?Au r?mas ?n urm? ani grei de lupt?,

  Soarta a trecut iar??i peste noi,

  A lor suflare grea ne-a frant destinul,

  ?i ne-a f?cut cu fric? s? p??im ?napoi.

  Iar ochii ce din Haos s-au format la Orizont,

  Sunt doar sclipiri oarbe de dragoste ?i dor,

  C?ci inima ce bate cu ardoare-n a lui piept

  Nu-i decat un soare, f?r? intelect.

  ?i totu?i via?a noastr? pulseaz? adanc ?n noi,

  ?i caut? cu ravn? drumul ?napoi.

  Drumul c?tre cas?, drumul c?tre neam,

  C?ci a lor destin se cheam? Aeon.”

  ?n ritmul ?oaptelor Cosmosului ?i ?n sclipirea stelelor din jur, focul Hestiei se aprinse ?n mijlocul Universului, acolo de unde se poate vedea nemurirea, acolo unde se na?te viitorul ?i unde cei trecu?i prin via?? pot vedea trecutul ?n drumul spre Aeon.

  Acel foc, ce ardea valv?taie ?n mijlocul neantului, p?ru la ?nceput o stea ?n formare, la care celelalte stele priveau cu team?, c?ci de?i nu ?tiau ce poate fi acea sclipire a unei vie?i, ??i spuneau ?n al lor suflet rece de piatr? c? orice e binevenit pe lumea asta ?n afara unui alt Mā?s?ar Kēlaksi, c?ci chiar dac? niciodat? nu v?zur? cum arat? aceast? ?nchisoare a fricii pe din?untru, nu rareori auzir? strig?tul singur?t??ii venind dintr-acolo, c?ci Eris avea aceast? putere ?n al ei suflet ?i f?cea Universul s? plang? cu ea ?n nop?ile de singur?tate, ?n zilele cand soarele Galaxiei Mon?trilor ardea ?n toat? for?a nebuniei lui, parjolindu-i adanc a ei piele ca smoala, dar cel mai mult lui Eris ?i era dor de libertate.

  ?i anume aceast? libertate o plangea ast?zi Eris, al c?rei glas se rostogolea ecou prin Univers ?i pe care-l putu auzi ?i Hestia, dup? ce fl?c?rile sufletului ei terminar? de ars puterea neantului ?i ea ap?ru dintre ele ?n toat? splendoarea ei de fecioar?.

  Al?turi de ea st?tea Samaya, dar nu era aceea?i Samaya pe care o cuno?teau p?mantenii, ci era un amestec ?ntre al ei chip ?i cel al lui Jar, c?ci Cosmosul ?i for?a s? devin? unul a?a cum fuseser? la ?nceput, cand abia al lor destin fusese ?esut de Moirae, iar Jar ??i alesese drept trup p?mantean al ei corp.

  Hestia trase adanc aerul Cosmosului ?n piept ?i apoi privi ?n dreapta ei, unde Samaya p?rea adormit?. Hestia zambi, c?ci de?i ?i p?rea ciudat? aceast? nou? ?nf??i?are a fetei, a ei inocen?? transmis? lui Jar, spiritului r?zboinic ce tr?ia ?n ea, era ceva nemai?ntalnit de Hestia pan? atunci ?n acel trup de tan?r? fecioar?.

  ??i mult ve-i mai face pe adormitul, Jar?” rosti aproape pe ?optite Hestia, dar ?n vocea ei se putea sim?i o ciudat? vibra?ie, asem?n?toare cu aceea pe care o simt oamenii cand cred c? au f?cut o glum? bun?.

  Aceast? remarc? a Hestiei schi?? pe buzele fetei un zambet ?i ea deschise larg ai ei ochi ?i privi ?n jur. ?Niciodat? nu te pot p?c?li, Hestia. Nici m?car cand ?ncerc s? par un personaj de poveste. Ai ?n puterea ta capacitatea de a face s? dispar? toat? distrac?ia.”

  ?Dar mie mi se pare c? suntem prea b?trani pentru poveste, Jar. Asta se poate vedea ?n ale tale plete.”

  ?ntr-o sclipire de stele, ?n fa?a lui Jar ap?ru o oglind? ?nconjurat? de mici fl?c?ri, dar a lor boare era rece ?i asta se sim?ea ?n unda de aer pe care o transmitea spre fa?a Spiritului, mi?cand u?or a lui plete albe.

  Jar nu spuse nimic ?i, ?ntinzand mana ?n fa??, apuc? oglinda ?i o apropie de al lui chip, oglindindu-?i privirea ?n al ei magic ochi ?i se mir? v?zand-o mai ?ndeaproape, c?ci oglinda era oarecum ciudat? de felul ei - suprafa?a ?n care unul se putea oglindi nu era solid?, ci era format? dintr-un fel de aer transparent, de culoare cenu?iu alb?strui, cu urme albe ?n jur, de parc? ar fi fost spumele laptelui.

  ?Boarea Aeon-ului,” ?opti abia auzit Jar ?i f?r? s? a?tepte vreun r?spuns de la Hestia, el ??i concentr? a lui privire pe imaginea reflectat? ?n oglind? - un imens t?ram alb, cufundat ?ntr-o cea?? cenu?iu l?ptoas? - ?i parc? tras de o putere nev?zut? ?n interiorul oglinzii, Jar p?trunse ?n acel t?ram prin intermediul ei, care dup? ce el disp?ru r?mase s? pluteasc? ?n fa?a Hestiei, de parc? s-ar fi leg?nat u?or sub boarea vanticelului de prim?var? ?i Hestia iar??i zambi.

