Locurile l?sate ?n urm? de Dike ?i cei ce-l urmar? erau cu adev?rat spectaculoase, c?ci chiar dac? P?durea Tenebre era considerat? ?n mare parte un loc al r?ului era totu?i unul de-o frumuse?e rar?, c?ci pan? ?i r?ului ?i place uneori s? se aciueze ?n locuri superbe unde bog??ia ?i frumuse?ea naturii e ca la ea acas?. Iar acolo, prin locurile prin care trecuser? ca s? ajung? la Cascada Licuricilor din tab?ra Siarilor, copacii erau cat se poate de falnici, de-un verde ?nchis, str?lucitor, chiar ?i ?n slaba lumin? a umbrelor, ?n timp ce maroul ?nchis al scoar?ei le d?dea un ?arm aparte. Apoi erau ale lor coroane imense, cu crengi ce se ?mpleteau maiestos ?ntre ele, de-?i p?rea c? natura nu-i decat un sculptor nemai?ntalnit pan? atunci, ce-a cioplit ?n haina vremii acea bog??ie de ramuri ?i frunze ce p?reau ?ncremenite ascultand ?oapta antic? a locurilor ce spuneau o poveste ciudat?, dar atat de iubit? de acea p?dure se pare.

  Apoi urmau arbu?tii ce erau destul de ?nal?i ?i de?i, avand aceea?i culoare verde ?nchis ca ?i frunzele copacilor, de parc? ar fi ?ncercat s? se camufleze astfel. Dar ?i tr?da totu?i maroul un pic mai deschis al ml?di?elor ce r?s?reau la baza lor ?i care aveau frunzuli?e de un verde deschis, de un verde de briliant, ceea ce d?dea totu?i lumii de ?tire c? via?a ??i avea ?i ea parte de putere ?n acele locuri pe care mul?i le ocoleau totu?i tocmai din cauza izol?rii ?i a faptului c? avea destule capcane ascunse. Ce capcane? Ei bine una dintre ele erau pietrele ascu?ite ascunse de mu?chi verde de care unul se putea ?mpiedica de nu era atent ?n timp ce se plimba prin p?dure ?i dac? nu era familiarizat cu acele locuri. Apoi urmau cioturile ierburilor uscate sau diverse crengu?e ce c?zuser? din ?nalturi ?i care, printr-o magie ne?n?eleas?, prinseser? r?d?cini ?i cre?teau a?a stramb, dar fiind o piedic? ?n calea intru?ilor prin acele locuri pe care doar Siarii ?i anumite for?e ale r?ului p?reau s? le cunoasc?.

  Dup? asta capcane erau considera?i ?i arbu?tii, care ascundeau prin desi?ul ?i ?n?l?imea lor fiarele s?lbatice, c?ci erau destule prin acele locuri. ?i, de era g?sit vreun s?rman om singur, iar fiara ceea era cu adev?rat fl?mand?, apoi nu mai r?maneau nici oscioarele din s?rmanul om f?r? noroc. De aceea ?i Siarii preferau s? umble cu grij? prin acele locuri, de teama acelor capcane, chiar dac? erau ei destul de familiariza?i cu ele. ?i, de?i uneori se r?neau ?i ei fiind neaten?i, preferau s? lase acele capcane ale naturii acolo unde ap?ruser?, c?ci astfel erau p?zi?i de r?uf?c?torii care puteau da tarcoale taberei lor ca s? vad? cu ce se pot alege.

  Chiar ?i a?a, chiar dac? Dike ?n?elegea prea bine de ce Siarii aleseser? anume acel loc drept tab?r? - din cauza frumuse?ii ?i fiind ferit cum li se p?ruse lor - el era totu?i nepl?cut surprins de acea frumuse?e. De aceea ?i spuse dintr-o dat?, nemul?umit: ?e prea lini?te aici, dup? gustul meu. ?mi miroase a putred de altfel.”

  ?Prea lini?te? A putred?” ?ntreb? Nathaniel mirat. ?Dar… de ce? Nu-i decat obi?nuita priveli?te a cascadei, care de altfel mereu arat? astfel chiar ?i cand anotimpurile se schimb?.”

  ??i ?ie asta nu ?i se pare ciudat?” ?l ?ntreb? Titanul ?ntorcandu-se spre el ?i privindu-l pe sub sprancene.

  Tan?rul ?ns? d?du din cap c? nu. ?i era cu adev?rat uimit s? aud? astfel de cuvinte din gura Titanului despre locurile care lor le erau atat de dragi. De aceea ?i spuse apoi: ?cascada asta de fapt nu ne deranjeaz?. ?i nici a ei frumuse?e. Din contr?: ne ?ncant? inimile, exact ca p?durea de colo pe care ne place s-o privim, dar de care nicicand nu ne apropiem. ?i, cum nu intr?m niciodat? acolo, suntem ?n siguran??.”

  ?Nu ?tiu cat de ?n siguran?? a?i fost stand aici, dar totu?i mie locul ?sta ?mi pare prea ciudat de frumos. ?i-mi ?i miroase a putred chiar dac? pare s? fie aer proasp?t ?n jur. Dar, dup? cum nimic nu poate sta ascuns ve?nic, zic s? facem pu?in? lumin? pe aici. A?a c?, Arion, fii bun ?i lumineaz? un pic locurile astea.”

  Auzindu-l pe Titan vorbind astfel, Arion ?i Fenrir se privir? cruci?i. Dar, de?i nu ?n?elese el prea bine pentru ce avea nevoie Titanul de lumin? acolo, decise s?-i fac? acestuia hatarul. De aceea ??i atinse inelul de pe degetul cel mic al mainii drepte pe care-l roti apoi de trei ori. Abia atunci inelul lumin? ?mprejurimile. ?i, cat de curand, ?n locul superbei cascade, se v?zu o mocirl? puturoas? ?i murdar?, iar ceea ce fuseser? licurici pan? nu demult nu erau decat scantei al unui foc nev?zut. Asta-i l?s? pe to?i cu gura c?scat?.

  ?Dar… cum e posibil a?a ceva?” ?ntreb? Nathaniel nepl?cut surprins de ceea ce vedea.

  ?E posibil, tocmai pentru c? inima inocent? nu vede nicicand r?ul ascuns ?n spatele a ceva ce i se pare frumos. De ce? Pentru c? un om bun mereu se va gandi c? ?i al?ii sunt la fel ca ?i el. Dar… ar trebui totu?i s? ne mai ?ndoim uneori de veridicitatea anumitor lucruri ?i astfel s? vedem adev?rul nu s?-l evit?m doar pentru c? a?a ne e mai comod. De asta am spus eu de la ?nceput c? e prea frumos ca s? fie adev?rat ?i iaca c? am avut dreptate. De asta zic s? mergem ?i dincolo de mla?tin? s? vedem ce se ascunde ?i prin acele ?locuri de basm,” dup? care fu primul care p??i ?n acea ap? bahlit? ca s-o traverseze.

