s? apar? o cortin? imens? de foc de jur ?mprejurul cobrelor lui Zeal care strangeau randurile ?n jurul Vanamarilor. Asta le f?cu pe cobre s? se agite. Dar, cand ochii lui Zeal devenir? iar verzi ?nchis, aproape de negru, ?i se rotir? apoi ?n mici cercuri de parc-ar fi vr?jit o broasc?, cobrele se calmar? ?i, ridicate pe ale lor cozi groase, ?ncepur? a se leg?na u?or de parc? ar fi fost flori leg?nate de-un vant cald. Ranji ?ns? cand auzi rasul lui Tenebre, ie?ind din gatlejul Vanamarului din fa?a Samayei, ?i spuse: ?am ?tiut eu c? ?i vipera asta e aici.”

  Tenebre ?ns? n-auzi cele ?optite de Zeal, fiind prea concentrat? asupra Samayei. Dar nu-i vorbi ei, ci lui Island: ?ce surpriz?, feciora?ule!” ?i spuse ea c-o v?dit? batjocur? ?n glas. ???i sim?i m?mica oriunde n-ai fi. S? fie asta din prea mare iubire?” ?i ale ei cuvinte se auzir? din diferite p?r?i de parc? ar fi fost pretutindeni. Dar asta nu sperie pe nimeni.

  ?l ?nfurie ?ns? pe Island, care deschise brusc gura ?i sufl? aer rece peste lupul cel mare din fa?a lui, pe care-l transform? ?n statue de ghea??. Dar nu doar lupul suferi, ci ?i Tenebre, care se v?zu dintr-o dat? acoperit? de o pojghi?? de ghea??.

  ?Nes?buitule!” ?i strig? Tenebre furioas? cand reu?i s? topeasc? ghea?a de pe ea ?i s? elibereze lupul totodat? din acea capcan?. ?Vrei ca furia mea s?-?i ia ce-ai mai de pre??” ?i lupul se uit? atat la Bestla, cat ?i la Zeal. ?Oricand ale tale pre?ioase nepoate pot fi ?nghi?ite de fl?c?ri de vreau eu.”

  ??ncearc?, de-?i poate pielea. Numai c? dup? asta o s? pl?te?ti oalele sparte.” ?i spuse Samaya, iar lupul din fa?a ei o privi cu aten?ie, maraind.

  Acest lucru fu clar v?zut de Tenebre ?n Palantir. ?i, cand privi mai atent la fa?a Samayei, ?uier? printre din?i: ?O Rophion ?mi st? ?n cale!” ?i, urland ca nebuna, f?cu un val de magm? fierbinte s? fie aruncat? asupra Samayei.

  De atins ?ns? n-o putu atinge, c?ci cubul din mana Samayei, aruncat dintr-o dat? asupra acelui val fierbite, ?l absorbi cat de curand prin acel ochi de foc. Dup? care se ridic? ?n aer plutind la aceea?i distan?? ca celelalte dou?.

  ?Acum e randul meu!” Spuse Zeal zambind ?i arunc? ?i ea cubul ei. ?i, cat de curand, cele patru cuburi formar? un cerc, iar luminile lor unificate fur? ?ndreptate spre locul ?n care era Samaya. Numai c? atunci cand Zeal ?i Mago privir? uimi?i spre Samaya, ne?n?elegand de ce lumina cuburilor o alese pe ea, v?zur? ceva cu adev?rat splendid: ?n locul Samayei st?tea Jar.

  Tenebre ?ns? rase iar ca o nebun?: ?Iaca ?i Jar al nostru! A ie?it ca ?oarecele din gaur? sim?ind miros de branz?!” Dar ale ei cuvinte nu f?cur? decat s? alimenteze boarea ceea de magm? fierbinte care nu putu totu?i ajunge la niciunul din cei ce a?teptau din cauza lui Island care ?nconjur? locul c-o cortin? de ghea??. De asta ?i Tenebre url? iar ca nebuna.