  ?M?car unii pot ?nc? vedea T?ramul F?g?duin?ei,” ?opti Hestia cu triste?e, c?ci de?i nu v?zuse niciodat? acel P?mant, fiind creat? de Haos chiar ?n inima Cosmosului, Hestia mereu sim?ise c? ceva ?i lipsea ?i o voce ciudat? ?i ?optea ?n al ei suflet c? dup? ce ea tanje?te cel mai mult este anume dup? suflul lui Aeon.

  Apoi, ?n fa?a ei stelele ?ncepur? s? pulseze, dar aceast? u?oar? mi?care a lor n-o mir? pe Titanida Focului care privi ?n dep?rtare: Cosmosul prindea via?? ?i a lui neagr? f?ptur?, f?cut? din aer ceresc, plutea acum ?n fa?a Hestiei de parc? ar fi fost apele oceanului ?n jurul Peninsulei ?i pas cu pas acea lic?rire a valului Cosmic se transform? ?n ape ?i Hestia ?ntr-adev?r v?zu un imens Ocean cu ape negre ?n fa?a ochilor ei ?i deasupra acelor ape, parc? ar fi fost soarele r?s?rind ?n spatele muntelui, ap?rur? ochii Haosului.

  ?O iluzie n?scut? din nemurire,” ?opti iar??i Hestia ?i, ?ntorcandu-?i u?or capul spre fl?c?rile ce dansau ?n spatele ei, ea ?ntinse mana spre ele ?i curand fl?c?rile se stinser? ?i ?n locul lor nu r?mase decat o vatr? b?traneasc? cu cenu?? aburind? ?n ea.

  Aceast? nou? priveli?te a c?minului ei aduse ?n sufletul Hestiei melancolia ?i ea se sim?i c? a-?i rupe privirea de la acel c?min pustiit era un imposibil pentru ea. De aceea, decise s? se aplece u?or ?i atinse cenu?a care mai era ?nc? cald?, iar asta schi?? un zambet trist pe fa?a ei, dar cu urme de speran?? ?n el. ?E ?nc? cald,” ?opti Hestia, luand ?n al ei pumn cenu?? din vatr?. ?Mai este ?nc? speran?? pentru noi. Mai este via??,” ?i cenu?a din a ei palm? ulterior deschis? se ?ntoarse ?n a ei vatr?, u?or suflat? de boarea oceanului ce-?i mi?ca calm trupul ?n spatele Hestiei, iar ale lui ape ajungeau pan? aproape de picioarele ei, dar nicidecum nu le atingeau, de parc? s-ar fi temut s? nu se topeasc? odat? contopindu-se cu ele.

  Hestia se ?ndrept? de ?ale ?i privi ?n zare, ?n direc?ie opus? oceanului, acolo unde se putea vedea la Orizont Mā?s?ar Kēlaksi. ?E ?nc? acolo, tat??”

  ?E ?nc? acolo, fiica mea, dar nici cerul m?car nu ?tie pentru cat timp ?nc?,” putu auzi Hestia vocea Haosului ?n spatele ei ?i u?or plutind pe lang? ea se duse ecou ?n zare.

  Hestia se ?ntoarse u?or cu fa?a spre ochii care pluteau deasupra apelor ?i, privind ?n a lor adancime, zambi cu bun?tate. ?M?car un lucru bun se ?ntampl? ?n vremuri de r?stri?te.”

  ?Via?a pe care o avem ?nc? pulsand ?n noi e miracolul adev?rat, Hestia ?i tu ?tii asta.”

  ??tiu ?i totu?i uneori simt c? uit de asta. Mai ales cand m? gandesc c? Eris poate oricand s? scape din Mā?s?ar Kēlaksi ?i, invadandu-ne p?mantul, s? pun? cap?t visului, a lumii de basm ?n care tr?iesc oamenii ?i la a lor via??.”

  ?Nu te ?n?ela de pove?tile pe care le ascul?i deseori spuse sau inventate la gura sobei, ?n timp ce-?i d?n?uie?ti sufletul ?n jurul lemnelor, fiica mea. Via?a oamenilor nu-i nicidecum un basm real. E doar unul inventat pentru a face fa?? vremurilor care trec ?i care vin.”

  ?Dar totu?i … oamenii m?car au asta. Oamenii m?car mai pot visa indiferent dac? e vreme rea, indiferent de-i furtun?, c?ci ei au speran?a c? maine iar v-a fi soare ?i se v-or putea bucura de via??.”

  ??i pe tine cine te ?ncurc? s? visezi, fiica mea?”

  ?Oare poate visa focul ce roade carnea lemnului?”

  ?De ce ?i nu?! Focul e ?i el un suflu al crea?iei,” rosti Haosul ?i ai lui ochi de foc se transformar? u?or ?n unii de un albastru violet, iar a lor sclipire amintea Hestiei de ochii Samayei, dup? transformarea ?n Jar, atunci cand ajunse ?n imensitatea Cosmosului.

  ?Focul are acela?i suflu al crea?iei,” ?ngan? Hestia vocea tat?lui, de parc? ar fi vrut s?-?i ?ntip?reasc? ale lui cuvinte adanc ?n a ei minte.

  ?Desigur. Oare nu din foc se na?te cenu?a?”