  ?Nu c? a? arde de ner?bdare s?-mi ?nmoi picioarele ?n glodi?tea asta, dar… dac? insi?ti,” bomb?ni Fenrir. ?i, dup? ce se transform? ?n lup, p??i pe urmele lui taic?-su, urmat de Nathaniel ?i apoi de Arion al c?rui inel ?ncepu s? lumineze dintr-o dat? extrem de puternic pe cand erau deja la jum?tatea acelei mla?tini, iar noaptea-i ?nconjur? de pretutindeni. ?Mda, acum ?i noaptea ne-a luat ?n primire,” continu? pe Fenrir s?-l m?nance limba. ??i nu doar c? pute de la mla?tina asta, dar ?i simt c? dincolo de ea o s? ne m?nance ?i pielea, c?ci tare-mi pare mie c? n-o s? fim primi?i cu paine ?i sare.”

  Auzindu-l vorbind astfel, taic?-su se ?ncrunt? ?i-l privi pe sub sprancene: ?dac? n-ai mai cobi atata poate ?i c? nu ni se va ?ntampla nimic.”

  ?Iar lupu-i de vin??!” O tranti Fenrir dintr-o dat?. ?De plou? e lupul de vin?, de-i soare… tot el, de n-are balta pe?te tot lupul ?i-a varat coada…”

  ?Ursul voiai s? spui,” ?l ?n?ep? Arion din coada liniei. ?Aceluia i-au t?iat coada ?n poveste pentru c? i-a ?nghe?at ?n iaz dup? ce a fost p?c?lit de vulpe,” iar pentru asta fu r?spl?tit de lup cu un marait.

  ?Bine c? le ?tii tu pe toate!” ?uier? Fenrir printre din?i. ?De la b?trane?e ?i se trage, calule? De asta ?tii atat de multe basme?”

  ?Ba bine c? nu. Se nume?te iste?ime. Dar… fie pe-a ta!”

  ??i-am zis eu ?i repet: de dracu ??i var? coada, Fenrir e f?cut ?ap isp??itor.” Cand ?l v?zu ?ns? pe taic?-su privindu-l iar pe sub sprancene, c?ci lui Dike tare nu-i pl?cea cand fiul s?u se jeluia atata, chiar dac? nu putea nega c? erau comice acele ?plansete,” Fenrir privi ?n alt? parte, bolmojind: ?da, da, lupule, ?ine-?i gura! Nim?nui nu-i plac bomb?nelile tale se pare.”

  ?Cum r?mane cu tine?” I-o ?ntoarse taic?-su. ??ie ?i-ar fi pl?cut s? fii ?ntr-un loc al naibii de ciudat, unde habar n-ai de ce ?i se poate ?ntampla ?i unde ?n loc s? te concentrezi pe detalii trebuie s? ascul?i o co?ofan? caraindu-?i ?n urechi?”

  ?Dac? co?ofana era despre mine,” ?i replic? Fenrir ar??gos, ?atunci te informez c? stai prost cu zoologia, tat?, c?ci al t?u fiu el lup ?i nu zbur?toare…”

  ?De ce ?i nu?!” ?i strig? Arion din spate. ?Nu odat? ai zburat de pe spatele meu. Cred c? se poate lua ?n considerare ca s? fii ?ncadrat ?i ?n lista de zbur?toare.”

  ?Iar tu gura nu vrei s? ?i-o ?ii?” ?i ?uier? lupul printre din?i. ?Mereu ??i vari nasul unde nu-?i fierbe oala. Eh, ?i credeam c? caii sunt ?n?elep?i. Numai copitele de ei, c?ci ?n rest… ?uier? vantul prin capul lor. De asta leap?d? copitele pe unde apuc? cand dau lupii de ei,” comentariu care-i f?cu pe Dike ?i Nathaniel s? pufneasc? ?n ras, c?ci era comic? ciorov?iala dintre Arion ?i Nathaniel.

  Numai Arion se pare c? nu gust? gluma, c?ci, ?n timp ce punea la cale, ?n a sa minte, cum s? se r?zbune pe lup, f?cu ce f?cu ?i-o mic? sfer? de ghea?? c?zu chiar lang? lup, ?mpro?candu-l cu noroi pe fa??.

  Lupul ?ns?, dup? ce se opri ?n loc, ?nchise ochii ?i inspir? adanc. Dup? care expir? zgomotos ?i vru s?-?i ?tearg? fa?a cu laba. V?zu ?ns? c? laba ceea era ?i mai murdar? decat fa?a lui, a?a c? se l?s? p?guba? ?i se apropie mai mult de taic?-su, continuand totu?i s? puf?ie pe nas, ar?tandu-?i sup?rarea.

  Asta-l ?i f?cu pe Dike s? uite un pic de-a lui preocupare. ?i, sco?and o batist? din buzunar, ?i ?terse lupului glodul de pe ochi. Pentru asta fu r?spl?tit cu un ranjet, c?ci lupului ?i pl?cu grija tat?lui. Ba chiar marai fericit un ?m?car pe ai t?i po?i conta!” ?i fu cu adev?rat fericit atunci cand Deak ??i odihni mana pe capul lui, dandu-i de ?n?eles c? a?a ?i este. Apoi merser? to?i ?n lini?te o vreme pan? ce reu?ir? s? calce pe cel?lalt mal. Abia acolo Fenrir se opri ?i privi pentru o clip? spre malul unde se afla tab?ra Siarilor, p?rand cu adev?rat ?ngrijorat.

  Dike, v?zand ?ngrijorarea ?n ochii lupului, ?l mangaie pe cap ?i-i spuse cu glas blajin: ?nu-?i f? griji pentru ei, fiule. Vor fi bine, mai ales c? Island ?tie despre asta ?i se ?ndreapt? ?ntr-acolo. Dar… totu?i, trebuie s? fim ?ngrijora?i pentru soarta noastr?, c?ci cine ?tie ce ne a?teapt? ?n p?durea asta ?i dac? ne ?ntoarcem din ea.”

  Fenrir ?l privi oarecum ciudat pe al s?u tat? ?i-i spuse ca s?-l tachineze: ?atunci po?i face cale ?ntoars?. Oricand.” ?i lupul intr? primul ?n p?dure.