  Numai c? urletul ei reu?i s?-l scoat? pe Jar cu totul din s?rite. ?i, devenind dintr-o dat? vartej de aer, Jar intr? prin ochii de smoal? ai lupului, orbindu-i pe loc. Dar, de?i Jar disp?ru atat de brusc, Island tot auzi vocea lui ?n cap: ?ai grij? de ceilal?i, Titane. M? ocup eu de nebuna asta. ?i, de vrei s? ?nvingi, scoate ochii Vanamarilor, c?ci acolo e marea lor putere.”

  N-avu ?ns? Island timp s? se gandeasc? prea mult la cele spuse de Jar, de?i ?tia c? b?t?lia dintre el ?i Tenebre e inutil?, c?ci, cat de curand, dup? ce acel lup prin ochii c?ruia disp?ruse Jar orbi, ap?rur? ?n fa?a lor Yātrīkarele. ?i erau ele ?narmate pan? ?n din?i, cu suli?i ?i s?bii. ?i nu st?tur? ele ca ?i Vanamarii ?i doar ?i privir?, ci-i atacar?, f?cand limbile cobrelor s? mu?te din a lor carne amar?, ?n timp ce ele t?iau capetele cobrelor care se aruncau spre ele. Chiar ?i a?a nu le puteau ?nvinge, c?ci ap?reau tot mai multe ?i mai multe ?n jurul lor, controlate de Zeal.

  ?Acum, Bestla!” Strig? dragonul, iar cand Bestla d?du din cap ?i stranse gelatina ei ?n man?, luminile de laser ale cuburilor se ?ndreptar? ?n patru direc?ii diferite, iar locul fu ?nconjurat cu oglinzi. Acele oglinzi ?ns? triplicar? reflec?ia luminii ro?ietice care fu apoi ?ndreptat? spre ochii Vanamarilor ?i ai Yātrīkarelor, orbindu-le. Pentru cateva clipe doar, c?ci anume acea pieli?? alb? de pe ochi, care ap?ru la fiecare din ei, ?i protej?, iar ei se n?pustir? apoi asupra pr?zii.

  Acea lumin? ?ns? fu reflectat? ?i pe solzii dragonului, care devenir? dintr-o dat? t?io?i ca ni?te pumnale. Tocmai de aceea, cand cei doi lupi Vanamar s?rir? asupra lui, fur? sfarteca?i ?n secunde, de parc? ar fi nimerit ?ntr-o imens? ma?in?rie de tocat carne.

  ?Ataca?i-o pe cea cu oglinzile!” Strig? una dintre Yātrīkare, iar Bestla se v?zu cat de curand fa?? ?n fa?? cu una. De aceea ?i ranji, c?ci ?i d?du ?ansa perfect? s? le bat? cu propriile arme. ?i, ?n clipa ?n care aceea se a?tepta mai pu?in, se repezi spre ea ?i, apucand-o de man?, o trase dup? ea ?n aceea?i poian? ?ntunecat? ?nconjurat? de oglinzi ?i luminat? doar de candele, ?n care nimeriser? ele ?i Samaya ?nainte s? fie atacate de mistre?.

  Astfel, v?zandu-se ?nconjurat? de oglinzi, Yātrīkara se sim?i ?ncurcat?. De aceea privi ?n jur, ?ncercand s? vad? unde era Bestla. Aceasta nu era nic?ieri: doar oglinzi ?i candele se vedeau ?n jur. Apoi auzi vocea Bestlei: ?n-ai decat s? m? cau?i, Fecioar? Yātrīkar. De g?sit n-ai s? m? g?se?ti ?ns?, c?ci ?n lumea mea sunt eu st?pan?, iar aici, unde-s atat de multe oglinzi, puterea e de partea mea.” ?i, dintr-o dat?, surprizandu-?i chipul ?ntr-una dintre oglinzi, Yātrīkara ?ncepu s? tremure de fric?, chiar dac? n-ar fi trebuit s? simt? teama odat? ce n-avea suflet. Bestlei ?ns? nu-i p?s? de asta. Doar continu? s?-i vorbeasc?: ??i via?a asta nu iart? pe nimeni, s? ?tii. De aceea, mai bine renun?? acum decat s? vrei imposibilul ?i s? mori, c?ci…,” ap?ru ?ns? dintr-o dat? ?n spatele Yātrīkarei, care-?i privea ca ?mpietrit? chipul ?n oglinda din fa?a ei f?r? s? observe c? Bestla ap?ruse ?n spatele ei. ?i, cand Bestla-i atinse um?rul, acea Fecioar? sim?i o durere enorm? ?n piept, c?ci ceea ce-?i aminti ea fu momentul cand 12 Fecioare din neamul Siarilor b?ur? licoarea cea magic? dat? de-o b?tran? ?i apoi se transformar? ?n Yātrīkare.