  ?Dar cenu?a nu-i decat lemnul dup? moarte pe care ulterior ?l zboar? vantul transformandu-l ?n nimic.”

  ??i totu?i … din cenu?? a ren?scut Phoenix. Din cenu?? se nasc pove?tile, precum cenu?a ?nc?lze?te p?mantul, ?l ap?r? de d?un?tori ?i permite altor vie?i s? revin? la via??.”

  ?S? revin? la via???!”

  ?Pentru a vedea asta, fiica mea, trebuie s? prive?ti dincolo de a ta natur?, c?ci focul din tine, care mai tot timpul distruge ceva ?n a sa cale, nu-?i d? ?ansa de a vedea ?i crea?ia dincolo de imaginile propriilor fl?c?ri.”

  ?Dar … p?rinte … pentru a vedea asta am nevoie de atat de mult timp, c?ci ?ntre a asculta pove?tile oamenilor, a arde trupul lemnos care-mi hr?ne?te suflul ?i a privi cerul, nu-mi r?mane mult timp pentru visare.”

  ?Dar totu?i visarea e mereu ?n preajma ta, Hestia. Acele pove?ti care ?i se spun sunt ?nv???turile vremii, c?ci chiar dac? sunt de cele mai multe ori n?scocirile oamenilor, au ?n ele o s?man?? de adev?r.”

  ?Via?a de dup? moarte … raiul … iadul…,” baigui Hestia, de parc? ?ncerca s?-?i aduc? aminte toate pove?tile pe care le auzise de-a lungul anilor.

  ?Via?a de dup? moarte e acela?i Aeon spre care tindem cu to?ii. Iadul - e focul ?n care v-om arde ?n b?t?lia cu Eris.”

  ?Dar raiul? Ce e raiul atunci tat??”

  ?Via?a pe care o tr?im acum, Hestia, c?ci nu tuturor li-i dat s? se nasc?. Sunt multe suflete ?n Aeon care ?nc? a?teapt? s? apar? pe lume, dar Moirae par s? le ignore, c?ci anume ele ?tiu adev?rata natur? a sufletelor din Aeon.”

  Hestia se ?ntoarse din nou spre Mā?s?ar Kēlaksi ?i de data asta ?l putu vedea pe Lodur apropiindu-se de ei, care asculta ?n t?cere a lor vorb?, de parc? s-ar fi temut s?-i ?ntrerup? ?i astfel s? abat? asupra lor nenorocirea.

  ?Alabar! Bayer!” ?opti de data asta vesel Hestia, v?zand ?n mana lui Lodur cele dou? elemente ale dragostei ei pentru lume. Auzind ale ei cuvinte, Bayer ?ncepu s? str?luceasc? ?i mai tare ?i, parc? despicand apele, form? ?ntre ele un drum lin, care ?erpuia departe ?n zare, de parc? ar fi a?teptat sosirea cuiva.

  ?Poarta Galaxiilor a fost deschis?, sor? Hestia. E timpul s?-l re?ntoarcem pe Jar, c?ci vremea Samayei ?n Cosmos e limitat? ?i ea are ?nc? multe de v?zut ?i auzit aici.”

  ?Ner?bd?tor ca ?ntotdeauna,” morm?i Hestia nemul?umit?, c?ci ea ar mai fi vrut s? se bucure un timp de priveli?tea lui Bayer, c?ci lumina lui nu era doar un suflu ce alunga ?ntunericul, dar era de asemenea asemeni unui cristal care-i ar?ta Hestiei lumi de basm, lumi ?n care ar fi vrut s? p??easc? liber, dar la care putea doar visa.

  ?Lodur are dreptate, fiica mea. ?ederea Samayei aici trebuie s? fie scurt?, c?ci nu ?tim ce poate pl?nui Eris dac? afl? c? fata ?i Jar sunt ?n apropierea ei.”

  ?Eris e ?ntemni?at?, tat?. Chiar ?i dac? afl? nu poate face nimic.”

  ??ntemni?at? era ?i cand ?i-a trimis inima pe p?mant, astfel schimband soarta Samayei ?i a Rophionilor ?n general, c?ci cand Moirae au creat destinul ei, Samaya era menit? s? fie ceasul ce opre?te timpul ?i astfel s? lucreze ?n favoarea lor. ?ns?, afland despre acest lucru, Eris a trimis unda ei du?m?noas? lui Mannar ?i l-a trimis de-a ucis-o pe Samandra, ca mai apoi s? fie ea ?ns??i cea care a ?ndreptat pa?ii copilei pe plaja unde era pe jum?tate ?ngropat? ?n nisip Balan?a Timpului ?i care acum se afl? ?n ea,” rosti cu voce calm? Lodur, de parc? ar fi ?ncercat s? alunge ?nc?p??anarea Hestiei.

  ??i totu?i, a f?cut ?i Eris un lucru bun,” rosti Hestia de data asta pe un ton sigur.

  ?Cum ar fi?” o privi Lodur ?ncurcat.

  ?Ui?i adev?rata menire a Samayei ?i faptul c? din ea se va na?te Unul. Cel care va restabili Balan?a.”

  ?Pan? acolo mai este un drum lung, copiii mei” rosti Haosul ?i a lui voce ?i f?cu pe cei doi titani s? tresar?, re?ntorcandu-se la realitate. ?S? nu uit?m c? destinul Rophionilor e ?nc? incert ?i c? Eris are multe de spus ?n al lor viitor.”