  V?zand ??ndr?zneala” fiului, Dike d?du din cap cu repro? ?i-l urm?. ?n sinea lui ?ns? zambea, c?ci ?tia prea bine c? Fenrir o f?cea pe prostul doar pentru c? voia s? disting? pu?in atmosfera cees tensionat?. De aceea ?i nu-l cert? el, ci-l urm?.

  ?n spatele lor, Nathaniel ?l privi pe Arion ?n timp ce-i urmau pe Dike ?i Fenrir, care intraser? deja ?n p?dure. ?Ce-a avut ?n vedere maestrul Dike cand a spus c? s-ar putea s? nu ne ?ntoarcem? Se ?ntampl? ceva ?n aceast? p?dure?”

  ?Dac? sincer nu ?tiu, c?ci eu am puterea doar s? aduc lumin? acolo unde-i ?ntuneric ?i s? alung norii burduho?i de pe cer, cei ?nc?rca?i cu ploi toren?iale ce amenin?? s? ?nece p?mantul. ?n rest sunt doar un cal, a?a cum m-a descris ?i Fenrir, ?i nici n-am puterea s? v?d viitorul. De aceea, de ?i se ?ntampl? ceva ?n p?durea asta, vom tr?i pe propria piele, c?ci ?tiu totu?i c? nimeni nu poate nicicand s? fug? de-a sa soart?.”

  ?i, zambind, puse o man? pe um?rul lui Nathaniel, dandu-i de ?n?eles c? ?pentru asta ?i exist? prieteni: s? aib? grij? unul de altul pe vreme de furtun?.” Dup? care se afundar? ?i ei ?n p?dure, iar cand siluetele lor se vedeau pierzandu-se ?n zare, mla?tina ceea redeveni o superb? cascad?, c?ci vraja puternic? aruncat? asupra acelui loc era rupt? doar ?n prezen?a lui Dike, iar cand acesta era departe r?ul lua iar acele locuri ?n putere, c?ci a?a era ?i firea uman?: mai bine s? vezi flori acolo unde-s spini doar ca s? evi?i pe cat posibil durerea.

  ***

  Patru, acesta era num?rul c?l?torilor care ?naintau cu grij? prin acea p?dure cufundat? ?n umbr?. Ai lor pa?i ?ns? erau ?ndruma?i de lumina lui Arion care ?ntr-adev?r alunga noaptea a?a cum ?i spusese lui Nathaniel mai devreme. Numai c? acea lumin? ce lor li se p?rea benefic? p?rea s? deranjeze acele locuri. De aceea ?i se auzi cat de curand geam?tul copacilor care-?i frem?tar? dintr-o dat? vertiginos frunzele de parc? ar fi scuturat din cap deranja?i de lumin?. Mai ales p?rea s?-i deranjeze ?i lip?itul picioarelor pe frunzele umede ce acopereau p?mantul ?i peste care treceau ?i c?l?torii no?tri.

  De aceea ?i se opri Dike locului ?i privi cu aten?ie ?n jur. Apoi, cand v?zu ochii unui copac din stanga, care nu era luminat direct de lumina lui Arion, Dike ?l privi cu aten?ie. Astfel v?zu acel copac ?ncruntandu-se ?n timp ce privea ?int? la inelul ce lumina ?i care f?cea ?i frunzele umede din jur s? str?luceasc? ?ntr-un mod ciudat. ?i, ?n?elegand c? acea lumin? trezea de fapt copacii adormi?i, Dike ?i spuse lui Arion ?n ?oapt?: ?stinge lumina! Se pare c? nu suntem bineveni?i aici.”

  Privind ?n aceea?i direc?ie ca ?i Titanul, Arion v?zu ?i el copacul ?ncruntandu-se din cauza luminii inelului. De asta ?i-l atinse f?r? s? spun? nimic, iar dup? ce-l roti de trei ori pe deget, fur? cat de curand ?nconjura?i de ?ntuneric.

  Nu r?maser? ?ns? pentru mult? vreme prad? nop?ii, c?ci imediat dup? aceea Dike atinse manerul lui Ionas ?i to?i patru se v?zur? apoi ?n interiorul faimoasei bule. Numai c? aceasta nu era multicolor? a?a cum o v?zuser? Samaya ?i Nathaniel pe cand erau copii, ci complet transparent?, iar ?n interiorul ei era lumin? ca ziua, ceea ce le permitea s? priveasc? ?n jur f?r? s? fie v?zu?i ?i nici s? deranjeze pe nimeni cu prezen?a lor.

  Astfel reu?ir? s? ?nainteze destul de mult, privind cu aten?ie la chipurile adormite ale copacilor. ?i, chiar dac? era un loc straniu cel prin care treceau, cei patru se minunau totu?i s? vad? c? ?n partea ceea de p?dure copacii nu erau din cei obi?nui?i, dar magici, chiar dac? p?reau cu to?ii supu?i unei vr?ji care le controla fiin?ele ?i min?ile, p?rand adormi?i ?n acele clipe. Apoi era de asemenea comic de privit ale lor mimici f?cute prin somn, de parc? ar fi fost copii care aveau un vis urat ?i care se ?ncruntau ?n somn.

  Dar ?n timp ce lui Arion, Fenrir ?i Nathaniel acele mimici le p?reau comice ?i discutau vioi despre aceste lucruri, con?tien?i c? nu pot fi auzi?i de copaci, lui Dike acel loc i se p?rea prea sumbru ?i influen?at de r?u. Mai ales ?l deranja s? vad? c? copacii ?ncepeau s? fie cumva lipsi?i de frunze pe alocuri, iar arbu?tii ?i mu?chiul ce cre?tea ?n jurul acestor copaci erau de un negru umed, asemeni culorii mla?tinii prin care trecuser? ca s? ajung? acolo. ?i, privind cu aten?ie la mu?chiul cela, ?l g?si chiar lipicios, de parc? ar fi fost manjit cu noroi.

  Tres?ri ?ns?, c?ci era prea concentrat s? analizeze vegeta?ia din jur, cand Nathaniel spuse: ?ce-i asta?” ?i, privind ?n fa??, spre locul unde ar?tase tan?rul cu capul, Dike ?i ceilal?i v?zur? un loc defri?at, dar unde mai erau ?nc? mul?i copaci usca?i ?n picioare sau c?zu?i la p?mant ?i l?sa?i ?n voia sor?ii ca s? fie manca?i de carii.