  De asta ?i ?optir? buzele ei: ?iart?-m? mam?!” Dar asta-i d?du ?ansa Bestlei s-o loveasc? cu pumnalul ?n spate. ?i, cat de curand, cand Yātrīkara se transform? ?n fum, iar oglinzile din jur se sparser?, Bestla se ?ntoarse ?n lumea real?.

  Se mir? ?ns? enorm s? vad? aceea?i Yātrīkar? ucis? de ea luptand de data asta cu Zeal. De asta ?i ?uier? ea printre din?i: ?asta ce dracu mai e?”

  De r?spuns ?i r?spunse Island: ?soarta, Bestla. E soarta, c?ci ele nu pot fi ucise de noi. Va veni ?ns? timpul cand se vor ucide ?ntre ele doar ca s? pun? mana pe putere,” ?i dragonul privi apoi spre Yellen, a c?rei sabie se ?nfipse ?n gatlejul unui Vanamar care vruse s-o atace pe la spate.

  Dar Yellen nu doar c? scoase cu ur? sabia din gatlejul lupului, ci se transform? pentru cateva clipe ?n acea Fecioar? Yātrīkar de demult. Asta le f?cu pe celelalte ?i pe Vanamari s? se opreasc? locului ?i s-o priveasc? ?int?. Mai ales cand ea se ?ntoarse spre ei ?i v?zur? Ochiul Diavolului atarnand la gatul ei. ?i, ?n clipa ?n care Lumina de pe oglinzi fu atras? spre acel Ochi al Diavolului sub form? de lup? de la gatul lui Yellen, conduc?toarea Yātrīkarelor d?du semnalul sunand ?ntr-un fel de fluier ?i Vanamarii ?i celelalte Yātrīkare fugir? de se ascunser? ?n p?dure.

  ?Nu a?a u?or!” ?uier? Zeal printre din?i, cand ?i v?zu fugind. Dar, cand se transformase iar ?n viper? veninoas? ?i voia s? le urmeze pe Yātrīkare ?n p?dure, se lovi cu capul de pieptul dragonului care-i p??i ?n fa??. ?La o parte, bunicule!” ?i ?uier? ea printre din?i. ?Am de gand s? le ?nv?? azi minte, c?ci…”

  ?Nu acum, Zeal,” ?i spuse Island cu blande?e. ?Las?-le s? plece. Vei avea timp pe urm? s?-?i ver?i ura asupra lor ?i s?-?i r?core?ti sufletul, cand vom avea mai multe ?anse de izband?.” Apoi aripa protectoare a dragonului o apropie pe Zeal de pieptul lui, iar ea izbucni ?n hohote de plans.

  ?S? ne ad?postim pan? nu s-au ?ntors,” le spuse Mago lui Yellen ?i Bestla, apropiindu-se de ele. Dar doar Yellen ?l urm?.

  V?zand-o stand locului, Island ?i spuse Bestlei cu vocea min?ii: ?mergi cu ei, scumpo! Noi v? ajungem din urm?.” ?i, dup? ce-o puse pe spatele s?u pe Zeal, care suspina ?nc? de?i p?rea c? adormise, dragonul se ridic? ?n aer ?i zbur? spre orizont.

  Bestla nu-i spuse nimic: doar privi o vreme ?n urma lor, iar cand ei se vedeau doar ca un punct alb la orizont, lu? lucrurile Samayei de jos ?i intr? ?n p?dure. ?n urma ei se auzea ?ns? al ei gand: ??i totu?i nu suntem singuri pe lume!”