  Hestia nu mai spuse nimic. ?n?elegea prea bine la ce se referea al ei tat?, dar ?i era team? s? rosteasc? asta ?n voce, c?ci v?zuse o singur? dat? profe?ia Samayei ?i ?n acea profe?ie Hestia v?zu titanii c?zand de pe al lor tron, iar ?n locul lor domnind ?ntunericul, iar asta ?i f?cu din nou inima s? tresar?.

  ?ntinse apoi mana ?n fa?? ?i atinse oglinda care pan? atunci plutise ?ntre ea ?i ocean, ?ns? Jar nu se ?ntoarse, iar asta ?i uimi pe to?i trei.

  ?Eris!” rosti ?nfrigurat Lodur. ?Se pare c? ea deja ?tie despre vizita Samayei ?n Univers. Trebuie s? o aducem ?napoi. Bayer! Alabar! Redeschide-?i Por?ile spre Aeon. Trebuie s?-l aducem ?napoi pe Jar ?i astfel s-o ?ntoarcem pe Samaya,” dar din nou nimic nu se ?ntampl?.

  ?Ce se ?ntampl??” se ?ntreb? ?nfrigurat? Hestia. ?Crede?i c? am ?ntarziat de data asta?”

  ?Nu,” ?opti ?ncet Chaos. ?E puterea lui Jar de data asta cea care e ?mpotriva noastr?. Se pare c? v-a trebui s? a?tept?m un timp pan? Aeon ?nsu?i ?l v-a trimite ?napoi, c?ci doar atunci lumea v-a reveni la normal,” ?i ochii lui Haos disp?rur? din ?naltul Cosmos, la fel cum disp?rur? apele oceanului, l?sandu-i ?n urma lor pe Lodur ?i Hestia, continuand s? a?tepte imposibilul ?n mijlocul neantului.

  ***

  Reflectandu-se repetat ?n ape, chipul Samayei ?i al lui Jar p?reau atat de ciudate ?i de ireale, c?ci nu mai erau unul, ci parc? dou? suflete separate ce doar tr?iesc ?ntr-un ambalaj uman, dar care gandesc ?i ac?ioneaz? diferit.

  If you stumble upon this narrative on Amazon, be aware that it has been stolen from Royal Road. Please report it.

  ?Ce se ?ntampl??” se ?ntreb? Samaya, mirat? s? vad? a ei reflec?ie sub dou? imagini diferite, c?ci ea ?tia c? ?n interiorul sufletului ei exista un alt spirit care-i d?dea putere, dar nu-l v?zuse ?i nici nu-l sim?ise niciodat? pan? atunci.

  ??n sfar?it ne ?ntalnim,” ?i vorbi reflexia lui Jar din ape, dup? ce el reu?i s? ia oglinda oceanului ?n a sa putere ?i s?-i vorbeasc? fetei.

  ?Cine e?ti tu?” ?l ?ntreb? curioas? ?i oarecum tem?toare Samaya ?i ea fu ?i mai mirat? s? vad? cum imaginea ei apare lang? Jar, dar nu e aceea?i Samaya de acum, ci copila ce se ?ntalnise candva cu Mayar ?i se luptase cu ea ?n Poiana Umbrelor. ??i … de ce sunt iar copil lang? tine?”

  ?E?ti doar ceea ce-?i dore?ti s? fii!” rosti calm Jar ?i-i zambi tinerei cu bun?tate.

  ?Sunt ce-mi doresc s? fiu?” se auzi vocea Samayei ca un ecou ?nganandu-l. ?Ceea ce-mi doresc cel mai mult e s? fiu copil?”

  ?De fapt asta ne dorim cu to?ii … s? mai fim odat? copiii ?n bra?ele mamei noastre, care s? ne s?rute dulce cre?tetele ?i s? ne fac? s? zambim, sim?ind siguran?a lang? al ei piept.”

  Acum Samaya zambi trist. ?Lang? pieptul mamei. Dar de mult am uitat cum se simte a ei inim? b?tandu-i ?n piept. ?i totu?i, nu mi-ai spus cine e?ti.”

  ?Eu? … Jar. Sunt Jar. Spiritul r?zboinic din tine ?i cel care s-a n?scut deja mare, c?ci eu am ap?rut cand tu ai ?ncetat a mai fi copil. Gande?te-te la cuvintele mele pan? data viitoare cand ne v-om revedea,” ?i Jar brusc disp?ru.

  ?Nu, stai! Unde pleci? Nu mi-ai spus ce anume ne leag? pe… oh, s-a dus deja! ?i cum aflu de data asta despre ce e vorba?” se ?ntreb? Samaya.

  Ea se afla acum pe drumul dintre ape, unde fusese trimis? de oglind? atunci cand Jar ??i reflect? al lui chip ?n ea, c?ci de?i Hestia credea c? el a fost trimis pe t?ramul lui Aeon, Jar r?mase ?n Cosmos, c?ci por?ile Aeonul erau ?nchise ?i nici m?car al lui suflu nu le mai putea deschide acum.

  Privind ?n jur, Samaya v?zu valurile apelor atingand pragurile de deoparte ?i de alta ale drumului dintre ele ?i se mir? s? vad? aceast? priveli?te, c?ci ea nu ?tia c? acest lucru poate fi posibil. ?ns? fu ?i mai mirat? cand privi ?n zare ?i o v?zu pe Samandra apropiindu-se de ea, ?n timp ce st?tea a?ezat? pe o stea galben?.