  De asta ?i ?uier? Dike furios printre din?i: ?mila diavolului se pare. ?i n-au nimic sfant r?mas ?n ei, de-au ?ndr?znit s? c?s?peasc? astfel natura ?i s? distrug? magia din jur.”

  ?Nu cred c?-i vorba de magie la mijloc, maestre Dike,” spuse Arion ?ngrijorat. ?Mi se pare c? se preg?tesc de ceva. De ce anume nu ?tiu, dar simt vibra?ii ciudate ?n jur,” ?i Arion privi ?n jur cu aten?ie. Dar, din cauza c? nu vedea nimic, ?nchise ochii ?i ?ncepu s? adulmece zarea.

  Sim?indu-?i atat profesorul, cat ?i tat?l ?ngrijora?i, Fenrir se apropie de Arion. Dar el nu privi ?n aceea?i direc?ie ca ?i acesta, ci la fa?a lui, iar cand Arion ?l sim?i ?n sfar?it ?i-l privi crucit, chipurile ?ce-ai cu mine acum?!” Fenrir ?i ranji ?i-i spuse ?n glum?: ?credeam c? singurul lup de pe aici sunt eu. Se pare ?ns? c? m-am ?n?elat. Dar totu?i: nu spun c? nu-i nostim s?-?i v?d nasul mi?candu-se ca al iepurelui. ?i… ar trebui s? ?ncerc magia asta pe tine mai tarziu: sunt sigur c? vei ar?ta superb cu urechi de cal ?i nas de iepure. Coada deja… alege-o sigur care vrei s? fie!” Sim?ind ?ns? privirea tat?lui a?intit? asupra lui, Fenrir ?l privi. ?i, v?zand c? acela era furios pe el pentru c? pe Fenrir ?l apucase joaca ?i gluma ?ntr-un astfel de moment, se trase ?n spatele lui Arion de parc? ar fi c?utat sprijin.

  De asta ?i zambi Arion, b?tandu-l u?urel pe spate: ?nu-?i f? griji, lupule, vei tr?i cu asta,” o glum? pe care Fenrir p?ru s? n-o fi gustat, c?ci ?i ar?t? col?ii. ?Da, da. ?tiu c? ai col?i ascu?i?i,” ?i spuse Arion, tachinandu-l, ?doar c? n-au s? guste ei din carnea mea dulce. Nicicand.”

  ?Serios? ?i cine ?i-a spus asta mai exact?”

  ?Inteligen?a?! Dar… nu-s atat de sigur c? lupii ?tiu ce-i asta,” remarc? care-l f?cu pe Nathaniel s? pufneasc? ?n ras.

  Fenrir ?ns? se ?nfurie ?i strig? la Arion: ?auzi, calule, s?-?i ar?t cumva ce le poate inteligen?a lupilor? C?ci ?n caz de nu ?tiai…”

  ?Lini?te!” Le ?uier? Dike printre din?i, furios. Asta fu ?i semnalul pentru cei trei s?-?i ?in? gura ?nchis?.

  Curand ?ns?, Fenrir, care dup? ce taic?-su le strig? s? tac? ?l privise cumva pe sub sprancene, ?ntoarse capul ?n urm? de parc? ar fi sim?it o chemare. ?i, dup? aceea, ?nchise ?i ochii, c?ci sim?ea ceva straniu vibrand ?n interiorul lui, iar cand el se opri f?cu ?i bula s? se opreasc?, c?ci era proiectat? s?-i apere pe to?i, dar nu pe distan?e mari.

  De aceea, cand Fenrir se opri ?i bula se opri, iar Dike se lovi brusc cu capul de peretele bulei. De asta ?i se ?ncrunt? Titanul ?i se ?ntoarse brusc ?i privi ?n spate s? vad? cine-i ?ncurcase planurile. Numai c? ce v?zu ?n spatele lui ?l ?nfurie de-a binelea, c?ci cei trei ?nso?itori ai s?i p?reau ?nghe?a?i, iar ?n jurul lupului se vedea o aur? ciudat?, ceea ce-l f?cea s? par? o statuie vie. De asta ?i ?uier? Dike printre din?i ?minikinul. Pun eu laba pe el.” Dup? care ??i ?ncruci?? bra?ele pe piept, ?nchise ochii ?i deschise poarta min?ii sale. Astfel nimeri ?ntr-un fel de tunel, complet luminat, ca un fel de tobogan de ap?, ?n care Dike s?ri ?i fu dus cu viteza luminii pan? ?n P?durea Rophion, poiana lui Baradar, iar cand trupul s?u fu aruncat din toboganul cela, se rostogoli ca?iva metri pe p?mant, ca s? se opreasc? mai apoi ?n patru labe, maraind u?or: ?mereu pl?tesc eu oalele sparte pentru c? al?ii nu gandesc,” ?i-?i ?ntoarse capul spre stanga ?i privi furios ?nspre Fenrir ?i Baradar care-l priveau mira?i, c?ci nu se a?teptaser? s?-l vad? pe Dike acolo.

  If you encounter this narrative on Amazon, note that it's taken without the author's consent. Report it.

  Fenrir chiar f?cu ca?iva pa?i spre taic?-su pe care-l ?ntreb? cu inocen??: ?dar tu, ce cau?i aici?” Se d?du ?ns? ?n l?turi cand ?l v?zu pe Dike s?ltand ?n picioare ?i ?ndreptandu-se furios spre el.

  Titanul ?ns? nu se opri ?n dreptul feciorului, ci trecu pe lang? acesta, ?ndreptandu-se spre Baradar, care-l a?tepta cuminte. ?i, ?n timp ce se apropia de el, Dike ?i ?uier? printre din?i: ?nu ce de data asta, minikine?”

  Baradar, deloc sup?rat c? Dike-i vorbea astfel, surase ?i-i spuse: ?doar am vrut s? st?m de vorb?. Dar n-am crezut totu?i c-o s? vii, c?ci au trecut deja 7 mii de ani de la ultima dat? cand ne-am v?zut. Totu?i… via?a e plin? de surprize se pare, c?ci e?ti aici.”

  ?Nu c? asta ar fi fost inten?ia mea,” spuse Dike manios. ?Dar odat? ce mi-ai r?pit b?iatul, s? spunem c-am fost nevoit s-o fac.”

  Auzindu-l pe Dike vorbind astfel, Fenrir se minun? enorm. Apoi se porni spre cei doi, spunand vesel: ?ei, tat?, ce spui ?i tu?! Nu m-a r?pit nimeni. El m-a chemat, iar eu am decis s? vin. Atata tot.”

  Dike ?ntoarse numaidecat capul spre el, privindu-l ?i pe Fenrir manios: ?aha ?i eu m-am n?scut ieri ca s? nu ?tiu ce se ?ntampl?. La fel ca ?i tine, Fenrire, c?ci din bula ceea singur nu puteai ie?i. Doar cu ajutorul cuiva ?i cine te-a ?ajutat” a fost anume ?nc?p??anatul ?sta de minikin pe care-l cunosc de mai bine de 7 mii de ani ?i la fel de bine ?tiu ce-i poate pielea.”

  ??nseamn? c? pot fi fericit, maestre,” spuse Baradar zambind cu bun?tate, ?c?ci de cineva te cunoa?te bine n-o s? fii uitat nici dac? mori.”

  ?Nu c-ai muri candva,” o tranti Fenrir pe nea?teptate, iar Baradar ?i Dike ?l privir? pe nea?teptate. ?Nu, ce? Doar am pus punctul pe i: e nemuritor, ai uitat?”

  ?De singurul lucru de care-am uitat e c? nu-?i po?i ?ine limba dup? din?i nici cand situa?ia o cere,” ?l cert? Dike. Apoi privi la Baradar. ??i? Care-i treaba aceea urgent? despre care spuneai de ne-ai chemat pan? aici ?i pe nepus? mas? cand eram atat de ocupa?i?”

  ?Din cauza ei,” spuse Baradar. ?i, cand deschise pumnul, Fenrir ?i Titanul putur? vedea o pan? neagr?, de m?rimi mici totu?i, cat s? ?ncap? ?n palma minikinului, iar asta-i f?cu aten?i. ?Apar?ine se pare lui Tarther.”

  ?S-a trezit deja?” ?ntreb? Dike, ?ncruntandu-se.

  ?A?a se pare, maestre. Cel pu?in asta mi-au spus copacii care l-au v?zut zburand pe deasupra lor.”

  ??i? Cand s-a ?ntamplat asta?” Insist? Dike s? afle r?spunsul.

  ??i cine-i Tarther ?sta?” ?ntreb? Fenrir, dar nimeni nu-i atrase aten?ie. Cei doi nici m?car nu-l privir?, de asta Fenrir stramb? din nas ?i bomb?ni un: ?mai nou vorbesc singur.” Apoi ascult? mai departe conversa?ia.

  ?S-a ?ntamplat acum dou? zile, maestre. Dar n-am spus nim?nui pentru c? am vrut s? cercetez de-i adev?rat. De asta am colindat p?durea ?n lung ?i-n lat ?i-am vorbit cu to?i copacii ?i chiar ?i cu vantul ?i to?i mi-au spus acela?i lucru: c? o pas?re mare, neagr?, se tot ?nvarte ?n ultima vreme prin ?nalturi ?i, dup? cum au descris-o, pare a fi Tarther.”

  ??nseamn? c? totu?i s-a trezit. Atunci ar fi trebuit s? mergi direct ?n Poiana Umbrelor ?i s? vezi de-i acolo.”

  ?Am fost, maestre, dar nu-i nimeni acolo ?i nimic ciudat n-am sim?it de asemenea. Dar vantul mi-a spus ceva ciudat. Despre p?durea Tenebre. Doar c?…,” ?i minikinul ??i plec? capul. ?M-am temut s? merg singur. De aceea v-am chemat.”

  ?Atunci s? mergem s?-i vedem barlogul acelei blestemate de p?s?ri,” ?uier? Dike printre din?i. ?i, atingandu-l pe Fenrir pe cap ?i pe Baradar pe um?r reu?i s?-i ?ntoarc? pe to?i trei ?n bul?.

  Numai c? acolo… surpriz?: nici Nathaniel ?i nici Arion nu mai erau ??nghe?a?i,” ci st?teau cumin?i, a?teptandu-i s? se ?ntoarc?. De aceea, cand Arion d?du ochii cu Baradar ?i ?n?elese c? acela era cauza durerii lui de cap, c?ci fusese ?nghe?at iar asta-i provoca ?ntruna dureri de cap, ?l privi pe acesta furios.

  Baradar ?ns?-i privi pe cei doi cu ochii cat cepele ?i chiar ?ncepu s? se balbaie de uimire: ?dar… cum e posibil a?a ceva? Am crezut c? nimeni nu-i capabil s? rup? a mea vraj?. Ei ?ns?…”

  Fenrir ?ns? surase ?i ?n timp ce se apropie de Arion, ca s?-l ?in? pe acela locului ?n caz c?-i tr?snea prin minte s?-l atace pe minikin, spuse: ?ba este cineva care poate face fa?? vrajei tale, Baradar, iar acesta e f?r? doar ?i poate Maestrul Ghe?ii. Ei bine, chiar ?i dac? Arion e doar un cal,” remarc? pentru care fu r?spl?tit cu un alt marait, ?are totu?i puterea s? topeasc? ghea?a, c?ci poate manui curen?ii de aer cald. De aceea ??i sugerez s? te gande?ti de dou? ori ?nainte s?-i stai ?n cale, c?ci…,” fu ?ns? nevoit s? se dea el din calea lui Arion, care-i ar?t? pumnul.

  Dup? asta, Arion se apropie de minikin. ?i, oprindu-se la doar un pas de el, privindu-l furios ?n ochi ?n timp ce minikinul ?nc? nu-?i revenise din a sa mare uimire, Arion se aplec? u?or spre el ?i-i ?uier? printre din?i: ?data viitoare cand o s?-?i mai treac? prin cap s? ??nghe?i” pe cineva, asigur?-te mai ?ntai c? nu dai ochii cu el dup? aceea. ?n caz contrar po?i ajunge ?nghe?at? pe b?? dup? aceea.” ?i, u?urandu-?i sufletul dup? ce spusese astfel de cuvinte, Arion ?i ?ntoarse spatele minikinului ?i se apropie de Dike, care-i a?tepta cuminte ca s?-?i termine cearta, tot cl?tinand din cap cu repro?.

  Abia cand ?n?elese c? pot s?-?i continue lini?ti?i c?l?toria, Dike le ?ntoarse tuturor spatele ?i porni ?n fa??. Astfel ?i for?? ?i pe ceilal?i s?-l urmeze, c?ci era deja or? tarzie, iar el voia s? vad?, ?i cat mai curand posibil, barlogul p?s?rii celeia blestemate despre care-i vorbise Baradar. Dar, ?n timp ce mergea ?n fa??, Arion ?l ajunse din urm? ?i cei doi ?ncepur? s? se ?u?oteasc? de parc? ?i-ar fi spus un mare secret.