  ?Mam?!” ?opti ?ncet Samaya ?i ochii ei se umplur? de lacrimi, dar nu se putu urni din loc ?i fugi spre mama ei, de parc? o for?? magic? o ?inea prins? de acel drum.

  Samandra ?n schimb zambi ?i cand steaua ??i opri lentul ei zbor ea cobor? cu picioarele pe drumul dintre ape ?i p??i c?tre Samaya, dar nu spuse nimic. Dar cand ajunse al?turi de copila care plangea ?n hohote, ea o stranse la piept ?i o l?s? s? plang? ?ndelung, ogoindu-?i focul ce-o parjolea pe din?untru ?i ?n ale ei bra?e Samaya deveni din nou copil.

  Dup? ce termin? de plans toate lacrimile care i se adunaser? ?n al ei suflet, Samaya privi ?n sus ?n ochii mamei sale care-i zambi cu bun?tate.

  ?M? bucur s? te rev?d, copila mea,” ?i spuse Samandra, ?n timp ce mainile ei mangaiau p?rul copilei de cinci ani, care-?i privea mama cu ochi mari, plini de uimire, dar atat de ferici?i s? o vad? iar.

  ?Am crezut c? ultima dat? cand ne-a fost dat s? ne vedem a fost atunci cand Hestia te-a adus ?n casa noastr?, iar eu eram doar un prunc ?nc?. Dar ast?zi iar??i Hestia a fost cea care ne-a adus din nou fa?? ?n fa??, mam?. E un miracol!”

  ?Miracolele exist? doar dac? credem ?n ele,” ?opti Samandra ?i, apucand copila de man?, o trase dup? ea spre stea ?i, dup? ce-o ajut? s? urce pe spatele de lumin? ale stelei, ea se a?ez? al?turi de fiica ei ?i steaua se ?ndep?rt? u?or de acele ape, de parc? ar fi pornit ?ntr-o c?l?torie prin Univers.

  ?Unde mergem?” rosti ?n cele din urm? copila.

  ?Acolo unde ne este casa ?i de unde se na?te nemurirea,” ?opti abia auzit Samandra, care-?i ?mbr??i?? din nou fiica, strangand-o cu dragoste la piept.

  ***

  O imens? stea de lumin? se rote?te ?ncet ?n centrul Universului. De?i nu pare a fi mai mare decat planeta P?mant, copila Samaya ?tie c? aceasta este doar o iluzie a ei ?i nimic mai mult, datorat? cercului de foc care ?nconjoar? aceast? stea de parc? ar fi fost planeta Jupiter ?i nimic mai mult.

  ?Aeon-ul!” ?opti abia auzit Samaya, ?n ochii c?reia steaua luminoas? ??i oglindea trupul, asemeni unei mici lic?riri de via??, care-o minuna atat de mult pe copil?. ??i totu?i e atat de fragil … chiar dac? al?ii cred c? acest T?ram al F?g?duin?ei ne v-a pedepsi pe to?i pentru ale noastre p?cate.”

  ?Aici te ?n?eli copila mea, c?ci Aeonul nu e locul unde unul ??i pl?te?te p?catele, ci locul de unde sufletul unuia se na?te, c?ci aici ?ncepe profe?ia.”

  Samaya ??i privi mama, ?ns? femeia nu se uit? la ea, ci continu? s? se uite ?int? la acea stea cu cerc de foc ?n jurul trupului ei. ?Cand ?nc? eram pe P?mant, n-am crezut niciodat? c? am o menire pe lume, dar odat? ajuns? aici ?i fiind ?n fruntea Ursei Mici am ?n?eles c? de fapt nimic nu se na?te pe lume ?i nici nu moare f?r? un rol anume.”

  ??i? … care a fost rolul t?u, mam??”

  ?S? v? dau na?tere vou? … ?ie ?i lui Fenrir, c?ci voi sunte?i cei care ve-?i duce profe?ia timpurilor mai departe.” De data asta Samandra ??i ?ntoarse capul ?i zambi cand v?zu din nou, ?n locul copilei, pe tan?ra fecioar? care fusese luat? de pe P?mant ?n bra?ele Hestiei. ?E?ti atat de frumoas?, Samaya. Atat de frumoas?.”

  ?Asta pentru c?-?i sem?n ?ie, mam?!” dar Samandra d?du din cap a nega?ie, iar asta o uimi pe tan?r?. ?Nu? Atunci?”

  ?Asta e pentru c? e?ti unic?. Fiecare suflet de fapt e unic ?i frumos ?n felul lui, ?i de aceea, niciodat? nu trebuie s? ne ?ndoim sau s? regret?m faptul c? ar?t?m ?ntr-un fel sau altul.”

  O scurt? t?cere se l?s? ?ntre cele dou?, timp ?n care Samandra ??i ?ntinse mana, atingand obrazul tinerei, iar Samaya ??i culc? capul pe palma ei ?i-?i ?nchise ochii, l?sandu-se prad? vis?rii.

  ?Pentru ce a fost creat Aeon-ul, mam??” rosti ?n cele din urm? Samaya, cand st?tea cu capul pe um?rul femeii ?i privea cum inelul de foc din jurul Aeonului se rote?te ?ncet ?n jurul lui.

  ?Nimeni nu ?tie, pentru c? Aeon-ul nu a dezv?luit acest secret nim?nui. La fel cum nimeni nu ?tie secretele nemuririi sau a apari?iei oamenilor pe P?mant. Ei pur ?i simplu exist?.”