  Asta-l f?cu ?ns? pe Fenrir curios, care, privindu-i pe cei doi cu aten?ie ?i stramband din nas, spuse mi?candu-?i comic n?rile: ?sper c? ?lora doi nu le trece prin cap s? ne barfeasc? cand suntem ?i noi aici.”

  ?Ah, lupule, mereu gande?ti despre al?ii ceea ce-ai putea face doar tu,” ?i, dand din cap cu repro?, Baradar se ?ndep?rt? ca?iva pa?i de Fenrir ?i Nathaniel.

  ?Acum iar eu sunt de vin??” ?ntreb? lupul, privind atent la Nathaniel, care-i zambi for?at. V?zand ?ns? c? acela-i oarecum preocupat, Fenrir schimb? tema: ?nu-?i face griji pentru sora ta ?i restul. Vor fi bine cu siguran??, c?ci acolo-s Samaya, Bestla ?i Titanul Island. Cu siguran?? ei vor fi bine ?i nu ca mine care tot timpul are pe cineva ?mpotriva lui, c?ci…,” continu? s? bomb?neasc? lupul ?ntruna. Vorbea el ?ns? verzi ?i uscate doar ca s? nu tac? ?i s? se afunde ?n ganduri, c?ci era ?i el preocupat pentru Samaya ?i restul, mai ales pentru faptul c? nicicand nu fusese atat de departe unul de cel?lalt.

  ***

  ?Asta-i nebunie,” ?opti Fenrir. ?i avea de ce s? fie uimit, c?ci ceea ce vedea ?n fa?a ochilor era ceva ce cu adev?rat nu mai v?zuse pan? atunci: o armat? de statui f?r? via?? perfect aliniate ?n trei garnizoane ?n fa?a unei grote p?r?site. ?i, de?i erau cumva acoperite de ieder? otr?vitoare ?i panz? de p?ianjeni pentru camuflaj din locul ?n care se aflau cei cinci se vedeau destul de bine.

  ?Nu pot s? cred c?-s atat de multe,” spuse Arion, care era ?i el stupefiat s? vad? atat de multe copii ale Fecioarelor Yātrīkar, cele v?zute de Nathaniel ?i Samaya cand trecuser? prin p?dure. ?Mi se par ireale. De parc? ar fi o glum? proast? a naturii care s-a copiat pe sine ?n mii ?i mii de exemplare.”

  ?20 de mii mai exact,” spuse Dike, ?ncruntandu-se. ?Baradar, tu ?tiai despre asta?”

  Privind la minikin ?ns? ?l v?zu extrem de uimit, privindu-l cu ochi mari. ?i, abia ?ntr-un final, buzele lui murmurar?: ?nu. Eu am aflat doar despre trezirea lui Tarther. N-am aflat nicicand c? a?a ceva s-ar ?ntampla ?n p?durea asta.”

  ??i te mai nume?ti Spiritul P?durii,” bomb?ni Arion, sup?rat. ?Ce dezam?gire. ?i, maestre Dike, las?-m? s? verific ?mprejurimile. ?n forma mea de cal de vant…”

  Dike ?ns? scutur? din cap c? nu. ?E periculos, Arion, pentru c? locul ?sta ascult? doar de for?ele r?ului. Din aceast? cauz? am v?zut noi copacii ar?tand astfel ?n drum spre acest loc ?i tot din aceast? cauz? n-a ?tiut nici Baradar, c?ci nu-i niciun copac pe aici viu, din cei ce i-ar fi putut transmite mesajul. ?i, cum al lor suflet e posedat de diavol ?i de mult? vreme deja, aceast? p?dure a putut fi locul perfect pentru ?nf?ptuirea multor rele. Ceea ce m? mir? ?ns? e c? minikinul a fost totu?i informat despre Tarther, iar asta mi se pare deja o capcan?, de parc? cineva ar fi transmis acel mesaj ca s? ne fac? s? tremur?m ca varga, c?ci ?tiau c? Baradar ne va spune ?i nou? odat? ce va afla adev?rul.”

  Se mirar? ?ns? ?i mai mult cand Baradar spuse: ?dar… nu asta e totu?i ceea ce-am v?zut.” ?i, apropiindu-se de peretele transparent al bulei, ?l atinse cu mana. ?Atunci, cand vantul mi-a adus pana ?i am prins-o ?n palm?, am auzit ?i un plans. Era al unei fete care p?rea s? cear? ajutorul, de parc? ar fi fost ?ntr-un mare pericol.”

  ??i cine era acea fat??” ?ntreb? Nathaniel preocupat, c?ci crezuse c? era vorba despre Yellen, dup? cele spuse de Samaya cand ea v?zuse amintirile fetei lang? cascad?. ?Spune-mi, minikine! Spune-mi cum ar?ta acea fat?!”

  ?Nu ?tiu,” ?i r?spunse minikinul privind ?n p?mant. ?Nu i-am v?zut chipul. Doar i-am auzit plansul pe care vantul la adus la urechile mele.”

  ??i crezi c? po?i recunoa?te vocea ceea de-o auzi iar, minikine?” ?l ?ntreb? Dike pe Baradar, apropiindu-se de el ?i de Nathaniel.

  ?Cred c? da. Numai c?… cum s? mai aud vocea aceea ?nc? odat?? E ca ?i cum…,” ?i un gol imens se reflect? ?n a lui privire, de parc? ar fi ?ncercat s? caute prin amintirile lui, dar nu g?sea nimic.

  R?spuns le d?du ?ns? Fenrir, care se apropie ?i el de ei, dup? ce fusese singurul care st?tuse ?i privise ?ndelung la acea armat? de statui. ?i, p??ind spre cei patru spuse: ?ce dac? vom face acela?i lucru ca atunci cand Samaya ?i vulpea ceea care-i seam?n? s-au ?ntalnit ?n Poiana Umbrelor?”

  ?i tocmai aceste cuvinte ?l f?cur? centrul aten?iei, c?ci nimeni nu ?n?elese ale lui cuvinte. Doar la ?nceput, c?ci, cat de curand, Dike ??i aduse aminte de ?ntamplarea din urm? cu 13 ani cand merser? s-o caute pe Samaya care disp?ruse. ?i ?inea minte c? dup? ce se ?ntalniser? cu Parca ?i cu Ratatosk ei ?nc? fugeau prin p?dure. Dar, indiferent de ce nu ?ncercar? ca s? dea de acea faimoas? poian? a umbrelor, nu le reu?ea ?i pace. Din contr?: totul p?rea ?i mai confuz, c?ci ar?ta exact la fel oriunde nu priveau, de parc? ?ns??i natura se ?nc?p??ana s?-i ?ncurce.