  ?Dar inelul de foc? Cand a ap?rut el ?n jurul stelei? Din cate ?in minte, cand eram ?nc? copil ?i puteam vedea ochii P?rintelui Haos doar ?n vis, ei mi-au ar?tat odat? aceast? stea, dar atunci ea era mai mic? ?n m?rime, iar acest inel nu l-am v?zut atunci.”

  Samandra t?cu un timp, de parc? ?ncerca s?-?i aduc? aminte cand ap?ruse de fapt acel inel ?n jurul Aeon-ului, dar de fapt ea se lupta cu avalan?a de emo?ii ce-i b?tea nebune?te ?n co?ul pieptului, de parc? ar fi vrut s?-i ias? ?n afar? ?i s? se uneasc? cu acel inel de foc.

  ?Mam??”

  Samandra tres?ri ?i-?i privi copila, iar Samaya putu vedea ?n ochii ei frica. ?Nu-mi spune c? …,” rosti abia auzit Samaya. ?A ap?rut cand ai murit tu?”

  Femeia ?ns? neg? din cap. ?Nu, fata mea, acel inel de foc a ap?rut cand tu ai atins Balan?a Timpului care z?cea ?n nisipul de pe malul Raului P?catelor ?i tot atunci au fost ?nchise ?i Por?ile Aeonului.”

  ?Por?ile Aeonului au fost ?nchise? De ce?”

  ?Pentru c? Eris ?ncearc? prin tine s? p?trund? ?n interiorul lui ?i astfel s? se elibereze din Mā?s?ar Kēlaksi,” se auzi tunetul vocii lui Haos plutind ?n jur ?i curand ?ntre cele dou? femei ?i Aeon se v?zur? plutind ochii lui de foc, care la ?nceput erau ?nchi?i, dar dup? ce cele dou? femei se ridicar? brusc ?i se ?nchinar? ?n fa?a lui, Haosul ?i deschise ?i le privi ?ndelung.

  ***

  Deschizandu-?i ochii, Samaya fu mirat? s? vad? De?ertul Uit?rii ?ntinzandu-se ?n jur ?i de?i p?rea atat de dezolant ?i atat de pustiu, acest de?ert avea frumuse?ea lui.

  ??i totu?i e splendoare ?n jur,” ?opti Samaya ?i ?n timp ce-?i rotea privirea pe ?ntinsurile acelea sc?ldate de nisipuri, tan?ra putu vedea ?ntr-un final, chiar ?n centrul acelui de?ert un copac ?nalt cat toate zilele, iar sub poalele crengilor lui frumos croite de soart? se vedea colacul Fantanii Adev?rului.

  ?Unde suntem, p?rinte Haos?” ?ntreb? tan?ra uimit? ?i, privind ?n sus, fu ?i mai uimit? s? vad? ?n locul imen?ilor ochi de foc pe care Haosul ?i avuse pan? atunci, doi ochi mai mici, rotunzi ?i ?ire?i, de parc? ar fi fost ochi de ?oarece, care pluteau u?or ?n aer de parc? ar fi fost dou? pene negre plutind ?n calda ?mbr??i?are a aerului.

  Apoi, ?n jurul acelor ochi mici ?i negri aerul se color? ?n aceea?i nuan?? ?i foarte curand trupul unui dragon, care p??ea agale al?turi de Samaya, se contur?, ?n timp ce solzii s?i sclipeau u?or ?n lumina soarelui.

  ?P?rinte Haos?” ?opti Samaya, oprindu-se pentru o clip? locului.

  ?Eu ?nsu?i,” rostise Haosul ?i, privind-o ?n ochi, ?i transmise fetei o boare de bun?tate.

  ?Credeam c? nu ai trup, dup? ce Eris te-a ?mpr??tiat prin Univers sub form? de mii ?i mii de stele arz?toare.”

  ?Aici ?ns? pot lua orice form?-mi doresc, c?ci aici e locul unde via?a mea se ?mplete?te cu destinul Universului. Aici este De?ertul Uit?rii.”

  ?De?ertul Uit?rii? Cel ?n care…?”

  ?…unii ??i uit? via?a anterioar?, al?ii ??i pl?tesc p?catele ve?nice, iar mul?i dintre noi ne privim soarta ?n ochi, c?ci cel care are aceast? putere curgand ?n al lui trup e acel copac pe care-l z?re?ti ?n zare - Yggdrasil. Sub el se afl? Fantana Adev?rului, iar printre crengile sale ??i duce traiul gandul Universului - Ratatosk.

  Cei doi se ?ndreptar? ?n t?cere spre copacul care-?i frem?ta tot mai puternic frunzele cu fiecare pas pe care cei doi ?l f?ceau spre ei. La fel se ?ntampla cu colacul fantanii, care la ?nceput era de culoarea nisipului, apoi se auri sub dogoarea soarelui cerului, ca atunci cand Samaya ?i Haos ajunser? lang? ea s? fie complet alb?, iar lang? colacul ei se putu z?ri un ulcior de argint, ca cel pe care Gaea obi?nuia s?-l poarte la brau, ?n form? miniatural?.

  ?Bine a-?i venit ?n lumea mea,” ?opti Yggdrasil cu toate frunzele ?i un clinchet cristalin str?b?tu zarea. Privind ?ns? ?n sus, Samaya se mir? s? vad? s?rind din creang? ?n creang? o mic? veveri??, care surprinzand privirea tinerei se opri pentru o clip? locului ?i o privi pe Samaya cu ochi curio?i.

  ?Credeam c? Ratatosk e un mic iepura? alb,” rosti mirat? Samaya. ?Cel pu?in astfel mi l-a descris Fenrir.”

  ?La fel ca ?i P?rintele Haos, Ratatosk poate lua aici orice form? vrea ?i deoarece iube?te s? se joace printre crengile mele are forma unei veveri?e, c?ci anume iste?imea ?i sprinteneala veveri?elor ?i d? via?? ?i ?n?elepciune,” ?i Yggdrasil ??i ?ndrept? pu?in trunchiul, care pocni u?or de amor?eal?. ?M? bucur s? te v?d ?n lumea mea, pui de om. Multe am auzit despre tine ?i al t?u destin, dar nu mi-a fost dat ?nc? s?-?i cunosc al t?u chip.”

  Samaya se ?nchin? u?or ?n fa?a copacului. ??i mie mi-a fost dat s? te cunosc din auzite doar, Yggdrasil, dar totu?i povara vorbelor tale o port pe umerii mei.”

  ?Povara vorbelor mele?” rosti ?ngandurat Yggdrasil. ?De ce anume povara?”

  ?Oare nu toate cuvintele ?n?elepte poart? ?n ele o povar??”

  ?Nu, copila mea. Sunt cuvinte care ard sufletele oamenilor, sunt cuvinte care ucid, la fel cum sunt cuvinte care ogoiesc trupul ?i mintea, se furi?eaz? ?n suflete ?i r?man acolo pentru mult timp, c?ci anume ?n?elepciunea lor ne croie?te drumul ?n via??.”

  ??i … din care categorie fac parte vorbele tale, Yggdrasil?” ?ntreb? din nou fata, care se apropie de copac ?i-i atinse u?or trunchiul cu palma. ??in minte c? fiind ?nc? copil tat?l Haos mi-a spus atunci c? Blestemul v-a fi rupt ?i eu v-oi putea vorbi atunci cand noaptea v-a c?dea peste lume, dar nu ?tiu de ce am impresia c? am auzit atunci, ?n timp ce se rosteau acele vorbe, fream?tul frunzelor tale.”

  ?Fata are dreptate, Yggdrasil. Frunzele tale au fost cele care mi-au transmis atunci gandurile c?tre ea, cand eu ?nc? nu aveam puterea s? vorbesc p?mantenilor.”

  ?A?a s? fie?!” se ?ntreb? ?ngandurat Yggdrasil, frem?tand u?or din ale sale crengu?e. ?Poate! Nu ?tiu! Sunt prea b?tran s?-mi aduc aminte,” ?i rasul s?u vesel ?i de tunet str?b?tu zarea. ??i totu?i, de ce sunte?i aici, P?rinte Haos?”

  ?Pentru c? e timpul s?-i dezv?luim Samayei adev?rul sor?ii ei.”

  ?A?a deci?! Credeam c? mai este timp pan? atunci, dar se pare c? m-am ?n?elat. Haide, Ratatosk, ajut?-m? cu asta!” ?opti u?or Yggdrasil ?i ro?cata veveri?? s?ri pe nea?teptate ?n bra?ele Samayei, cuib?rindu-se la pieptul ei. ?Las?-te condus? de al ei spirit ?n lumea profe?iilor, fiica mea. Acolo ve-i vedea ce trebuie de f?cut pentru a lupta cu soarta.”

  Ascultand ?ndemnul copacului, ?n timp ce mangaia bl?ni?a pufoas? a lui Ratatosk, Samaya p??i spre fantan? de parc? ar fi fost manat? de o tainic? voce interioar?. Apoi, ajuns? lang? colacul fantanii, ea lu? ulciorul ?n man?, ?l umplu cu ap? pe care apoi o turn? ?n a sa palm?.

  ?n tot acest timp, pan? fata termin? ritualul apei, Ratatosk ?i st?tu pe um?r, atingandu-?i u?or l?bu?? de l?bu?? ?i apoi de n?sucul ei micu? ?i negru, de parc?-i transmitea fetei un tainic mesaj.

  Apoi, fata lu? veveri?a ?n maini ?i o puse u?or pe marginea colacului lang? care ?ngenunche u?or ?i, l?sandu-se pe spate, privi ?n apele fantanii cu ochii larg deschi?i. Apa la ?nceput st?tu locului ?n fa?a ochilor ei, ca mai apoi s? apar? pe a ei suprafa?? flori albe de iasomie. Dup? care acele flori ?ncepur? s? se roteasc? u?or ?n cerc f?cand o cunun?, iar a lor mi?care ?n cerc o f?cu pe Samaya s? se simt? ame?it?, parc? prins? ?ntr-o vraj? ?i curand sufletul ei se desprinse de corp, se al?tur? apelor din interiorul cununii din flori de iasomie.

  O form? miniatural? a Samayei ap?ru ?n interiorul cununii din flori, n?scand parc? din sufletul fetei, ?n timp ce adev?rata Samaya continua aplecat? pe spate deasupra fantanii.

  ?Ochii care v?d iluzia, nasc adev?rul din ea,” auzi Samaya o ?oapt? ?i a ei form? miniatural? privi cu aten?ie ?n jur, ne?n?elegand cine-i vorbe?te, dar doar mi?carea ame?itoare din jurul ei putu fi v?zut?.

  ?Cine e?ti?” ?opti fata. ?Arat?-te!”