  Abia cand ajunser? ?n centrul unei mari poiene, ce p?rea pu?in mai diferit? decat celelalte ?i asta din cauza c? dac? st?teai chiar ?n centrul ei ?i priveai ?n sus, la coroanele copacilor, sim?eai cum totul se ?nvarte cu tine, Dike se opri ?i privi ?n jur, dar se sim?i ame?it. De asta ?i atinsese atunci manerul lui Ionas cand privise ?i el ?n sus, c?utand astfel sprijin. Numai c?, atunci cand atinse manerul sabiei, sim?i o ciudat? c?ldur? venind dinspre maner, iar cand ?l privi v?zu c? Ionas lumina albastru din teac?.

  Se mir? ?ns? ?i mai mult s?-l vad? pe Fenrir venind direct spre el de parc? ar fi fost fermecat. ?i, cand b?iatul ajunse lang? al lui tat?, privind la sabie de parc? ar fi fost ?n trans?, atinse imediat manerul, iar acea poian? ???i scoase masca” ?i ei v?zur? c? anume acolo era Poiana Umbrelor, cea care ?se ascunse” astfel pentru a nu le da lor ?ansa s? le g?seasc? pe cele dou? copile.

  ?i Dike zambi amintindu-?i asta, c?ci Fenrir avea dreptate: anume mainile lor unite ?i ?ntr-un fel puterile cand atinser? manerul sabiei ?i ajut? atunci s-o salveze pe Samaya. Putea func?iona ?i de data aceea. De aceea ?i spuse cu ?ncredere: ?s? ?ncerc?m totu?i.” Dup? care el se trase ca?iva pa?i ?n spate, scoase sabia din teac? ?i dup? ce se puse ?n pozi?ie de atac ??i atinse fruntea cu varful sabiei, f?r? a se r?ni totu?i, iar cand varful sabiei atinse fruntea Titanului, Ionas lumin? iar??i albastru.

  Abia dup? asta Fenrir se apropie de-al s?u p?rinte, privind ?int? la sabie. ?i, oprit la doar un pas de el, ??i relu? forma uman? ?i apoi atinse mana lui Dike care ?inea sabia.

  Sim?ind mana fiului peste a sa man?, Dike nu ?i-o retrase. Din contr?: se uit? mai cu aten?ie la Ionas a c?rui lumin? pulsa straniu, de parc? le-ar fi transmis un mesaj. De fapt a?a ?i era, c?ci la cateva secunde distan?? auzir? o voce ciudat?, de parc? ar fi fost din vid, care le spunea: ?o via?? adus? jertf? l?comiei poate fi salvat? doar de inima celor cinci, a c?ror putere trebuie s? se uneasc? pentru ca inima celei aduse drept jerf? s? ?nceap? s? bat? din nou. De nu, de nu vor fi cinci puteri unificate, atunci lumina din ochii ei se va estompa cat de curand, iar asta va ?nsemna c? al ei suflet e pierdut pe veci, la fel ca ?i vantul care va ?nceta s? mai bat?.”

  Auzind partea cu vantul, Arion se mir? nespus. Doar c? nu putea ?n?elege despre cine anume putea fi vorba, c?ci pe lang? el, Boor ?i Sephir mai erau ?i alte Spirite care controlau puterea vantului. Dar, cum era vorba despre vantul care aducea totu?i beneficii p?mantului ?i f?r? prezen?a c?ruia lumea ar fi murit apoi, se apropie ?i el de sabie ?i, punand a sa palm? peste cea a lui Fenrir, ?opti: ?sunt a treia putere care-?i arat? sprijinul pentru salvarea acelui suflet.”

  De Arion se apropie minikinul, care-i atinse acestuia palma, iar Nathaniel o puse pe a sa peste a minikinului, de parc? ar fi pecetluit un pact. Abia atunci lumina albastr? a sabiei despic? aerul ?n dou?, iar ei se v?zur? ?nvartindu-se ame?itor ?n cerc, de parc? ar fi fost ?ntr-un fel de carusel imens. Dar nu st?tur? locului, ci p?ru c? trupurile lor traversau ?n vitez? p?durea, ?n timp ce ochii lor priveau pretutindeni ?n c?utarea acelei fiin?e despre care sabia le spusese c? va fi adus? drept jertf?. De v?zut vedeau ?ns? doar natur? moart? ?i de?ert.

  ?Acum ?n?eleg,” spuse dintr-o dat? Dike. R?spunsul poate fi ?n De?ertul Uit?rii,” ?i, cat ai clipi, el disp?ru de lang? ceilal?i.

  ??ntre timp voi cerceta zarea,” spuse Arion. Dup? care calul ?naripat se ridic? ?n aer, ?n timp ce trupul uman al lui Arion r?mase acolo.

  Abia atunci se uit? minikinul la Fenrir ?i-i spuse: ?cred c-ar fi o idee bun? s? cercetezi ?i P?durea Mor?ilor, lupule, c?ci simt c? se ?ntampl? ceva straniu acolo. Nu-?i f? griji pentru noi, c?ci r?manem aici ?nc? dou? puteri: cea a naturii ?i cea uman?, iar leg?tura dintre ele nu poate fi rupt? atat de u?or. De aceea ??i spun s? pleci, iar de ceva se va ?ntampla te voi chema s? te ?ntorci. Numai c?, gr?be?te-te ?ntr-acolo, Fenrir, ?i cat mai repede posibil, c?ci vremea apusului ?n lumea real? se apropie, exact timpul cand am auzit-o pe acea fat? plangand.”

  ?Am ?n?eles,” spuse Fenrir sigur pe sine. ?Numai c?, minikine, ?ine urechile sufletului larg deschise, c?ci, dac? o g?sesc acolo, te voi chema s?-mi spui de-i ea sau nu,” iar dup? ce minikinul d?du din cap c? ?n?elese, Fenrir disp?ru de lang? ei.

  Apoi, dup? ce r?maser? doar ei doi, Nathaniel privi ?n ochii lui Baradar pentru mult? vreme. De parc? ar fi c?utat ceva, c?ci nu ?tia de ce, dar nu avea ?ncredere ?n acel minikin, la fel cum al s?u popor n-avea ?ncredere ?n str?ini.

  Baradar nu se sup?r? ?ns? cand ?i surprinse privirea a?intit? asupra sa. Din contr?, zambindu-i cu bun?tate, spuse: ?chiar ?i de n-ai ?ncredere ?n mine, eu tot aici voi sta, c?ci nu-s aici s? r?nesc pe nimeni. Doar s? ajut.”