  ?Oare soarele se arat? dup? nori doar pentru c? unul ?l cheam? s? r?sar??” ?i spuse vocea.

  ?Atunci?”

  ?Cum crezi, cine sunt eu?”

  ?Spiritul Fantanii?!”

  ?E?ti ?nc? departe de adev?r. ??i v-oi da un indiciu,” ?i ?n mana Samayei ap?ru ulciorul mic de la braul Gaeiei. ?Acum?”

  ?Ceva ?mi spune c? nu e?ti Gaea, de?i acest ulcior l-am v?zut deseori la braul ei.”

  ??i ai dreptate. Atunci ai dreptul la un al doilea indiciu,” ?i lang? micul ulcior ap?ru o lup? de aceea?i m?rime.”

  ?Yātrīkar!” ?opti de data asta Samaya, cutremurandu-se ?i mana ei tremurand? sc?p? lupa care pluti ?n aer deasupra apelor. Lumina trecu prin ochiul ei de sticl? ?i pe suprafa?a apelor ?ncepu s? se formeze o panz? alb?, ?ns? f?r? imagini pe ea. Atunci, ulciorul din mana fetei, parc? mi?cat de o for?? proprie, lu? ap? din fantan? ?i o turn? u?or peste panza alb?, ?i, de parc? s-ar fi transformat ?n cerneal?, apa desen? pe panz? un ?ir de imagini - un foc imens cuprinse Universul, dup? ce inelul de foc al Aeon-ului se rupse ?n mii de buc??i, ?i a lui c?ldur? insuportabil? topi o mic? parte din peretele Mā?s?ar Kēlaksi ?i astfel Eris sc?p? din a ei ?nchisoare, iar lan?urile groase ?i c?tu?ele ce o ?ineau captiv? sunar? cu zgomot c?zand pe p?mantul de piatr? nisipoas? al ?nchisorii. Apoi, Eris ?nc?lec? pe Elyzar ?i cu puterea gandului ajunse pe P?mant, acolo unde o a?tepta armata Yātrīkar ?i ?mpreun? cucerir? Regatul Rophionilor, ?ngenunchindu-i.

  Samaya se d?du un pas ?napoi, sco?and un u?or strig?t, c?ci v?zu ?n imaginea de pe panz? aceea?i imagine pe care o v?zuse ?i Dike ?n profe?ia revelat? de Gaea la Raul P?catelor - Moartea Samayei: cum suli?a ?i str?punse spatele ?i cum ea se transforma ?n cenu?? sub privirea de foc al lui Mannar, dar ceea ce nu putu auzi Dike cand Mannar ?i vorbise ?n imaginea aceea, revelat? acum mul?i ani, auzi acum Samaya ?ai fost cea care mi-a b?tut drumul spre nemurire, femeie cu trup de lup ?i pentru asta te condamn la nemurire ?n Mā?s?ar Kēlaksi,” ?i apoi se auzi rasul ascu?it al lui Mannar ?nso?it de acela?i ras r?ut?cios ie?it din gura lui Eris.

  Cand trupul Samayei din imagine fu complet transformat ?n cenu??, Mannar se transform? ?n Eris ?i ea lu? de jos trei mici obiecte care r?maser? ?n locul fetei ?i dup? aceea Eris disp?ru ?i ap?ru din nou ?n fa?a Aeon-ului, iar dup? ce arunc? cele trei mici obiecte spre corpul stelei luminoase, se deschiser? dou? Por?i Imense ?n Cosmos ?i, p??ind peste a lor Prag, Eris fu ?ncoronat? Regin?, iar totul ?n jur se scufund? din nou ?n ?ntuneric.

  Sco?and un suspin greu din al ei piept, Samaya reveni la via??. Ea se afla acum stand pe p?mant, ?n timp ce ?n bra?ele ei se afla Ratatosk, care-?i lipea u?or trupul de al ei, dandu-i c?ldur?.

  La ca?iva pa?i de ea se afla dragonul Haos ?i, ridicandu-?i privirea, Samaya v?zu frunzele negru-verzui ale lui Yggdrasil puternic fo?nind din al lor trup.

  ?Ceea ce ai v?zut e doar o mic? parte din ce se poate ?ntampla dac? Eris triumf?,” ?i vorbi Yggdrasil. ?Menirea ta, Samaya, e s? n-o la?i niciodat? s? g?seasc? acele trei obiecte care-i pot face drumul lin spre nemurire.”

  ?Dar … ce sunt acele trei lucruri, Yggdrasil? Nu am putut vedea a lor form? ?n profe?ia din ape.”

  Yggdrasil ?ns? oft?, iar dragonul ??i plec? u?or capul, trist ?i ?ngandurat. ?Nimeni nu ?tie asta, ?n afar? de Aeon, iar cum por?ile sale sunt ?nchise pentru noi, aceast? povar? e pus? pe umerii t?i, Samaya, c?ci tu ai parte din Aeon ?n tine ?i prin urmare trebuie s?-l protejezi de rele.”

  Dup? ce rosti aceste cuvinte dragonul disp?ru ?n neant, ?n timp ce Samaya continua s? priveasc? fream?tul frunzelor lui Yggdrasil care nu-i m-ai spuneau nimic, dar care totu?i ?i d?deau putere, la fel cum f?cea Ratatosk cu a ei r?suflare, c?ci via?a din el se unea cu via?a Samayei ?i ?mpreun? ?ncepeau s? urzeasc? viitorul.