  ??i totu?i am auzit povestea ta, minikine, de asta n-am eu ?ncredere ?n tine. ?i… nu spun asta ca s? te sup?r, dar totu?i ai fost cel care ?i-a ?ngenuncheat propriul popor ?i apoi le-a sortit pe Fecioarele Siarilor la pierzanie, c?ci anume tr?darea ta le-a dat putere celor trei Moirae s? renasc? Fecioarele Yātrīkar anume din sangele nostru. De asta ?i te privesc cu ne?ncredere, c?ci ?ntr-un fel ne-ai blestemat pe to?i atunci.”

  Asta-l f?cu pe Baradar s? zambeasc? trist. Apoi, privind spre dreapta, de unde se vedea p?durea, minikinul spuse abia auzit: ??i ai dreptate. I-am blestemat pe to?i atunci. De asta sunt acum doar un suflet neogoit care colind? zarea ?n lung ?i-n lat pl?tind astfel pentru acel p?cat,” apoi privi iar ?n ochii tan?rului. ??i tu, de nu vrei s? ai aceea?i soart? ca ?i mine, trebuie s?-?i aperi poporul cu unghiile ?i cu din?ii de trebuie, c?ci asta-i rolul t?u ?n via??, pe cand poporul t?u e comoara cea mai de pre?.”

  Nathaniel nu spuse nimic. Doar privi cu ?i mai mare aten?ie ?n ochii minikinului, ?ncercand s? ?n?eleag? ce punea totu?i acela la cale. Dintr-o dat? ?ns? auzir? vocea lui Fenrir plutind ?n jurul lor, care striga: ?Baradar, am nevoie de tine aici,” un strig?t care-l for?? pe minikin s? ?nchid? ochii ?i, cat ai clipi, ajunse lang? lup, ?ntr-o ciudat? p?dure ?n fl?c?ri.

  De asta ?i se mir? nespus cand deschise ochii ?i v?zu c? totul ?n jur ardea. Apoi privi cu repro? la lup ?i-i spuse: ??i-am spus s? g?se?ti fata, lupule, nu s? dai foc p?durii.”

  ?Dar n-am f?cut eu nimic,” se ap?r? Fenrir. ?Cand am ajuns aici p?durea deja ardea. Se pare c?-i mesajul cuiva pentru mine, dar nu-mi pot da seama al cui mesaj e.”

  Aceste cuvinte-l f?cur? pe Baradar s? priveasc? cu aten?ie ?n jur. ?i, v?zand umbre ciudate printre fl?c?ri, de parc? ar fi fost fragmente ne?n?elese din lupta cuiva, ?i spuse lui Fenrir f?r? s?-l priveasc?: ?dac? vrei s? ?n?elegi acest mesaj, atunci folose?te-?i urechile ?i nasul de trebuie, c?ci chiar dac? ?n jurul nostru pare a fi iadul, instinctul de supravie?uire e ?nc? treaz. De aceea, de-l vei asculta cu aten?ie, te va ?ndrepta spre calea cea dreapt? ?n cele din urm?.”

  ?Dac? zici!” Spuse Fenrir nu de tot ?ncrezut. Chiar ?i a?a ??i scutur? blana ?i-?i ?nfipse ghearele mai adanc ?n p?mant. Dup? care-i spuse lui Baradar: ?atunci, minikine, ?ine-te bine! De ce po?i, desigur, c?ci asta va durea ca naiba!” ?i ultima parte Fenrir o strig? ?n timp ce se ?nvarteau deja ame?itor, pe un fel de roat? de foc ce-i ridic? pan? sus deasupra p?durii. Abia fiind sus acea roat? de foc ??i mai domoli mi?carea ?i putur? vedea cei doi ?n dep?rtare. ?i, privind spre nord, acolo unde se afla regatul lui Ian Gyar, inima lui Fenrir se opri, iar el ?ncepu a tremura u?or, c?ci ceea ce-i fu dat s? vad? era cum Sephir se lupta cu acel ciudat Spirit de Ap?, ?ntr-o lume complet albastr?.

  De strigat ?ns? nu putu s? strige, de?i vedea clar c? cea pe care-o iubea era ?n pericol. El ?ns? sim?ea c? nu poate ajunge defel la ea. Dintr-o dat? ?ns? tres?ri, cand auzi vocea lui Arion din ?nalturi: ?Spre Nord. Anume acolo se afl? Sephir. Din cauza asta se adun? nori negri la orizont.”

  ?i, cand Fenrir ?i Baradar privir? spre stanga locului unde-o v?zur? pe Sephir luptand, v?zur? nori negri, ?nc?rca?i de ploaie apropiindu-se de acel loc, nori burduho?i cr?pa?i ?n dou? de fulgere groase. ?Arion, crezi c? po?i alunga norii?” ?i strig? Fenrir. ?Avem nevoie s?…”

  ?Ba nu, Fenrir. De alung norii atunci Sephir va fi sl?bit? de puteri, c?ci unicul care poate limpezi cerul f?r? s? ia putere de la ea e zeul Boor. El ?ns?-i prea departe ?i chiar dac?-l chem?m aici nu-s sigur c? va ajunge la timp.”

  ?Atunci, s? fim noi cei care-o salveaz?!” ?uier? lupul ?nfuriat printre din?i. ??i la sigur dup? asta cel care-a ?ncercat s-o r?neasc? pe cea pe care lupul Fenrir o iube?te nu va mai tr?i ca s? povesteasc? ?i altora.” ?i, spunand aceste cuvinte, lupul se ?ncrunt?, iar caruselul cela de foc se ?ncepu a ?nvarti invers, ducandu-i spre p?mant, ?n timp ce calul alb se arunc? din ?nalturi dup? ei, urmandu-i.

  ***

  Cinci erau cei care fugeau prin p?dure. Cinci suflete diferite care-?i uniser? puterile ca s-o salveze pe Sephir: un minikin, un cal ?naripat, un lup, un Titan ?i un simplu om. Dar, chiar dac? a lor putere era inegal?, niciunul din ei nu r?manea ?n urm?, c?ci fiecare din ei era con?tient c? dac? din cauza lor acea alian?? va e?ua atunci zei?a Ploilor Toren?iale va fi pierdut? pe veci ?i atunci Balan?a Vremii va fi ?ntoars? cu susul ?n jos ?i nimic nu va mai putea fi controlat: nici apa, nici vantul ?i nici ploile, precum ?i ce-i mai important de controlat - natura uman?.